Existenţa istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viaţa Creştină
Scrieri eretice sau apocrife
Nu contează cuprinsul lor doctrinal, nici fanteziile şi broderiile ţesute pe fapte istorice; pe noi ne înteresează doar faptul că pe Hristos şi pe apostoli îi socotesc ca persoane reale, istorice, vii.
În fiecare din lucrările pe care le vom aminti se vorbeşte despre Hristos ca personalitate istorică.
1. Epistola apostolilor. 2. Odele lui Solomon. 3. Evanghelia lui Petru.
Curat eretice - scrieri care vor să acopere cu autoritatea lui Hristos învăţături puţin recomandabile.
Aşa este Pistis Sophia: "Isus spune ucenicilor Săi..." şi urmează jocul fanteziei cu" puterile şi cu Evreii". "Şi Isus stăruie". Primul Mister - "Şi toate acestea Isus le spune ucenicilor pe Muntele Măslinilor" (Trad. Amelineau, p. 6-8).
Pe lângă evangheliile apocrife mai sunt şi aşa-numitele Agrafa. "Agrafele" sunt cuvinte atribuite Domnului, care însă nu figurează în Evangheliile autentice:
Evanghelia lui Filip: "Domnul mi-a descoperit..." Evanghelia lui Toma: "Cel ce Mă caută Mă va găsi prin trei copii de şapte ani..." (S. Hypolit., Philos, v.7). Scrisoarea Apostolilor: "Iată ce mi-a descoperit Domnul Nostru". Evanghelia lui Petru cu privire la moartea lui Isus, condamnat de către Irod. Evanghelia Ebioniţilor:"... ucenicii Săi îi spuneau Lui..." Evanghelia Egiptenilor. Evanghelia Evreilor: glorificarea apostolului Iacob, episcopul iudeilor creştini: "După învierea Sa, Domnul dădu giulgiul Său slujitorului preotului, merse spre Iacob şi îi apăru..." (După Origen, Ira Ioan, II,12). Apocrifele romantice: Protoevanghelia lui Iacob sau Actele lui Pilat. O exhibiţie de miracole inutile şi puerile scrise cu scopul să-l uimească pe cititor: proba apelor amare impusă Mariei şi lui Iosif de către tribunalul jidovesc. Actele lui Pilat: incidentul cu vulturii constrânşi să se închine lui Isus cu toată împotrivirea celor ce-i duceau. Actele lui Petru: "Predicarea lui Petru" şi "Apocalipsul lui Petru".
Operele pseudoepigrafice şi omonime. Lucrări puse sub nume fals ca să le mărească autoritatea: Didoscalia apostolilor, Canoanele ecleziastice ale apostolilor, Constituţiile apostolilor (cuprind legi şi reguli care, chipurile, provin de la apostoli). Vorbesc sigur şi despre Isus. Mai există "agrafe" care schimbă textele cunoscute.
Didascalia Syriaca: istoriceşte Săptămâna cea Mare zi cu zi, pas cu pas.
Fragmente de lucrări scrise pe papirus, găsite de curând. Papyrusul oxyrhyric (1900) în Egypt. Cuprinde texte creştine foarte vechi, fragmente din cărţile canonice, ecleziastice, apocrife, rugăciuni, acte din timpul persecuţiei şi scrisori ale credincioşilor. Ele pun în scenă pe Mântuitor altfel decât Evangheliile.
Fragmentele descoperite la Behnesa. Descoperite de Greufel şi Hunt, publicate în Oxyrhyrichus Papyri, T.I. nr.187, sub numele "Logia" de la Behnesa vol. II, III.
Agrafele citate de către Sfinţii Părinţi. Sfântul Clemente Romanul : I, Cor. XIII, 1-2; S. Iustin în "Dialog" C. Tryphon. XXXV; S. Clemente Alexandrinul: Stromates, I, 28; Tertullian, De Paptismo, 20; Origenes, Hamil. în Ser., XX, 3.
Dovadă că pe timpul acesta "agrafele" existau şi circulau prin lumea creştină
miercuri, 29 noiembrie 2006
Parere
Acestea sunt doar parerile autoarei?
Si niste informatii poate nu tocmai veridice.
Nu am nici o parere.
Articol Ziarul Isus si M.M.
A FOST IISUS CASATORIT CU MARIA MAGDALENA?
Autor: ADINA MUTAR
Celebra fresca „Cina cea de Taina“, pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit, prin intermediul romanului Codul lui Da Vinci, de Dan Brown, o apriga disputa. Ea este legata de un personaj misterios pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum s-a crezut pana acum sau este Maria Magdalena, nimeni altcineva decat sotia lui Iisus si prima dintre apostolii sai ?! Un înalt prelat de la Vatican, cardinalul Tarcisio Bertone, se opune categoric acestei carti: „Nu cititi si nu cumparati «Codul lui Da Vinci»“. Însa monseniorul Jose Maria Pinheiro, numit episcop de Sao Paolo de catre Papa în urma cu doua saptamani, a îndemnat cititorii la prudenta si atat. Pinheiro a spus ca parerile lui Bertone asupra cartii sunt personale si nu reprezinta parerile Bisericii Catolice în ansamblul ei.
DISPUTA
Romanul „Codul lui Da Vinci“, care are în centru conspiratia Bisericii de a ascunde faptul ca Iisus a avut un copil cu Maria Magdalena, s-a vandut in peste 20 de milioane de exemplare. A fost deja interzis in Liban, la cererea episcopilor crestini din aceasta tara. Specialisti in arta si istorici, intruniti la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, au incearcat sa demonstreze ca aceasta ipoteza, care ar fi fost cunoscuta si celebrului pictor florentin, este fantezista. Monsenior Pinheiro recomanda prudenta: „Nu stiu daca oamenii sunt capabili sa distinga elementele de fictiune de cele reale. Este important ca tinerii sa fie informati, pentru a putea face diferenta între fictiune si realitate, dar nu consider necesara interzicerea lecturii romanului“. Editura lui Brown, Doubleday, a declarat ca respecta dorinta cardinalului Bertone si a Vaticanului de a clarifica eventualele erori despre care cred ca s-au facut în roman. Doubleday a precizat ca romanul exploreaza idei vechi de cateva secole „într-o opera de fictiune accesibila“. Dan Brown repune pe tapet controverse stravechi, de la inceputurile crestinismului, cu privire la natura Om - Dumnezeu a lui Iisus, inclusiv ipoteza ca acesta a fost insurat cu Maria Magdalena si ar fi avut un copil. Mai mult decat atat, pe ea ar fi lasat-o garant al Noului Legamant al lui Dumnezeu cu oamenii, ea fiind cel mai iubit apostol al lui Iisus. Unii apostoli, in special Petru, n-ar fi fost de acord cu aceasta alegere, anuntata de Iisus la Cina cea de Taina. De atunci s-ar fi fabricat povestea ca Maria Magdalena ar fi fost prostituata, ulterior femeile fiind chiar excluse din actul preotiei. Autorul se raliaza la teoria conspiratiei privind lupta dintre misterioasa fratie Prioria Sionului - care-i protejeaza pe urmasii lui Iisus - si Vatican - care vrea sa ascunda adevarul. Secretul ar fi fost dezvaluit de Leonardo da Vinci in fresca „Cina cea de Taina“. Exista vreun sambure de adevar in aceasta teorie?
CELELALTE EVANGHELII
In 1896, la Nag Hammadi, langa Cairo, au fost descoperite trei papirusuri in limba copta - coptii constituind o comunitate crestina din Egipt - continand si Evanghelia Mariei Magdalena. Catva timp mai tarziu, doua copii in limba greaca a Evangheliei Mariei Magdalena au fost descoperite in nordul Egiptului, unde ulterior avea sa fie gasita si o copie in greaca a Evangheliei lui Toma. Aceste documente nu erau insa incluse in Noul Testament si contineau relatari care lasa loc de multe interpretari. In Evanghelia Mariei Magdalena - din care lipsesc multe pagini - se vorbeste despre o neintelegere dintre ea si Petru privind modul de rugaciune, in care intervine Apostolul Levi (Tadeu) cu urmatoarele cuvinte: „Daca pe ea a iubit-o Mantuitorul mai mult decat pe noi, si i-a dezvaluit ceea ce noua nu ne-a dezvaluit, cine suntem noi sa contestam aceasta? Sa facem ce ne-a zis noua sa facem!“. Nu este un episod singular. Si din alte scrieri „interzise“ reiese acelasi lucru. Dar nicaieri nu se spune ca Maria Magdalena si Iisus ar fi fost casatoriti. Sa fi fost consemnat acest fapt in foile care lipsesc?
GNOSTICII
Nu exista nici un original al textelor incluse in Noul Testament, primele copii fiind in limba greaca. Tot transcriindu-se aceste texte, se mai adauga sau se scotea cate un pasaj, pentru a se intari conceptia de Om - Dumnezeu a lui Iisus Hristos, contestata de gnostici, o grupare crestina care inca de la sfarsitul secolului I incerca sa creeze o noua teologie, care sa includa ideile filosofice grecesti. Putem fi siguri de autenticitatea textelor Evangheliilor sau ele sunt rodul transcrierilor nenumaratilor copisti? Si cum am putea fi siguri de datele privind viata si invataturile lui Iisus, daca ele au fost interpretate si rasinterpretate de prea multe minti omenesti?! Care sunt cele „bune“: cele gnostice sau cele canonice?
TEXTELE ERETICE
Cea mai veche Evanghelie gnostica este cea a lui Toma, zis Necredinciosul. Ea introduce „idei eretice“ despre Iisus si credinta, care nu corespund celor patru Evanghelii canonice, ale lui Matei, Marcu, Luca si Ioan. Lucrarile considerate gnostice sunt Evanghelia Adevarului, Evanghelia lui Filip, Evanghelia Mariei, Evanghelia lui Petru. Cine a hotarat ca ele nu sunt bune? Li s-a pus pecetea ca ar fi fost scrise in secolele II si III in atelierele gnosticilor. Episcopii Irineus si Tertulian, care au trait in secolul al - II - lea, s-au adresat in scris acestora, avertizandu-i ca propaga erezii. Gnosticii erau acuzati ca falsifica Epistolele lui Pavel in spiritul propriilor pareri. Inca din timpurile apostolice, adica din sec. I, existau pareri diferite despre cum sa arate cultul crestin. Marul discordiei dintre „canonici“ si „gnostici“ era Vechiul Testament. Primele biserici recunosteau scripturile iudaice, iar gnosticii le respingeau, in special ideea ca toate neamurile vor fi binecuvantate prin Abraham si credinta in Dumnezeul lui.
CENZORII
Cum Biserica Crestina a inclus in Biblie Vechiul Testament, gnosticii si documentele lor, care elaborau o mitologie in dezacord cu cea ebraica, au fost exclusi automat. In schimb, din „biblioteca“ gnosticilor de la Nag Hammadi lipsesc textele canonice incluse in Noul Testament. Cine stabilea criteriile acestei cenzuri? In Epistola a doua a lui Petru scrie: „Episolele lui Pavel contin cateva notiuni greu de inteles, pe care ignorantii sau oamenii instabili le-ar putea distorsiona, cum au facut si cu alte scripturi“. Acest paragraf dovedeste ca exista chiar in timpul vietii Apostolului Petru o colectie de scrieri investite cu autoritate canonica. Aceste documente autorizate chiar de apostoli foloseau ca termen de comparatie pentru toate textele crestine. Un lucru curios s-a intamplat chiar cu Evanghelia lui Petru. Serapion din Antiohia ( episcop intre anii 190 - 211) a admis sa fie citita in biserica, pana a citit-o el insusi. Atunci a interzis-o, descoperind ca e o „facatura gnostica“.
ORIGINALELE
Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica - „scriere sfanta“ care codifica astfel incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul heretic vine de la „a alege“, in sensul ca se completeaza arbitrar „lipsurile“, ducand la concluzii eronate. Hieratic si heretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte aveau „cheia“. Nici apostolii lui Iisus nu au scris totul, unele detalii despre viata, moartea si invierea lui Iisus fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi sa conduca bisericile, ceea ce constituie Traditia Apostolica. Din cauza sectelor gnostice, copiatorii Scripturilor canonice au facut, in mod deliberat, unele „precizari“. De exemplu, au adaugat numele de Hristos, Unsul, pentru a intari ca Iisus este Mesia, cel trimis de Dumnezeu pentru salvarea lumii. Alti scribi, care au copiat marturiile apostolice, au „clarificat“ pildele, de teama ca nu vor fi intelese bine. Alteori, gaseau notite pe marginea manuscriselor, facute de cei care le copiasera inaintea lor, si le includeau si pe acestea in text. Pentru fiecare copist, ceea ce avea in fata constituia un „original“ si se straduia ca nimic sa nu se piarda. Sa fi existat informatia ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena in textele originale si sa fi fost „omisa“ ?
SINOADELE
In secolul al - II - lea circulau 35 de suluri de papirus continand variante ale Evangheliilor. Pentru a usura circulatia textelor sfinte, in sec. al - III - lea, sulurile au fost inlocuite de „codice“, foi alaturate in genul cartilor. Primele codice crestine contineau cele patru evanghelii canonice, ale apostolilor Matei, Marcu, Luca si Ioan si scrisorile lui Pavel. Irineus, episcop de Lyon, scria despre ele in anul 180. Ereticii faceau si ei prozelitii lor. Arie, de exemplu - „care sustinea lucruri defaimatoare si umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu“ -, a determinat intrunirea Sinodului de la Niceea, in anul 325, la care 318 episcopi au stabilit care evanghelii sunt autentice, pe baza Regulei lui Tertulian: „sunt adevarate cele mai vechi, de la inceput, acele care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice“. Totodata, s-a stabilit celibatul preotilor, hotarare pe care o respecta doar preotii catolicii. La Sinodul din Laodiceea, din 352, s-a stabilit ca femeile nu au voie sa devina preotese. Inseamna ca pana atunci fusesera? Sa existe vreo conspiratie a bisericii pentru a ascunde adevaruri despre viata lui Iisus, despre Maria Magdalena?
MEROVIUS,
„URMASUL“ LUI IISUS Documentele nu ne spun nimic despre ce s-a intamplat cu Maria Magdalena dupa ce Iisus s-a ridicat la cer. Stim multe despre faptele apostolilor, dar despre ea, cea atat de iubita de Mantuitor, nimic. Dar iata ca, prin secolul al - V - lea, intemeietorul primei dinastii a regilor franci, Merovius, sus tinea ca se trage din Iisus. Ca Maria Magdalena, fiind insarcinata, s-a refugiat pe teritoriul francilor, unde a ramas pana a murit. Merovius sustinea ca are documente care atesta linia genealogica din Iisus, dar nimeni nu s-a laudat vreodata ca le-a vazut. Insa tot Merovius sustinea ca se trage cand dintr-un zeu al apelor, jumatate om - jumatate peste, cand dintr-un zeu pagan, pe nume Atlant. Merovius era, de fapt, tatal primului rege franc Childeric I ( 457 - 481 ) si incerca, probabil, sa revendice origini divine pentru ca dinastia Merovingienilor sa nu fie contestata. Cert este ca abia fiul lui Childeric, Clovis, a fost crestinat si socotit primul crestin al francilor.
PRIORIA SIONULUI
Aceasta „fratie“, pe care scriitorul Dan Brown, in „Codul lui Da Vinci“, o da drept autentica, fiind cea care apara peste veacuri stirpea lui Iisus, este poate cea mai certa „facatura“ dintre toate cate s-au mentionat. Ea n-are nici o legatura cu Ordinul Sionului condus de Godefroy de Bouillion, parte a Ordinului Cavalerilor Templieri pana in 1188, care a luat parte la cruciade. Prioria Sionului a fost fondata in 1956, in Franta, de catre patru tineri, in frunte cu Pierre Plantard, care facuse o pasiune pentru ordinele cavaleresti. In 1942, infiintase Ordinul Cavalerilor Alfa Galates, ale carui idei rasiste au atras multi tineri. Apoi, in 1956, Pierre si-a „descoperit“ originile… merovingiene si a infiintat Prioria Sionului, ordin cavaleresc caruia i-a fabricat un trecut, in care i-a inclus pe Leonardo da Vinci, Jean Cocteau, ca Mari Maestri. Abia in 1967 ordinul a devenit cunoscut, cu ajutorul jurnalistului Gerard de Sede, prieten cu Plantard, care a scris patru foiletoane despre „rasa fabuloasa, extraterestra, a merovingienilor“, atribuind Prioriei Sionului detinerea unei mari taine, cea a uniunii dintre Iisus si Maria Magdalena, din care au rezultat urmasi.
POZITIA PATRIARHIEI SI BISERICII ROMANO-CATOLICE
Parintele Constantin Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei, subliniaza: „Adevaratul credincios nu se indoieste si n-are nevoie de semne, de dovezi care sa-i intareasca credinta. „Codul lui Da Vinci“ este o fictiune si n-ar fi trebuit sa nasca atatea dispute, dar traim timpuri in care se manifesta o tendinta puternica de a-l izola pe Dumnezeu dincolo de limitele acestei lumi, in care oamenii prefera misterul ezoteric“. Parintele Serban Tarciziu, profesor de teologie la Institutul Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucuresti, specializat in Sfanta Scriptura: „Autorul are o simpatie vadita pentru societatile masonice, pe care le prezinta ca pastratoare ale unor valori religioase, in opozitie cu dorinta Bisericii de a le ascunde. Viziunea biblica a lui Dan Brown nu tine cont de specialistii crestini in Sfanta Scriptura, adoptand o viziune despre Scriptura care provine, probabil, din sfera masonica. Este adevarat ca Maria Magdalena a avut un rol foarte important in biserica crestina primara, ca Martora a Invierii. Restul sunt speculatii bazate pe faptul ca in Evangheliile canonice nu exista informatia certa ca Iisus nu a fost casatorit. Brown invoca drept argument Evangheliile apocrife, care sunt tardive si nu prezinta fiabilitate din punct de vedere istoric. Crestinii catolici sunt ofensati de afirmatii ca cele prezentate de Dan Brown“.
DUMINICA, LA BISERICA
Ce ar insemna pentru credinciosi certitudinea ca Iisus a fost sau nu casatorit? Numai printre crestinii adunati duminica, in curtea bisericilor, puteam sa aflu. Gasesc niste femei care isi fac de lucru, mai aduna cate o hartie, scot lumanarile arse si curata sita de ceara ori adasta pe banci, intr-o liniste nefireasca, avand in vedere noianul de zgomote urbane care se revarsa dincolo de gardul bisericii de cartier. Incercand un sentiment de jena, le pun „marea intrebare“: ce-ar zice daca s-ar dovedi ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena? Nici vorba sa se supere. Dar se mira: „Si ce daca! S-a intrupat ca om, de ce n-ar fi cunoscut viata omului asa cum este ea? Asta nu inseamna ca nu este Fiul lui Dumnezeu, care pentru mantuirea noastra s-a pogorat din ceruri“. Marea dilema care framanta clerici si istorici de atata amar de vreme, iata, este „rezolvata“. Omul simplu nu se incurca in „detaliile“ credintei.
PROCESUL LUI LEONARDO
„Procesul“ din Vinci, locul natal al lui Leonardo, are ca scop reabilitarea lui, dupa cum au fost absolvite de erezie, in urma cu cativa ani, „vrajitoarele din Salem“. Nascut in 1452, in comuna Vinci, fiu ilegitim al lui Piero di Antonio - care a fost insurat de patru ori si a avut alti 10 copii - Leonardo pleaca la 14 ani la Florenta. Avea sa ajunga inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof… A facut parte din Confreria Pictorilor Florentini in perioada Renasterii, „indoctrinati“ la curtea lui Lorenzo de Medici, zis Magnificul, renumiti pentru „blasfemiile“ lor… gnostice. Ca si Michelangelo, care si-a pierdut definitiv capul dupa frumosul nobil Tommaso Cavalieri, Leonardo fusese denuntat ca homosexual, un motiv in plus pentru a nu fi agreat de prelati. La asta se adauga si faptul ca era considerat stangaci, „insemnul raului“, dupa cum se credea atunci. De fapt, era ambidextru, ipoteza ca era stangaci se bazeaza pe nenumaratele sale notite scrise „invers“, in… oglinda, alta „ciudatenie“ insuficient explicata pana in prezent. Messer Leonardo a lasat mostenire in operele sale o serie de simboluri enigmatice, pe seama carora se croseteaza tot felul de ipoteze, cum este si cea a lui Dan Brown.
„ERETICII“ LUI LORENZO MAGNIFICUL
La curtea lui Lorenzo Magnificul se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale filosofilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise. La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si inlaturat de la putere de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca… eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta „academiei lorenziene“, picturile si sculpturile cu teme religioae executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase. Pentru ca ei cunoscusera, probabil, „codicele interzise“ si se considerau liberi de dogmele bisericesti. Michelangelo a pictat Capela Sixtina tot certandu-se cu Papa Iuliu al II - lea si a fost declarat eretic de Papa Paul al IV - lea Carafa.
„CINA CEA DE TAINA“.
Fresca i-a fost comandata lui Leonardo de Lodovico (Sforza) il Moro, Duce de Milano, pentru Conventul dominican Santa Maria delle Grazia. Fresca presupune un perete ud pe care se aplica rapid pigmentii tempera. Leonardo a folosit o tehnica noua: pigmenti tempera si in ulei pe perete uscat. Lucrarea a durat 4 ani si nici nu a fost finisata. Mai grav, a inceput sa se scorojeasca si sa cada inca din timpul vietii artistului. Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Mai degraba, nu a vrut ca „erezia“ sa dureze. Erezia? Dan Brown presupune ca Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus pe Maria Magdalena, careia ii anunta prioritatea apostolatului. La auzul vestii, Petru face un gest total „neortodox“ cu mana, de parca ar spune: „Iti iau gatul, tarfa!“. Si ca sa nu existe nici un dubiu, in mana cealalta tine un cutit. Brown atrage atentia ca Leonardo a pictat in asa fel, incat culorile vesmantului ei si al lui Iisus sa fie in „oglinda“, formand un M la mijloc. M de la matrimonial, M de la Maria Magdalena.
Toma
Evanghelia lui Toma
Acestea sunt cuvintele secrete pe care le-a grait Iisus cel Viu si pe care Didim Iuda Toma le-a scris:
1. Si El a spus: "Oricine va gasi întelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea."
2. Iisus a spus: "Cel care cauta sa nu înceteze sa caute pâna nu va gasi, si atunci când va gasi se va tulbura, si daca se va tulbura, se va minuna si va fi rege peste tot. "
3. Iisus a spus: "Daca cei care va conduc va zic: 'Uitati-va, împaratia este în cer!' atunci pasarile vor ajunge înaintea voastra în cer; daca va spun: 'Împaratia este în mare!', atunci pestii vor ajunge înaintea voastra . Ea însa se afla înlauntrul vostru si în afara voastra. Când va veti cunoaste pe voi însiva, atunci veti fi cunoscuti si veti întelege ca sunteti fii ai Tatalui cel Viu. Dar daca nu va veti cunoaste pe voi însiva, atunci veti fi saraci si veti fi saracia însasi."
4. Iisus a spus: "Omul batrân de zile nu va pregeta sa-l întrebe pe copilul cel mic, de numai sapte zile, despre locul vietii si va fi viu, caci multi dintre cei dintâi vor fi cei din urma si vor deveni toti unul singur."
5. Iisus a spus: "Cunoaste ceea ce este în fata ta, si ceea ce îti este ascuns îti va fi descoperit, caci nu este nimic ascuns care sa nu se arate."
6/A. Si ucenicii l-au întrebat, spunându-: "Vrei sa postim ? În ce fel sa ne rugam ? Sa facem milostenie? De la care mâncaruri sa ne abtinem ? "
6/B. Iisus a spus: "Nu mintiti, si ceea ce urâti sa nu faceti, caci toate sunt descoperite în fata cerului si nu este nimic ascuns care sa nu se arate si nu este nimic acoperit care sa nu se descopere. "
7. Iisus a spus: "Ferice de leul acela pe care îl va mânca un om, caci leul se va face om. Si blestemat este omul pe care îl va mânca leul, caci leul tot se va face om . "
8. Si a spus: "Omul seamana cu pescarul acela întelept care si-a aruncat navodul în mare si l-a scos din mare plin cu pesti mici, iar între acestia a descoperit un peste mare si bun. Pescarul întelept a aruncat toti pestii mici înapoi în mare. El a ales fara nici o greutate pestele cel mare. Cine are urechi de auzit, sa auda! "
9. Iisus a spus: "Iata, semanatorul a iesit, si-a umplut mâna cu seminte si le-a aruncat. Unele au cazut pe drum si au venit pasarile si le-au ciugulit; altele au cazut pe piatra si nu au prins radacini jos în pamânt si nu au înaltat spice catre cer; altele au cazut între spini care au înabusit semintele si viermii le-au mâncat. Altele au cazut pe pamânt bun si au dat roada buna spre cer: au produs saizeci pe masura si o suta douazeci pe masura."
10. Iisus a spus: "Foc am aruncat asupra lumii, si iata, Eu îl pazesc pâna ce va dogori. "
11. Iisus a spus: "Cerul acesta va trece si cel ce este deasupra lui va trece, cei morti nu traiesc si cei vii nu vor muri. În zilele în care mâncati ceea ce era mort faceati ca acesta sa fie viu. Atunci când veti fi în lumina, ce veti face ? În ziua în care erati unu v-ati facut doi; iar acum când sunteti doi, ce veti face? "
12. Ucenicii i-au spus lui Iisus: "Stim ca vei pleca de la noi . Cine va deveni mai marele peste noi ?" Iisus le-a spus: "Oriunde veti merge, va veti duce la Iacob cel Drept, din dragoste fata de care s-au facut cerul si pamântul . "
13. Iisus le-a spus ucenicilor lui: "Asemui-ti-ma si spuneti-mi cu cine seman. " A spus Simon Petru: "Semeni cu un înger drept. " A spus Matei: "Semeni cu un filozof întelept. " A spus Toma: "Stapâne, gura mea nu va îngadui nicicum sa spun cu cine semeni . " Iisus a spus: "Eu nu sunt stapânul tau deoarece ai baut si te-ai îmbatat din apa vie ce ti-am oferit-o. Si l-a luat pe Toma si l-a dus deoparte si i-a spus trei cuvinte . Când Toma a venit la tovarasii lui, ei l-au întrebat ce i-a spus Iisus. Toma le-a spus: "Daca v-as zice unul din cuvintele pe care El mi le-a spus, ati lua pietre si le-ati arunca în mine si foc ar iesi din pietre si v-ar mistui. "
14. Iisus le-a spus: "Daca veti posti, veti zamisli voua pacat, si daca va veti ruga, veti fi osânditi, si daca veti face milostenie, veti pune în pericol spiritul vostru. Iar când veti merge într-o tara oarecare si veti strabate tinuturile ei, daca lumea va premeste în case, mâncati ceea ce va vor pune în fata voastra, si vindecati pe cei bolnavi dintre ei. Caci ceea ce intra în gurile voastre nu va va spurca, ci ceea ce iese din gurile voastre, aceasta va va spurca ."
15. Iisus a spus: "Când îl veti vedea pe acela care nu a fost nascut de femeie, închinati-va si slaviti-l, caci acela este tatal vostru ."
16. Iisus a spus: "Poate oamenii gândesc ca eu am venit ca sa aduc pace lumii. Ei nu stiu ca am venit ca sa aduc conflictul în lume: foc, sabie si razboi, caci daca vor fi cinci într-o casa, trei vor fi împotriva a doi si doi vor fi împotriva a trei, tatal va fi împotriva fiului si fiul împotriva tatalui si vor fi singuri."
17. Iisus a spus: "Va voi da ceea ce ochiul n-a mai vazut, nici urechea nu a mai auzit, nici mâna nu a mai atins si nici nu a mai intrat vreodata în inima omului."
18. Ucenicii i-au spus lui Iisus: "Spune-ne cum va fi sfârsitul nostru." Iisus a spus: "Oare ati descoperit începutul ca sa cautati sfârsitul ? Caci în locul unde este începutul, acolo va fi si sfârsitul. Ferice de cel care sta întru început, caci el va cunoaste sfârsitul si nu va gusta moartea."
19. Iisus a spus: " Ferice de cel care era de la început mai înainte de a fi. Daca îmi veti fi ucenici si veti asculta cuvintele mele, aceste pietre va vor sluji. Caci sunt cinci pomi în rai pentru voi, ei nu se schimba vara si iarna si frunzele lor nu cad. Cel care îi va cunoaste nu va gusta moartea. "
20. Ucenicii i-au spus lui Iisus: " Spune-ne cu ce se aseamana împaratia Cerurilor. " El le-a spus: " Seamana cu o samânta de mustar, cea mai mica dintre seminte. Când cade pe pamânt lucrat rasare din ea un lujer mare si va deveni adapost pentru pasarile cerului. "
21. Maria i-a spus lui Iisus: " Cu cine se aseamana ucenicii tai ? " Iisus a spus: " Seamana cu niste copii mici care locuiesc pe un ogor care nu este al lor. Atunci când proprietarii ogorului vor veni, vor spune: 'Dati-ne înapoi terenul nostru'. Ei se vor despuia în fata lor ca sa-l dea înapoi, si le vor înapoia ogorul lor. De aceea va zic ca daca stapânul casei stie ca vine hotul, el va veghea înainte ca acesta sa vina si nu-i va îngadui sa patrunda pe proprietatea, si sa-i ia bunurile. Vegheati înaintea lumii, fiti încinsi cu putere multa încât hotii sa nu afle vreo cale de a ajunge la voi, caci nenorocirea pe care o asteptati va veni. De-ar fi printre voi un om care sa priceapa ! Când rodul s-a copt el a venit în graba cu un sac si l-a cules. Cine are urechi de auzit, sa auda! "
22. Iisus a vazut niste prunci care sugeau lapte. A spus ucenicilor lui: " Acesti prunci care sug lapte se aseamana cu cei care vor intra în împaratie. Iar ei i-au spus: " Oare vom intra în împaratie ca si prunci? " Iisus le-a spus: " Când veti face din doi unu, si veti face interiorul totuna cu exteriorul si exteriorul totuna cu interiorul, si partea de sus totuna cu partea de jos, si veti face din barbat si din femeie unul si acelasi, încât barbatul sa nu mai fie barbat si femeia sa nu mai fie femeie, si când veti avea ochi în locul ochilor si mâini în locul mâinilor, picioare în locul picioarelor si chip în locul chipului, atunci veti intra în împaratie . "
23. Iisus a spus: " Va voi alege, unul dintr-o mie si doi din zece mii si vor fi ca unul. "
24. Ucenicii lui au spus: "Arata-ne locul unde esti, caci trebuie sa-l cautam. " El le-a spus: " Cine are urechi sa auda ! Lumina este înlauntrul unui om al luminii si ea lumineaza întreaga lume, iar daca nu lumineaza, atunci este întuneric. "
25. Iisus a spus: " Iubeste-ti prietenul ca pe propriul tau suflet si ai grija de el ca de lumina ochilor tai .
26. Iisus a spus: " Paiul din ochiul prietenului tau îl vezi, dar bârna din ochiul tau nu o vezi. Când vei scoate bârna din ochiul tau vei vedea suficient de bine ca sa scoti paiul din ochiul prietenului tau. "
27. " Daca nu veti posti de lumea aceasta, nu veti afla împaratia. Daca nu veti respecta sabatul, ca sabat, nu îl veti vedea pe Tatal . "
28. Iisus a spus: " Am stat în mijlocul lumii si m-am aratat lor în carne si oase. I-am gasit pe toti beti si nu am gasit pe nici unul din ei însetat. Sufletul meu s-a umplut de durere pentru fiii oamenilor, caci ei sunt orbi în inimile lor si nu vad. Caci deserti au venit pe lume si tot deserti cauta sa iasa din lume, dar acum ei sunt beti. Când se vor trezi din betia vinului însa, se vor cai. "
29. Iisus a spus: " Daca carnea a fost facuta pentru suflet, aceasta este o minune; iar daca sufletul a fost facut pentru trup, aceasta este minunea minunilor. Însa eu ma minunez de cum aceasta mare bogatie a ajuns în aceasta saracie. "
30. Iisus a spus: " Acolo unde sunt trei zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el . "
31. Iisus a spus: " Nici un profet nu e binevenit în satul lui si nici un medic nu îi vindeca pe cei care îl cunosc. "
32. Iisus a spus: " Cetatea zidita pe un munte înalt si bine întarita nu poate cadea si nici nu poate fi ascunsa. "
33. Iisus a spus: " Ceea ce veti auzi cu urechea voastra, sa propovaduiti de pe acoperisurile voastre la alte urechi . Caci nimeni nu aprinde o faclie ca s-o puna sub obroc si nici nu o pune într-un loc ascuns, ci o pune în sfesnic ca oricine intra sau iese sa vada lumina ei. "
34. Iisus a spus: " Daca un orb va calauzi pe un alt orb, amândoi vor cadea într-un sant. "
35. Iisus a spus: " Este cu neputinta ca cineva sa intre în casa celui puternic si sa i-o ia cu forta, decât daca îl leaga de mâini. Atunci îi vor putea sustrage casa. "
36. Iisus a spus: " Nu va faceti griji din zori pâna în seara si din seara pâna în zori pentru ceea ce veti pune pe voi . "
37. Au spus ucenicii lui: " Care va fi ziua când te vei înfatisa noua si când vei veni sa ne vezi? " Iisus a spus: " Când va veti despuia fara sa va rusinati si veti lua hainele voastre si le veti pune sub picioarele voastre, ca niste copii mici, si le veti distruge , atunci îl veti vedea pe Fiul Celui Viu si nu va veti teme. "
38. Iisus a spus: " De multe ori ati dorit sa auziti cuvintele acestea pe care vi le spun voua si nu ati avut de la cine altcineva sa le auziti . Vor fi zile când ma veti cauta si nu ma veti gasi. "
39. Iisus a spus: " Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. Dar voi fiti isteti ca serpii si simpli asemeni porumbeilor. "
40. Iisus a spus: " O mladita de vie a fost sadita în departe de Tata. Deoarece nu este viguroasa, va fi smulsa si nimicita. "
41. Iisus a spus: " Celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua si putinul pe care îl are . "
42. Iisus a spus: " Fiti trecatori . "
43. I-au spus ucenicii lui: " Cine esti tu de ne spui aceste lucruri? " " Oare nu va dati seama din cele ce va spun, cine sunt eu? Însa voi ati ajuns precum iudeii, caci ei iubesc pomul si urasc rodul sau iubesc rodul dar urasc pomul. nu va dati seama. "
44. Iisus a spus: "Oricine va blestema împotriva Tatalui va fi iertat si oricine va blestema împotriva Fiului va fi iertat, dar oricine va blestema împotriva Sfântului Duh nu va fi iertat nici pe pamânt si nici în cer. "
45. Iisus a spus: "Strugurii nu se culeg din spini si nici smochinele nu se culeg din ciulini, caci acestia nu dau roade. Omul cel bun face bine din ceea ce au acumulat în suflet; iar omul cel rau face lucruri rele din rautatea pe care a acumulat-o în inima lui, caci din adâncul inimii lui savârseste lucrurile rele."
46. Iisus a spus: "De la Adam pâna la Ioan Botezatorul, nimeni dintre cei nascuti din femeie nu s-a ridicat deasupra lui Ioan Botezatorul încât sa nu trebuiasca sa plece ochii în fata lui . Iar eu v-am zis: acela dintre voi care va fi ca un copil, va cunoaste împaratia si va fi mai mare decât Ioan."
47. Iisus a spus: "Este cu neputinta ca un om sa încalece pe doi cai sau sa întinda doua arcuri în acelasi timp, si este cu neputinta ca un slujitor sa slujeasca la doi stapâni caci îl va cinsti pe unul si îl va dispretui pe celalalt. Nici un om bând vin vechi nu doreste imediat sa bea vin nou. Nu se toarna vin nou într-un burduf vechi, caci vinul s-ar strica. Deasemenea, nu se coase un petec vechi pe o haina noua, caci aceasta s-ar rupe."
48. Iisus a spus: "Daca doi vor face pace unul cu celalalt în aceeasi casa, ei vor spune muntelui: 'Misca-te!', si muntele se va misca ."
49. Iisus a spus: "Fericiti cei singuri si alesi, caci veti ajunge în împaratie. Caci de acolo sunteti si acolo va veti întoarce ."
50. Iisus a spus: "Daca va vor zice: 'De unde sunteti?', spuneti-le: 'Noi am venit din lumina, din locul unde lumina a luat fiinta prin ea însasi, s-a stabilizat si s-a aratat în chipul lor'. Daca va vor zice: 'Voi sunteti ?', spuneti-le: 'Noi suntem copiii ei si alesii Tatalui celui Viu'. Daca va întreaba: 'Care este semnul Tatalui vostru în voi?', spuneti-le: 'Miscarea si odihna'."
51. Ucenicii i-au spus: "Când va fi ziua în care se vor odihni cei morti? Si când va fi ziua în care va veni lumea cea noua ?" El le-a spus: "Ceea ce asteptati a venit deja, dar voi nu stiti asta."
52. Ucenicii i-au spus: " Este circumcizia de folos sau nu? " El le-a spus: " Daca ar fi de folos, tatal lor i-ar fi nascut din mama lor deja circumcisi. Însa adevarata circumcizie, în duh, a devenit avantajoasa din orice punct de vedere. "
53. Ucenicii i-au spus: "Douazeci si patru de profeti au grait în Israel si toti au vorbit întru tine . El le-a spus: "L-ati omis pe Cel viu în prezenta voastra si ati grait doar despre cei morti."
54. Iisus a spus: " Fericit cel sarac, caci a lui este împaratia Cerurilor. "
55. Iisus a spus: " Cine nu-si uraste tatal si mama nu poate fi ucenicul meu, si cine nu îsi uraste fratii si surorile si nu îsi ia crucea, asa cum am facut eu, nu va fi vrednic de mine. "
56. Iisus a spus: "Oricine a ajuns sa cunoasca lumea a descoperit un cadavru si lumea nu este vrednica de cel care a descoperit un cadavru. "
57. Iisus a spus: "Împaratia Tatalui se aseamana cu un om care are niste seminte plantate. Dusmanul lui a venit în timpul noptii si a semanat neghina printre semintele cele bune. Omul nu a vrut ca lucratorii sa smulga neghina. El le-a spus: 'Nu, caci altfel, încercând sa scoateti neghina puteti scoate si grâul împreuna cu ea.' Caci în ziua recoltei neghinele se vor vedea limpede, vor fi smulse si arse". (Mat. 13,24-30. Marc. 4,26-29)
58. Iisus a spus: "Fericit este omul care s-a chinuit si a gasit viata. "
59. Iisus a spus: "Priviti spre Cel Viu cât timp sunteti vii, ca nu cumva sa muriti, sa cautati sa-l vedeti si sa nu-l puteti vedea."
60. Au vazut un samaritean ducând un miel si intrând în Iudeea. A spus ucenicilor sai: "Acela […] cu mielul ." Ei i-au spus: "Ca sa-l omoare si sa-l manânce. " El le-a spus: "Cât timp e viu nu îl va mânca, dar daca îl omoara si acesta devine cadavru atunci îl va putea mânca." Ei au spus: "Nu poate face altfel. " El le-a spus: "Asemenea si voi, cautati-va un loc pentru odihna, ca sa nu deveniti cadavre si sa fiti mâncati . "
61. Iisus a spus: "Doi se vor aseza pe un pat: unul va muri si celalalt va trai." Salomeea spuse: "Cine esti tu, omule ? Ai urcat pe patul meu si ai mâncat la masa mea ca si cum te-ar fi primis cineva." Iisus i-a spus: "Eu sunt cel ce vine din ceea ce este un tot ; mi-a fost dat din cele ale Tatalui meu." "Eu sunt ucenica ta. " "De aceea îti spun: Când cineva va fi un întreg, se va umple de lumina, iar când se va împarti, se va umple de întuneric. "
62. Iisus a spus: "Eu destainui tainele mele acelora care sunt vrednici de ele. Fie ca stânga voastra sa nu stie ce face dreapta . "
63. Iisus a spus: "Era un om care avea multe bogatii. El si-a spus: 'Voi folosi bogatiile mele ca sa seman, sa secer, sa plantez si sa umplu hambarele mele cu roade, în asa fel încât sa nu-mi lipseasca nimic.' Acestea erau gândurile pe care le avea în inima lui. Si chiar în noaptea aceea a murit. Cine are urechi, sa auda ! "
64. Iisus a spus: "Un om a organizat o serata si, dupa ce a pregatit masa, l-a trimis pe slujitorul sau ca sa-i cheme pe oaspeti. Slujitorul s-a dus la primul si i-a zis: 'Stapânul meu te invita la masa'. Acela i-a spus: 'Am niste bani de recuperat de la niste negustori care vin la mine deseara.' 'Trebuie sa-i dau indicatii stapânului meu.' 'Cer iertare dar nu pot veni la masa'. S-a dus slujitorul la altul si i-a spus: 'Stapânul meu te invita la masa'. Acela i-a spus: 'Am cumparat o casa si trebbie sa plec pentru o zi; nu voi avea ragaz pentru cina'. S-a dus slujitorul la un altul si i-a spus: 'Stapânul meu te invita la masa'. Acela i-a spus: 'Prietenul meu se însoara iar eu îi organizez banchetul si nu pot veni. Îl rog sa ma scuze, dar nu pot veni la masa'. S-a dus slujitorul la un altul si i-a spus: 'Stapânul meu te invita la masa'. Acela i-a spus: 'Am cumparat o mosie, ma duc sa iau arenda. Nu voi putea veni, îl rog sa ma scuze'. Slujitorul se întoarse acasa si spuse stapânului sau: 'Cei pe care i-ai invitat la masa s-au scuzat, dar nu pot veni'. Stapânul i-a zis slujitorului: 'Du-te afara pe drumuri si invita pe oricine gasesti ca sa ia masa'. Cumparatorii si negustorii nu vor intra în lacasurile Tatalui meu."
65. El a spus: "Un […] om avea o vie si a dat-o la niste arendasi ca s-o lucreze si sa primeasca rodul de la ei . L-a trimis pe slujitorul lui ca arendasii sa-i dea rodul viei. Arendasii l-au prins pe slujitor si l-au batut încât aproape ca l-au omorât. Slujitorul s-a întors la stapânul sau si i-a spus cele întâmplate. Stapânul si-a spus: 'Poate ca nu-i cunostea.' si, a trimis alt slujitor. Arendasii l-au batut si pe acela. Atunci stapânul l-a trimis pe fiul sau, spunându-si: 'Poate ca fata de fiul meu vor avea un oarecare respect.' Arendasii însa, stiind ca el este mostenitorul viei, l-au prins si l-au ucis. Cine are urechi, sa auda ! "
66. Iisus a spus: "Aratati-mi piatra aceea pe care au aruncat-o zidarii. Ea este piatra de baza ."
67. Iisus a spus: "Cei ce cunosc totul dar sunt lipsiti de ei însisi, sunt lipsiti de tot . "
68. Iisus a spus: "Ferice de voi când veti fi urâti si prigoniti caci nu va ramâne nici loc unde ati fost urâti si prigoniti . "
69. Iisus a spus: "Fericiti cei care au fost prigoniti în inimile lor, caci acestia sunt cei care au ajuns sa-l cunoasca cu adevarat pe Tatal. Fericiti cei flamânzi, caci pântecele va fi îndestulat. "
70. Iisus a spus: "Când veti împartasi ceea ce este în voi, ceea ce aveti va va salva. Daca nu aveti nimic în voi, ceea ce nu aveti în voi va va pierde."
71. Iisus a spus: "Voi darâma aceasta casa si nimeni nu o va putea cladi din nou […] ".
72. Un om i-a spus lui Iisus: "Spune-le fratilor mei sa împarta bunurile lor cu mine. " El i-a spus: "Omule, cine m-a numit pe mine împartitor ? " S-a întors spre ucenicii lui si le-a zis: "Eu nu sunt un împartitor, nu-i asa ? "
73. Iisus a spus: "Recolta este bogata, dar lucratorii sunt putini. Rugati-l pe stapân sa trimita lucratori la câmp. "
74. El a spus: "Doamne, multi sunt în jurul jgheabului, dar nu este nimic în fântâna . "
75. Iisus a spus: "Multi stau la usa, dar cei singuri vor intra în camera nuptiala. "
76. Iisus a spus: "Împaratia Tatalui se aseamana cu un negustor care a primit niste marfa si a gasit un margaritar. Negustorul era constient de ce a gasit: a vândut marfa si a pastrat doar margaritarul. Cautati si voi comoara care este eterna si dainuie, cea pe care molia nu se apropie sa o roada si nici un vierme nu o poate strica. "
77. Iisus a spus: "Eu sunt lumina care este asupra tuturor lucrurilor. Eu sunt totul : totul vine de la mine si totul ajunge la mine. Despicati o bucata de lemn; eu sunt acolo, Ridicati o piatra si ma veti gasi acolo . "
78. Iisus a spus: "De ce ati iesit la câmp ? Ca sa vedeti o trestie clatinata de vânt? Sau ca sa vedeti un om cu haine rafinate precum cele ale regilor si ale celor puternici? Acestia au haine rafinate si nu pot distinge adevarul."
79. O femeie din multime i-a spus: "Ferice pântecele care te-a zamislit si fericiti sânii care te-au hranit! " El i-a spus: "Fericiti cei care au ascultat cuvântul Tatalui si l-au pazit cu adevarat, caci vor veni zile când veti spune: 'Ferice pântecele care nu a zamislit si fericiti sânii care nu au alaptat'. "
80. Iisus a spus: "Cel care a ajuns sa cunoasca lumea a gasit un cadavru, iar cel ce a gasit un cadavru este deasupra lumii. "
81. Iisus a spus: "Lasati ca cel ce a ajuns bogat, sa ajunga rege, si cine are puterea, sa renunte la ea. "
82. Iisus a spus: "Cel care este aproape de mine este aproape de foc si cel care este departe de mine este departe de împaratie. "
83. Iisus a spus : "Chipurile sunt vizibile oamenilor dar lumina dinauntrul lor se ascunde în chipul luminii Tatalui. El se va arata, dar chipul Sau este ascuns de lumina Lui. "
84. Iisus a spus: "Acum , când vedeti asemanarea voastra va bucurati, dar când veti vedea chipurile care au luat fiinta la începutul vostru, care nici nu mor, nici nu se arata, cât va trebui sa îndurati ! "
85. Iisus a spus: "Printr-o mare putere si dintr-o mare bogatie a luat fiinta Adam, dar el nu a fost vrednic de voi. Caci daca el ar fi fost vrednic, nu ar fi cunoscut moartea. "
86. Iisus a spus: "Vulpile au vizuinile lor si pasarile au cuiburile lor, fiul omului însa, nu are un loc unde sa-si rezeme capul si sa se odihneasca . "
87. Iisus a spus: "Cât de nenorocit este trupul care depinde de un alt trup si cât de nenorocit este sufletul care depinde de cele amândoua. "
88. Iisus a spus: "Vor veni la voi îngeri si profeti si va vor da ceea ce este al vostru si voi, de asemenea, dati-le ceea ce aveti si spuneti-va voua însiva: 'Când va veni ziua în care vor veni si vor lua ceea ce este al lor?'. "
89. Iisus a spus: "De ce spalati partea exterioara a paharului? Nu întelegeti ca Cel care a creat partea interioara este tot acela care a creat partea exterioara? "
90. Iisus a spus: "Veniti la mine, caci jugul meu este mângâietor, iar controlul meu este blând si va veti gasi odihna. "
91. I-au spus: "Spune-ne cine esti, ca sa putem crede în tine. " Le-a spus: "Voi cercetati aspectul cerului si a pamântului, dar nu puteti sa-l întelegeti pe acela care este dinaintea voastra si nu stiti cum sa interpretati momentul prezent.
92. Iisus a spus: "Cautati si veti gasi. În trecut însa, nu v-am destainuit lucrurile de care m-ati întrebat. Acum sunt dornic sa vi le spun dar voi nu ma mai întrebati. "
93. "Nu dati cele sfinte câinilor ca le vor arunca în balegar. Nu aruncati perle porcilor caci le vor [...] . "
94. Iisus a spus: "Cine cauta va gasi si celui care bate la usa i se va deschide. "
95. Iisus a spus: "Daca aveti bani nu-i dati cu camata, ci mai degraba dati-i celui de la care nu-i veti lua înapoi. "
96. Iisus a spus: "Împaratia Tatalui se aseamana cu o femeie care a luat putina drojdie, a ascuns-o în aluat si a facut pâini mari. Cine are urechi, sa auda ! "
97. Iisus a spus: "Împaratia Tatalui se aseamana cu o femeie care purta un ulcior plin cu faina si mergea de-a lungul unei strazi; toarta ulciorului s-a spart iar faina s-a împrastiat pe drum în urma ei. Ea nu stia de cele întâmplate ; nu si-a dat seama de acest necaz. Când a ajuns acasa, a pus ulciorul jos si a vazut ca era gol. "
98. Iisus a spus: "Împaratia Tatalui se aseamana cu un om care voia sa ucida un om de vaza . Înainte de a iesi din casa, a scos sabia si a înfipt-o în perete ca sa-si dea seama daca mâna lui va avea putere de a face acest lucru. Apoi l-a ucis pe acel om de vaza. "
99. Ucenicii i-au spus: "Fratii tai si mama ta sunt afara. " El le-a spus: "Cei ce fac voia Tatalui meu sunt fratii mei si mama mea. Ei sunt aceia care vor intra în împaratia Tatalui meu. "
100. I-au aratat lui Iisus un dinar si i-au spus: "Oamenii Cezarului ne cer dari. " El le-a spus: "Dati-i Cezarului ceea ce este al Cezarului, dati-i lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu si dati-mi mie ceea ce este al meu . "
101. "Cine nu-si uraste tatal si mama asemeni mie nu poate deveni ucenicul meu, si cine nu-si iubeste tatal si mama asemeni mie nu poate deveni ucenicul meu. Caci mama mea [...] , dar mama mea adevarata mi-a dat viata. "
102. Iisus a spus: "Vai de ei, fariseii, caci se aseamana cu un câine care doarme în ieslea boilor : câinele nu manânca, nici pe boi nu-i lasa sa manânce. "
103. Iisus a spus: "Fericiti cei ce stiu din ce parte vor ataca rebelii. Caci ei se pot organiza, pot sa adune lucrurile importante si sa fie pregatiti, înainte ca rebeli sa ajunga. "
104. I-au spus lui Iisus: "Vino, astazi ne rugam si postim. " Iisus a spus: "Ce pacat am savârsit sau cu ce impuritate m-am spurcat? Mai degraba, oamenii sa se roage si sa posteasca atunci când mirele va iesi din camera nuptiala. "
105. Iisus a spus: "Când veti face din doi unu, veti deveni fiii lui Adam, iar când veti spune "Munte, misca-te!", acesta se va misca. "
106. Iisus a spus: "Cel ce-si va cunoaste tatal si mama, va fi numit fiul unei desfrânate. "
107. Iisus a spus: "Împaratia se aseamana cu un pastor care avea o suta de oi. Una din ele, cea mai mare, s-a ratacit. Pastorul le-a lasat pe cele nouazeci si noua si a cautat-o pe aceea pâna ce a gasit-o. Dupa toata truda i-a spus oii: 'Tu-mi esti mai draga decât celelalte nouazeci si noua'. "
108. Iisus a spus: "Cine bea din gura mea va deveni ca mine ;eu insumi, voi deveni aceea persoana si toate cele ascunse i se vor dezvalui. "
109. Iisus a spus: "Împaratia se aseamana cu un om care avea în ogorul lui o comoara ascunsa, de care nu stia. Dupa moartea lui, a lasat ogorul fiului sau. Fiul sau nu stia nici el de acest lucrul. Devenit proprietar al ogorului, l-a vândut. Cel care l-a cumparat se duse sa-l are, a gasit comoara si a început sa dea banii cu camata oricui voia el. "
110. Iisus a spus: "Lasati ca acela care a gasit lumea si a ajuns bogat, sa renunte la lume. "
111. Iisus a spus: "Cerurile si pamântul se vor desfasura în fata voastra si cel ce este viu prin Cel ce este viu, nu va cunoaste moartea. " Caci Iisus a zis: " Lumea nu este vrednica de cei ce s-au descoperit pe ei însisi. "
112. Iisus a spus: "Vai de carnea care depinde de suflet. Vai de sufletul care depinde de carne. "
113. Ucenicii sai I-au spus: "Când va veni împaratia Domnului ? "Ea nu va veni cautând-o. Nu se va spune: 'Iata, este aici!' sau 'Iata, este acolo!'. Mai debraba însa, împaratia Tatalui este pe pamânt, si nimeni nu o vede. "
114. Simon Petru le-a spus: "Lasati-o pe Maria sa plece dintre noi, caci femeile nu sunt vrednice de viata. " Iisus a spus: "Eu insumi o voi calauzi în asa fel încât s-o fac barbat, astfel încât sa poata devini si ea un suflet viu, asemenea voua, barbatilor. Caci orice femeie care se face singura barbat, va intra în Împaratia Cerurilor. "
Evanghelia lui Toma
poate Africa
Cam asa aratau hartile din atlasul geografic din scoala generala.Imi facea placere sa memorez numele tarilor si ale capitalelor.
De ce?
Mi se pareau interesante.Credem ca o sa ajung in acele locuri
Eram convins
Cred ca nu e timpul pierdut
Dar de ce as face asta
Socrate nu a plecat din Atena niciodata cel putin asa am citit.
Nu ca as fi vreun Socratel mai mic, dar daca unul din cei mai mari filozofi ai lumii a considerat ca nu este necesar sa-si paraseasca "orasul de resedinta" .......ce vreau sa spun cu asta?!
HHmmmm!
Cred ca mai important e sa fii impacat si multumit cu tine caci poate pe urma alte lucruri nu mai par asa de impotante.
E bine sa fii multumit de tine sau trebuie sa-ti doresti tot timpul mai mult?
Oare daca esti multumit de tine inseamna ca esti limitat, ori ca te afli into etapa superioara a constiintei?
In chestia asta nu e cale de mijloc?
marți, 28 noiembrie 2006
Evanghelia dupa Iuda
EVANGHELIA DUPA IUDA
Traducerea urmeaza varianta preliminara a textului copt, stabilita de Kasser et al. si
care va aparea curand sub auspiciile National Geographic Society.
33
1. Marturia (logos) tainica a revela-
2. tiei (apophasis) pe care Iisus i-a transmis-o lui Iuda
3. Iscarioteanul pe parcursul
4. a opt zile, trei
5. zile inainte ca el sa celebreze
6. Pastile. Atunci cand a aparut
7. pe pamant, a infaptuit semne
8. si miracole uluitoare
9. pentru mantuirea omenirii.
10. Si pentru ca unii (me,n) umblau
11. pe calea dreptatii
12. in vreme ce altii isi urmau
13. faradelegea, au fost chemati
14. cei doisprezece disci-
15. poli. El a inceput sa le vorbeasca
16. despre tainele ce sunt mai presus
17. de lume si (despre lucrurile) care
18. vor veni la urma. Adesea
19. el nu se arata fatis
20. discipolilor sai, ci sub chip de copil >–
21. il puteai gasi in mijlocul lor.
22. Si el se afla in Iudea
23. printre ucenicii sai; intr-o zi
24. i-a gasit stand
25. impreuna si exersand
26. cele dumnezeiesti. Cand a
27. sosit la intalnirea discipolilor sai,
34
1. care impreuna inaltau o ruga-
2. ciune de multumire deasupra painii (eucharistia), el a ras.
3. Discipoli[i] i-au spus:
4. “De ce razi vazandu-ne
5. euharistia? Ce-am facut
6. de nu-ti place?”. El a raspuns
7. zicandu-le: “Nu rad de voi,
8. nici de ceea ce faceti
9. din proprie vointa, ci de cel
10. care va primi ofranda, Dumneze-
11. ul vostru”. Ei au spus: “Invatatorule, nu
12. esti tu atunci fiul Dumnezeu-
13. lui nostru?” Iisus le-a raspuns:
14. “In ce fel ma cunoasteti
15. voi? Amin va spun voua,
16. nici o spita nu ma
17. cunoaste dintre oamenii care sunt
18. printre voi”. Cand au auzit
19. acestea, discipolii sai
20. au inceput sa se aprinda de manie si [±..]
21. infuriati l-au blestemat in
22. gand. Iisus, vazandu-
23. le nesabuinta, [le-a spus]
24. asa: “De ce va tulbura de
25. manie Dumnezeul vostru
26. launtric si . [±….]
35
1. a semanat mania in sufletele voastre?
2. Acela care are tarie dintre
3. oameni, cel care actualizeaza o-
4. mul desavarsit, sa stea
5. in fata mea”.
6. Si ei au spus intr-un glas:
7. “Avem tarie!” Dar duhul (pneuma) lor
8. nu avea curajul (tolma) sa se tina in fata
9. lui, cu exceptia lui Iuda [Is]ca-
10. rioteanul: el putea (me,n)
11. sa stea in fata lui.
12. Insa (de,) nu-l putea privi
13. drept in ochi, ci (avlla,) isi
14. intorcea chipul. Astfel i-a
15. zis Iuda: “Stiu
16. cine esti si de unde
17. ai purces. Tu vii din
18. Eonul nemuritor al lui Barbelô,
19. iar cel care te-a trimis
20. este acela al carui nume
21. nu sunt demn sa-l rostesc”. Iisus, stiind
22. ca el medita la alte lucruri
23. superioare, i-a spus: “Desparte-te
24. de ei caci iti voi spune
25. tainele (mysterion) Imparatiei.
26. Poti ajunge la ea (i.e. la Imparatia cerurilor)
27. insa (avlla,) amara-ti va fi suferinta
36
1. caci (ga,r) un altul iti va
2. lua locul pentru ca cei doisprezece
3. discipoli sa poata fi
4. in numar complet langa Dumnezeul lor”.
5. Iar Iuda i-a raspuns:
6. “Cand imi vei dezvalui toate acestea
7. si cand va sosi marea
8. zi a luminii spitei
9. [……]?”. Cand a rostit insa
10. aceste lucruri, Iisus l-a parasit.
11. In prima dimineata care a urmat,
12. el li s-a aratat (din nou) disci-
13. polilor. Iar ei l-au intrebat: “Invatatorule,
14. unde ai umblat si ce ai facut cat timp
15. ai fost plecat?”. Iisus le-a raspuns:
16. “Am fost la o alta mare
17. spita sfanta”. Atunci
18. i-au zis discipolii sai:
19. “Doamne, ce este marea spita
20. ce ne este superioara si care e sfanta
21. si nu se gaseste in veacul (aion) de acum?”.
22. Iar cand Iisus a auzit acestea,
23. a ras. El le-a spus:
24. “De ce ganditi cu mintea
25. voastra la aceasta spita pu-
26. ternica si sfanta?>>>>
37
1. Amin va spun voua,
2. nimic nascut […. a]cest eon nu
3. va vedea [spita] de acolo
4. si nici o ostire
5. ingereasca din astre nu va domni asupra
6. ei; si nici un
7. om nascut muritor nu va putea
8. sa i se alature, caci ac[ea s]pi[ta]
9. nu vine din […] .. […..] .
10. care a devenit. . […..] . [.. S]
11. pita careia ii apartineti voi
12. provine din acuplare ome-
13. [neasca].. [ ]
14. …. Tarie .. [ a al-]
15. tor puteri [ ]
16. voi domniti cu ajutorul [lor]”.
17. Cand au auzit acestea,
18. discipolilor [sai] li s-a tulburat
19. firea (pneuma); nici unul n-a putut
20. intelege o vorba macar. In alta zi
21. Iisus se afla printre ei iar (apostolii) i-au spus:
22. “Invatatorule, te-am vazut intr-o viziune
23. caci noi am avut vise marete
24. noaptea [aceasta] …….. […]
25. [El a raspuns]: “De ce … […]
26. [……..] v-ati ascuns? [>>]”.
38
1. Si ei i-au spus: “Noi am vazut
2. o casa imensa in care se gasea
3. un altar urias cu doisprezece
4. oameni in jurul lui – ni s-a parut
5. ca erau preoti – si un nume (inscris pe altar).
6. Si o mare multime astep-
7. ta in fata {altarului}
8. care era acolo >>>>
9. pana cand preotii [ … ]
10. [au primit] ofrandele. Iar noi,
11. noi continuam sa asteptam”.>>>
12. Iisus a spus: “Cum
13. aratau [preotii?”]. Si ei
14. [au raspuns: “U]nii (me,n) ..
15. [ ] doua saptamani;
16. [altii] (de,) isi sacrifică
17. proprii [lor] fii,
18. altii nevestele; ei se laudă
19. si se blestemă reciproc;>>
20. altii se culcă cu
21. barbati; altii sunt implicati in
22. crime; altii comit o multime de
23. pacate si de nedreptati.>>
24. Iar oamenii care stau
25. in fata altarului in-
26. voca numele tau [>>>]
39
1. si in toate lucrarile
2. greselii lor, jertfele sunt
3. implinite [……]”.
4. Iar ei, dupa ce au rostit acestea, au tacut
5. fiind tulburati. Iisus
6. le-a zis: “De ce va-ti
7. tulburat? Amin va
8. spun voua, toti preotii
9. care sed in fata acelui altar
10. invoca numele meu.
11. Si va mai spun inca:
12. numele meu
13. este cel inscris .. spitele
14. stelelor prin spitele
15. omenesti. Si ei au sadit
16. in numele meu arbori neroditori
17. in mod rusinos”.
18. Iisus le-a spus: “Voi sunteti cei care
19. primiti ofrandele
20. in fata altarului pe care l-ati
21. vazut. Cel de acolo
22. este dumnezeul caruia va inchinati
23. iar cei doisprezece oameni
24. pe care i-ati vazut, sunteti chiar
25. voi! Si turma care e
26. adusa pentru sacrificiu,
27. cea pe care ati putut-o vedea,
28. este multimea de oameni pe care-i rataciti
40
1. in fata acestui altar.
2. El va dainui
3. ………. si
4. aceasta este modul in care imi va folosi
5. numele. Si ii vor ramane
6. credincioase generatiile
7. de piosi. Dupa el,
8. un alt om se va infatisa dintre
9. cei ce iubesc pacatul trupesc si un altul
10. dintre cei ce comit pruncucidere.
11. Altul iarasi dintre cei ce se culca
12. cu barbati si altii dintre cei care sunt
13. abstinenti si din randul oamenilor ne-
14. curatiei, faradelegii si
15. greselii, precum si dintre cei ce spun:
16. “Noi suntem egalii ingerilor”;
17. ei sunt astrele care calauzesc
18. toate cele create. De fapt, li s-a spus
19. generatiilor omenesti: 'Priviti,
20. Domnul a primit
21. ofrandele voastre din mainile preotilor,
22. adica prin intermediul
23. pacatosilor'. Insa Domnul este cel
24. care porunceste, cel care este stapanitorul
25. Universului; in zilele de pe urma
26. ei vor fi supusi oprobiului”.
41
1. Iisus le-a spus: “Incetati
2. sa oferiti jert[fe .. ] . [ …]
3. …
4. pe altar caci ei sunt
5. mai presus de astrele si de ingerii vostri
6. atingand deja desavarsirea.
7.
8. ….
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24. generatiilor (?)
25. […] Un singur brut[ar] nu
26. poate hrani intreaga creatie
42
1. de sub [ceruri] si
2. . [……..] . lor
3. . [……..] . si .
4. .[………] noua si
5. .[..] …….. Iisus le-a spus:
6. “Incetati sa luptati
7. cu mine. Fiecare dintre
8. voi isi are propria stea
9. [si] t[oti
(lipsesc in jur de 17 randuri)
43
1. in . […] . [..] …. [.] . care este
2. intors inspre cel ce [……….r]adacina (?)
3. arborelui [……..] .. [……..] .
4. … acestui eon … […] . du-
5. pa o vreme …….. […]
6. insa el a venit pentru a uda gradina
7. Domnului iar spita
8. care va dainui nu
9. se va murdari umbland pe cara[rea]
10. generatiei (pieritoare) de aici, caci [ea] este […….]
11. pentru vesnicie”. Iuda
12. i-a spus: “Rabbi,
13. care este rodul ce apartine
14. acestei spite?”. Iisus
15. a raspuns: “Toate generatiile omenesti
16. au sufletul muritor. Insa acesti oameni (din spita aleasa),
17. cand isi vor ispravi
18. zilele in regat(ul terestru)
19. si cand pneuma se va separa
20. de ei, trupurile lor
21. vor pieri, insa sufletele
22. vor supravietui si vor fi ridicate
23. la ceruri”. Iuda a spus:
24. “Ce se va alege de restul
25. spitelor omenesti?”. Iisus
26. a raspuns: “E cu neputinta
44
1. sa semeni pe stanca si apoi sa culegi
2. roade. Aceasta este maniera
3. … […] … […..] spitei
4. [pangarite] de Sophia stricaciunii
5. [..] mâna care a creat oamenii
6. muritori, asa incat sufletele lor
7. urcă spre eonii vesnici.
8. Amin va spun voua:
9. [……] .. [..] . [in]ger
10. […..t]arie nu va putea zari
11. [….] acestea care
12. . [….] sfanta spita
13. . [….] lor”. Dupa ce Iisus a rostit acestea,
14. s-a departat.
15. Iuda a spus: “Invatatorule,
16. asa cum i-ai ascultat pe toti,
17. asculta-ma si pe mine acum. Mi s-a aratat
18. o viziune cutremuratoare”. Cand a
19. auzit (acestea), Iisus a zâmbit si i-a zis:
20. “De ce te strădui,
21. O, tu al treisprezecelea daimon?
22. Vorbeste insa, voi fi
23. langa tine”. Iuda i-a spus:
24. “M-am vazut intr-o viziune,
25. cei doisprezece
26. discipoli ma bateau cu pietre
45
1. si ma schingiuiau amarnic]. Iar eu am mers
2. spre locul . [ ] urmandu-te
3. si am zarit [o casa ] . iar
4. marimea ei ochii mei nu o puteau [cuprinde].
5. Oameni uriasi o inconjurau
6. si avea un acoperis de
7. crengi casa (de care vorbesc). Iar
8. in mijlocul ei statea un
9. grup ] .. [ ] .
10. [ ] . . [….] . :
11. 'Invatatorule, ia-ma inauntru alaturi de acesti oameni!'”.
12. Iisus i-a raspuns zicandu-i:
13. “Steaua ta te-a ratacit,
14. Iuda, nu e demna
15. nici o spita omeneasca
16. muritoare sa intre in
17. casa pe care ai vazut-o. De fapt,
18. locul acela este
19. destinat sfintilor,
20. loc in care nici Soarele nici Luna
21. nu vor domni, nici ziua,
22. caci cel sfant va salaslui de-a
23. pururea in eon
24. cu ingerii sfinti. Iata, ti-am vorbit
25. despre tainele Imparatiei
46
1. si te-am invatat despre [gre]seala
2. astrelor si […] trimisa
3. .. […………] .. in
4. cei doisprezece eoni”.
5. Iuda a spus: “Stapane, este
6. posibil ca samanta mea sa se fi supus
7. arhontilor?”. Iisus a raspuns
8. zicandu-i: “Vino, pentru ca eu
9. . […] tine . […….]
10. (lipseste un rand)
11. .. [ … i]nsa pentru ca tu te vei
12. intrista profund vazand
13. imparatia si spita ei
14. intreaga”. Cand a auzit
15. acestea, Iuda i-a spus:
16. “Care este darul pe care
17. l-am primit pentru a ma separa de aceasta spi-
18. ta?”. Iisus i-a raspuns
19. spunadu-i: “Tu vei deveni
20. al treisprezecelea,
21. vei fi blestemat de
22. celelate generatii(le care vor veni) si
23. vei stapani asupra lor;
24. in zilele de pe urma, ei
25. vor blestema ascensiunea ta spre
26. >>>>>> >>>>>> >>>>>>>>
47
1. s[pita sfan]ta”. Iisus
2. a zis: “Vino sa te invat
3. despre […………. …] pe care
4. nimeni nu le-a vazut inca.
5. Caci exista un imens
6. Eon fara hotar si
7. nici o spita angelica
8. nu-i poate zari limitele. Si mai exista un mare
9. Duh Nevazut intr-insul,
10. cel pe care nici un ochi ingeresc
11. nu l-a vazut, nici un gand
12. al mintii nu l-a inteles vreodata si niciodata
13. nu a primit un nume.>>>
14. Un nor luminos
15. s-a ivit
16. si el a spus: 'Fie ca un inger sa apara
17. si sa-mi fie
18. insotitor'. Atunci a emanat din
19. nor un mare inger,
20. Autogenes, Domnul
21. Luminii, si pentru el
22. patru alti
23. ingeri au purces dintr-un alt
24. nor si acestia au devenit
25. ajutoare ale lui Autogenes,
26. Ingerul. Si Autogenes
48
1. a spus: 'Fie ca
2. […..] sa ia fiinta'.
3. […..] si a prins fiinta .. si
4. el a [zamislit] primul Luminator
5. pentru a domni asupra lui.
6. Si el a spus: 'Fie sa ia nastere
7. ingeri pentru a-l sluji'.
8. Si au luat nastere
9. miriade fara numar. El a spus:
10. 'Fie sa se iveasca un eon
11. de lumina', si acesta a aparut.
12. El a creat al doilea
13. Luminator sa domneasca asupra lui
14. laolalta cu miriade nenumarate
15. de ingeri care sa-l slujeasca; si in acest mod
16. el a creat tot restul
17. eonilor de lumina si el
18. i-a facut sa domneasca asupra lor si
19. a zamislit pentru ei miriade
20. nenumarate de ingeri pentru a li se
21. inchina. Iar Adamas
22. se afla in primul nor
23. de lumina, cel pe care nici
24. un inger nu l-a vazut
25. dintre cei care sunt
26. numiti “dumnezei”. Si el
49
1. {si} [ ]
2. acolo [ ]
3. imaginea
4. si dupa chipul aces[tui in]-
5. ger. El a facut sa apara [spita]
6. nepangarita a lui Seth […….]
7. cei doisprezece […….]
8. cei douazeci si patru .. […….]
9. El a facut sa se iveasca saptezeci si doi
10. de Luminatori (i.e. astre) in generatia in-
11. coruptibila, in armonie cu vointa
12. Duhului (Nevazut). Cei saptezeci si doi de
13. Luminatori au facut la randul lor sa apara
14. alti trei sute saizeci de luminatori in spita
15. incoruptibila, in armonie cu
16. vointa Duhului (Nevazut), asa incat
17. sa le revina fiecaruia un numar de cinci (luminatori).
18. Iar Parinti le sunt cei doisprezece
19. Eoni ai celor doisprezece
20. Luminatori. Si
21. fiecarui eon ii revine sase
22. ceruri, asa incat exista
23. saptezeci si doua de ceruri
24. pentru cei saptezeci si doi de luminatori.
25. Si fiecaruia
50
1. [dintre ei ii revine cinci] firmamente
2. pentru a fi trei sute saizeci
3. [de ceruri … ] .. [lor] li s-a dat
4. putere si o imensa
5. ostire ingereasca
6. fara numar pentru a-i slavi si ser-
7. [vi ..]. Si li s-a mai dat
8. duhuri preacurate care sa-i glorifice si
9. [sa li se inchine] tuturor eonilor,
10. cerurilor si firmamentelor pe care le detin.
11. Multimea acelor nemuritori
12. este numita
13. “cosmos”, altfel spus,
14. “pierzanie”, de catre Parinte
15. si de cei doisprezece Lu-
16. minatori care sunt alaturi de
17. Autogenes si de cei saptezeci si doi
18. de Eoni ai sai. Cei care
19. s-au ivit inauntrul sau,
20. este Primul Om si
21. Tariile sale nepatate.
22. Eonul care s-a ivit
23. impreuna cu spita sa, cel
24. in care se gasesc norul cunoasterii
25. si ingerul,
26. se numeste
51
1. El [ ]
2. si [ e]
3. on [ ]
4. …..[ …. ] spus:
5. 'Fie ca doisprezece
6. ingeri sa domneasca
7. asupra Haosului si a lumii inferioare (Amente)'.
8. Si iata, a aparut
9. din nor un inger;
10. chipul sau strălucea ca focul,
11. infatisarea sa era pangarita cu sange.
12. Numele sau este Nebro,
13. care inseamna
14. “apostat”;
15. altii il numesc Ialdabaoth.
16. Un alt inger a iesit apoi
17. din nor, Saklas. Nebro
18. a zamislit sase ingeri
19. impreuna cu Saklas, pentru a le fi ajutoare,
20. iar acestia au dat nastere la (alti) doisprezece
21. ingeri in ceruri
22. si ei au capatat fiecare partea sa
23. de cer. Cei
24. doisprezece arhonti le-au vorbit
25. celor doisprezece ingeri
26. asa: 'Fiecare dintre voi
27. >>>>>– >[>>>]>– >>>>>–
52
1. [ ] …
2. [ gene]ratia
3. [ ] ..
4. [….] inger. Primul
5. [este Ath]oth, cel care este numit
6. Domnul1. Al [doi]lea
7. [este] Harmathôth ..
8. [ …….] .. [.]…; al
9. [trei]lea este Galila, al patrulea
10. este Iôbel, al cincilea
11. este Adônaios. Acestia
12. sunt cei cinci care domnesc asupra
13. lumii inferioare (Amente) si primii peste
14. Haos. Apoi Saklas le-a zis
15. ingerilor sai:
16. 'Haideti sa zamislim un om dupa
17. chip si asemanare'.
18. Ei l-au modelat pe Adam
19. si pe soata lui Eva, care este
20. numita in nor (i.e. in ceruri)
21. “Zoe” (nume esoteric al Evei). Caci cu acest
22. nume o cauta
23. toate generatiile. Si fiecare
24. dintre ei o cheama
25. cu numele acestea. [Sa]klas n-a putut
53
1 Kasser et al.: S]eth, care este numit Hristosul.
1. po[runci ]
2. cu exceptia
3. gene[ratiilor …] ….
4. aceasta …………..
5. si Arhontele i-a zis lui Adam:
6. 'Vei trai vreme
7. indelungata impreuna cu pruncii tai'”.
8. Iuda a spus: “Iisuse, cine
9. va trai mai mult dintre
10. oameni?”. Iisus a raspuns:
11. “De ce te-ntrebi, caci Adam,
12. si spita sa, si-a trait
13. viata in locul unde
14. a primit regatul,
15. impartasind durata vietii cu
16 arhontele sau”. Iuda l-a intrebat pe Iisus:
17. “Sufletul omenesc este muritor?”.
18. Iisus a spus: “Acesta este motivul
19. pentru care Dumnezeu i-a poruncit
20. lui Mihail sa dea oamenilor
21.suflete cu imprumut, pentru ca ei să i se inchine
22. drept răsplată. Iar Cel Maret i-a
23. poruncit lui Gabriel sa imparta suflete
24. marii spite nedominate,
25. adica duh si suflet; de
26. aceea restul sufletelor
54
1. [ ] ….
2. [ ] lumina
3. [ ] . [.] ..
4. …
5. [ ] . sufletul din voi
6. salasluieste in această
7. carne, printre spitele ange-
8. [lice]. Dumnezeu a facut in asa fel incat sa le fie data
9. cunoasterea lui Adam si celor ce
10. sunt ai lui, astfel ca regii
11. Haosului si ai lumii inferioare sa nu-si exercite
12. puterea asupra lor”.
13. Iuda i-a spus lui Iisus:
14. “Ce vor face aceste generatii?”.
15. Iisus a raspuns:
16. “Adevar sa spun voua:
17. astrele sunt cele care implinesc
18. totul pentru ei. Cand Saklas
19. isi va ispravi timpul
20. ce i se cuvine,
21. va veni primul lor
22. astru impreuna cu generatiile
23. iar lucrurile care au fost spuse
24. se vor implini. Apoi ei vor pacatui
25. trupeste in numele meu si
26. isi vor ucide pruncii
55
1. si e[i
2. si
3. ..
4. ..
5. ..
6. ..
7. ..
8. ..
9. .. numele meu
10. si {si} el [ ] astrul său (tău?)
11. deasupra celui de-al treisprezecelea eon”.
12. Zicand acestea, Iisus a zambit.
13. Iuda a spus: “Stapane,
14. [de ce zambesti?]”. Iisus
15. i-a raspuns zicandu-i: “Nu rad
16. de voi, ci de greseala
17. astrelor, caci aceste sase
18. astre hoinaresc (pe boltă) impreuna cu cei cinci
19. razboinici (arhonti) si ei vor fi toti
20. nimiciti impreuna cu creaturile ce le apartin”.
21. Iuda i-a spus lui Iisus: “Ce
22. vor face cei ce-au fost botezati
23. in numele tau?”.
24. Iisus a raspuns: “Adevar
25. gra[iesc tie], acest botez
56
1. [ ] numele meu
2. [ ] ..
3. [ ] . […]
4. …
5. …
6. …
7. …
8. …
9. …
10. mie.
11. Adevar iti spun Iuda,
12. cei care ii aduc jertfe
13. lui Sakla[s ……] … […]
14. ca .. [ ]
15. … [ ]
16. …. [.] . [ ]
17. toate lucrurile necurate. Cat despre tine,
18. tu vei fi mai presus de toti,
19. caci tu il vei sacrifica
20. pe omul care ma invesmanta.
21. Cornul tau s-a ridicat deja,
22. mânia ta a fost aprinsa,
23. steaua ti s-a ivit luminoasa
24. si inima ta a […..] ..
57
1. Adevar iti spun tie:] ultimele
2. tale [ ] .
3. . [ . ] . [ ] fie
4. [ ] …
5. [ ] ..
6. [ plan]ga
7. [ ] …
8. [ ] . [….] . [ ] ar-
9. [hontele] va fi nimicit. Si atunci
10. se va ridica modelul
11. marii spite adamice caci,
12. inaintea cerului, pamantului si
13. ingerilor, exista aceasta spita
14. ce emana din eoni.
15. Iata, ti s-a dezvaluit totul.
16. Ridica ochii si priveste norul
17. si lumina care salasluieste intr-insul
18. precum si stelele care-l imprejmuiesc.
19. Iar steaua care merge in fata
20. este steaua ta”.
21. Iuda si-a ridicat privirea,
22. a vazut norul luminos si
23. a patruns in el. Cei
24. care au ramas pe pamant
25. au auzit o voce ce venea
26. dinspre nor spunand:
58
1. . [ ] marea
2. spi[ta i]maginea
3. … [ ] . [.] si
4. . [ ]
5. … [ ]
6. … [ ]
7. .. [ ]
8. .. [ ]
9. . [ ] Murmurau
10. marii [lor] preoti caci [el]
11. intrase in locas pantru
12. rugaciune. Insa cativa
13. scribi
14. il urmareau atent pentru
15. a-l aresta in timpul
16. rugaciunii. De fapt, ei se temeau
17. de popor, caci toti il priveau
18. ca pe un profet.
19. Si ei s-au apropiat de
20. Iuda zicandu-i:
21. “Ce faci aici?
22. Tu esti ucenicul lui Iisus!”.
23. Insa el le-a dat raspunsurile
24. pe care si le doreau. Iuda
25. a luat argintii si
26. l-a vandut (pe Iisus) lor. >>>>>–
27. >>>>>> >>> >>> >>>>>>
28. EVANGHELIA
29. DUPA IUDA
miercuri, 22 noiembrie 2006
marți, 21 noiembrie 2006
Nume
Nume:
ADELINA / ALINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).
ADRIANA / ADRIAN - de la "Hadrianus", nume de origine latina ce inseamna "originar de lânga Marea Adriatica".
ALEXANDRU / ALEXANDRA - de la "Alexandros", nume grecesc care inseamna "protector al barbatilor".
ALMA - derivat din expresia latineasca însemnând "amabil".
AMALIA - nume vechi germanic care inseamna "munca".
AMANDA / ANGELA / ANGELICA - de la "amanda / amandus", o expresie latina însemnând "cea care trebuie iubita". Acest nume a fost un adjectiv latinesc, corespunzand termenului masculin "angelicus". Acest termen este originar de la numele grecesc "angelos", însemnând "mesager". Expertii nu sunt siguri daca acest termen vechi este sursa modernului nume feminin Amanda. Poate fi o simpla extindere a familiarului Angela, probabil influentat de frantuzescul Angelique, însemnând "angelic, diafan".
ANA / ANCA / OANA - de la "channah", nume ebraic care inseamna "gratie favorita".
ANDREEA / ANDREI - de la "Andreas", nume masculin grecesc care inseamna "razboinic".
ANTONIA / ANTON - de la "Antoniu" (nume de origine latina care inseamna "a fost pierdut") sau de la cuvântul latin "antius" ("avangardistul").
ATANASIE (gr. "athanasius") - "nemuritorul".
AUGUSTA / AUGUSTINA / AUGUSTIN - de la cuvântul latin "revenit".
AURELIA / AUREL - de la "Aurelius", nume de origine latina, însemnând "aurita / auritul".
AURORA / AURICA - in limba latina inseamna "zori / rasarit".
BEATRICE - de la "viatrix", nume latin ce inseamna "voiajor / calator".
BIANCA - provine din cuvântul "blanc" (din franceza veche), ce inseamna "alb".
BOGDAN - de la "bogdan", o fraza slava ce inseamna "darul lui Dumnezeu".
CALIN (lat. "Cataalinus") - cel care umbla cântând.
CAMELIA - de la o expresie din latina ce inseamna "ajutorul preotului".
CARMEN (lat.) - "cântec de dragoste".
CAROLINA / CAROL - de la "Karl", cuvânt antic german ce inseamna "om liber".
CATALINA / ECATERINA / CATALIN - de la "aikaterine", nume grec ce inseamna "pur". Dar nu toti expertii sunt de acord. Unii spun ca numele este derivat din cuvântul grec "katharos". Altii sustin ca s-ar trage din numele lui Hecate, zeita greaca a magiei. O alta sursa posibila este "katerina", un cuvânt grec pentru "tortura".
CECILIA / CELIA / CECIL - de la "caecilia", nume latin ce inseamna "orb".
CEZAR - de la "caesarius", nume latin ce inseamna "seful".
CIPRIAN - de la "cyprianus", nume latin ce inseamna "originar din Cipru".
CLARA - de la expresia latina ce inseamna "sclipitor".
CLAUDIA / CLAUDIU - de la o expresie latina ("lame") care inseamna "schiop".
CLEMENTINA - de la "clementia", nume latin ce inseamna "milos".
CLEOPATRA - de la "kleopatra", nume grec ce inseamna "mândria tatalui".
CONSTANTIN - de la "constans", nume latin care inseamna "statornic".
CORINA - de la "kore", nume grec ce inseamna "fecioara".
CORNELIA / CORNEL - cuvântul de origine este "cornu", echivalentul latin pentru "horn".
CRISTINA / CRISTIAN - de la "christiana", nume latin ce inseamna "urmasul lui Cristos".
DANA / DANIELA / DOINA / DAN / DANIEL - prenume de origine ebraica ("cel ce a judecat").
DAVID - originea cuvântului vine din ebraica si inseamna "de iubit".
Delia (gr.) - "cea de pe insula Delos" (Grecia).
DIANA - de la "diviana", nume latin pentru "zeita".
DIONISIE (gr. "Dionysius") - "fiul zeului Dionysos".
DOLORES - provine de la o expresie spaniola ce inseamna "durere".
DOMINIC - de la cuvântul latin însemnând "lord".
DORIN - prenume de origina greaca: a) apartenenta la grupul etnic al "Dorilor", sau b) derivat din "theodor" ("darul Domnului").
DRAGOS - isi are originea in limba slavona ("dulce glorie").
DUMITRU - corespunde zeului grec "Demetrius" (zeul agriculturii).
ELENA / ELEONORA / NORA - nume grec ce inseamna "raza de soare".
ELISABETA (ebr.) - "cea care il cinsteste pe Jehova".
ELVIRA - de la "ali wer", o fraza din germana antica ce inseamna "intr-adevar strain".
ELVIRA (span.) - "cea mareata" sau "cea care pastreaza".
EMANUELA / EMANUEL - de la "Imanuel", nume ebraic care inseamna "Dumnezeu este cu noi".
EMILIA / EMIL - de la "Aemilus", nume latin care inseamna "dornic / nerabdator / zelos".
EUFROSINA (gr. "Euphrosyne") - "cea senina".
EUGENIA / EUGEN - de la "eugenios", nume grec ce inseamna "aristocrata / aristocrat".
EUSEBIU - de la o expresie greceasca ce inseamna "religios".
FABIAN - de la "fabianus", nume latin ce inseamna "cultivator de fasole".
FELICIA / FELIX - de la "felix", nume ce inseamna "fericit".
FILIP - de la "philippos", nume grec ce inseamna "iubitor de cai".
FLAVIA / FLAVIU - de la o expresie latina ce inseamna "galben auriu".
FLORINA / FLORENTINA / FLORIN - de la "florentina", nume latin ce insemana "infloritoare".
GABRIELA / GABRIEL - de la "Gowriel", nume ebraic ce inseamna "Dumnezeu e puterea mea".
GEORGINA / GEORGE / GHEORGHE - de la "georgios", nume grec ce inseamna "fermier / taran".
GLORIA - de la o expresie latina ce inseamna "glorie".
GRAZIELA (lat. "gratia") - "cea gratioasa".
GRIGORE - de la "gregorios", nume grec ce inseamna "vigilent".
HORATIU - de la "Horatiu", nume latin al carui sens a fost pierdut.
HORIA - de la "Heinrich", nume germanic antic ce inseamna "cap de familie".
HORTENZIA (lat. "hortensia") - "gradinareasa".
IACOB - de la vechiul prenume ebraic Iacov, respectiv Iaakov ("Cel ce tine de calcâi", conf. "Geneza 25:26").
ILEANA - de la expresia ebraica care inseamna "raspunsul Domnului".
INA - forma scurta a multor prenume care se termina in "ina".
IOANA / ION / IOAN - de la "Yochana", nume evreiesc, însemnând "binecuvântarea Domnului".
IRINA - de la "eirene", nume grec însemnând "pasnica".
IRMA - de la "irmen", vechi nume germanic, însemnând "universal".
ISIDOR (gr. "Isidor") - "darul zeitei Isis".
IULIA / JULIETA / IULIU - de la expresia latina care inseamna "descendentul zeului Jupiter".
IUSTINA / IUSTIN - de la "justinus", nume latin care inseamna "cel care gândeste corect".
LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENTIU - a) de la "laurus" ("tufa de laur") sau b) de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma).
LEONARD - de la "leonhard", cuvânt vechi germanic însemnând "puterea leului".
LETITIA - de la o expresie latina însemnând "bucurie".
LILIANA - de la "lilium", cuvânt latin însemnând "crin".
LIVIA / LIVIU - de la expresia latina însemnând "albastru".
LUCIA / LUCIANA / LUCA / LUCIAN (lat. "lucire") - "luminoasa / luminosul".
LUCRETIA / LUCRETIU - de la "lucror", cuvânt latin ce inseamna "a reusi".
MAGDALENA / MADALINA - de la expresia ebraica însemnând "originara din Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee, presupus a fi locul de origine al Mariei Magdalena, personaj neotestamentar).
MARCELA / MARCEL / MARTINA / MARTIN - de la "Marcia / Martinus", prenume latine însemnând "dedicat lui Mars" (zeul razboiului la romani).
MARGARETA (iran.) - "perla".
MARIA / MARIANA / MARIELA - de la Miryam, nume ebraic însemnând "copil dorit". Altii interpreteaza prenumele ca însemnând "rebel" sau "multa amaraciune".
MARIN (lat. "marinus") - "marinarul".
MARIUS / MARCU - de la expresia latina însemnând "barbatesc" (deriva de la "Mars", zeul razboiului la romani).
MARTA - de la expresia "femeie de casa".
MAXIM / MAXIMILIAN - de la "Maximilianus", nume latin însemnând "cel mai mare".
MELISA - de la expresia greceasca însemnând "miere".
MIHAELA / MIHAI - de la o expresie ebraica însemnând "cine se aseamana cu Jehova ?".
MIRABELA - de la "mirabilis", cuvânt latinesc însemnând "miraculos".
MIRANDA - de la expresia latina care inseamna "minunat".
MIRCEA - probabil de la prenumele slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii").
MIRELA - de la "Mireille", prenume frantuzesc însemnând "admira".
MONICA - de la "monos", cuvânt grecesc însemnând "sihastra".
NADIA - de la "nadejda", nume rusesc însemnând "speranta".
NARCISA - de la "narkissos", nume grec care inseamna "pierdut".
NATALIA (lat.) - "cea nascuta la Craciun".
NICOLETA / NICOLAE - de la "Niko-Laos", nume grecesc însemnând "popor victorios".
OCTAVIA / OCTAVIAN - provine din expresia latina însemnând "al optulea nascut".
OFELIA / FELICIA - de la "opheleia", cuvânt grec însemnând "ajutor".
OLGA - de la "Helga", nume scandinav însemnând "de succes". Nu toti expertii sunt de acord cu aceasta, unii spunand ca poate fi derivat din nume vechi însemnând "binecuvântata" sau "sfânta".
OLIMPIA - de la o expresie din limba greaca a carei traducere inseamna "originara din Olimp".
OLIVIA / OLIVIU / OLIVER - de la "olivia", nume însemnând "maslin".
PAULA / PAUL / PAVEL - sursa numelui este latina, iar traducerea este "cel mic de statura".
PETRE / PETRU - prenume provenit din greaca. Traducerea lui ar fi "dur / piatra".
QUINTILIU - provine din expresia latina însemnând "al cincelea".
RADU (slav. "rad") - "veselul".
REGHINA (lat. "Regina") - "regina".
REMUS (lat. "Remus") - "vâslasul".
RODICA - de la prenumele englez "Roda" ("rhode" = "trandafir").
SABINA (lat.) - descendenta din neamul Sabinilor (popor antic din Italia).
SEPTIMIU - provine din expresia latina însemnând "al saptelea".
SERGIU (lat. "Sergius") - "servare" = "a salva"; "servus" = "servitor".
SIDONIA (lat.) - "cea din orasul Sidon" (azi: Saida in Liban).
SILVIU (lat. "silvanus") - "padurarul".
SIMION (ebr. "simon") - "ascultator".
STEFAN (gr.) - "purtatorul cununei învingatorului".
SUSANA (ebr.) - "crin".
TEODOR (gr. "theodor") - "darul Domnului".
TIBERIU (lat. "tiberius") - "fiul zeului râului Tibru" (Roma).
TITUS (lat.) - "turturica".
VALER (lat. "valerius") - "sanatosul".
VASILE (gr. "basilaeus") - "domnitorul".
VICTORIA (lat.) - "invingatoarea".
VIORICA (lat. "Violetta") - "viorea".
VIRGIL (lat. "Virgilius") - semnificatie necunoscuta (probabil de origine etrusca).
ZINA - prescurtarea prenumelui german "Gesina / Josina".
ZOE (gr. "zoi") - "cea vitala".
ADELINA / ALINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).
ADRIANA / ADRIAN - de la "Hadrianus", nume de origine latina ce inseamna "originar de lânga Marea Adriatica".
ALEXANDRU / ALEXANDRA - de la "Alexandros", nume grecesc care inseamna "protector al barbatilor".
ALMA - derivat din expresia latineasca însemnând "amabil".
AMALIA - nume vechi germanic care inseamna "munca".
AMANDA / ANGELA / ANGELICA - de la "amanda / amandus", o expresie latina însemnând "cea care trebuie iubita". Acest nume a fost un adjectiv latinesc, corespunzand termenului masculin "angelicus". Acest termen este originar de la numele grecesc "angelos", însemnând "mesager". Expertii nu sunt siguri daca acest termen vechi este sursa modernului nume feminin Amanda. Poate fi o simpla extindere a familiarului Angela, probabil influentat de frantuzescul Angelique, însemnând "angelic, diafan".
ANA / ANCA / OANA - de la "channah", nume ebraic care inseamna "gratie favorita".
ANDREEA / ANDREI - de la "Andreas", nume masculin grecesc care inseamna "razboinic".
ANTONIA / ANTON - de la "Antoniu" (nume de origine latina care inseamna "a fost pierdut") sau de la cuvântul latin "antius" ("avangardistul").
ATANASIE (gr. "athanasius") - "nemuritorul".
AUGUSTA / AUGUSTINA / AUGUSTIN - de la cuvântul latin "revenit".
AURELIA / AUREL - de la "Aurelius", nume de origine latina, însemnând "aurita / auritul".
AURORA / AURICA - in limba latina inseamna "zori / rasarit".
BEATRICE - de la "viatrix", nume latin ce inseamna "voiajor / calator".
BIANCA - provine din cuvântul "blanc" (din franceza veche), ce inseamna "alb".
BOGDAN - de la "bogdan", o fraza slava ce inseamna "darul lui Dumnezeu".
CALIN (lat. "Cataalinus") - cel care umbla cântând.
CAMELIA - de la o expresie din latina ce inseamna "ajutorul preotului".
CARMEN (lat.) - "cântec de dragoste".
CAROLINA / CAROL - de la "Karl", cuvânt antic german ce inseamna "om liber".
CATALINA / ECATERINA / CATALIN - de la "aikaterine", nume grec ce inseamna "pur". Dar nu toti expertii sunt de acord. Unii spun ca numele este derivat din cuvântul grec "katharos". Altii sustin ca s-ar trage din numele lui Hecate, zeita greaca a magiei. O alta sursa posibila este "katerina", un cuvânt grec pentru "tortura".
CECILIA / CELIA / CECIL - de la "caecilia", nume latin ce inseamna "orb".
CEZAR - de la "caesarius", nume latin ce inseamna "seful".
CIPRIAN - de la "cyprianus", nume latin ce inseamna "originar din Cipru".
CLARA - de la expresia latina ce inseamna "sclipitor".
CLAUDIA / CLAUDIU - de la o expresie latina ("lame") care inseamna "schiop".
CLEMENTINA - de la "clementia", nume latin ce inseamna "milos".
CLEOPATRA - de la "kleopatra", nume grec ce inseamna "mândria tatalui".
CONSTANTIN - de la "constans", nume latin care inseamna "statornic".
CORINA - de la "kore", nume grec ce inseamna "fecioara".
CORNELIA / CORNEL - cuvântul de origine este "cornu", echivalentul latin pentru "horn".
CRISTINA / CRISTIAN - de la "christiana", nume latin ce inseamna "urmasul lui Cristos".
DANA / DANIELA / DOINA / DAN / DANIEL - prenume de origine ebraica ("cel ce a judecat").
DAVID - originea cuvântului vine din ebraica si inseamna "de iubit".
Delia (gr.) - "cea de pe insula Delos" (Grecia).
DIANA - de la "diviana", nume latin pentru "zeita".
DIONISIE (gr. "Dionysius") - "fiul zeului Dionysos".
DOLORES - provine de la o expresie spaniola ce inseamna "durere".
DOMINIC - de la cuvântul latin însemnând "lord".
DORIN - prenume de origina greaca: a) apartenenta la grupul etnic al "Dorilor", sau b) derivat din "theodor" ("darul Domnului").
DRAGOS - isi are originea in limba slavona ("dulce glorie").
DUMITRU - corespunde zeului grec "Demetrius" (zeul agriculturii).
ELENA / ELEONORA / NORA - nume grec ce inseamna "raza de soare".
ELISABETA (ebr.) - "cea care il cinsteste pe Jehova".
ELVIRA - de la "ali wer", o fraza din germana antica ce inseamna "intr-adevar strain".
ELVIRA (span.) - "cea mareata" sau "cea care pastreaza".
EMANUELA / EMANUEL - de la "Imanuel", nume ebraic care inseamna "Dumnezeu este cu noi".
EMILIA / EMIL - de la "Aemilus", nume latin care inseamna "dornic / nerabdator / zelos".
EUFROSINA (gr. "Euphrosyne") - "cea senina".
EUGENIA / EUGEN - de la "eugenios", nume grec ce inseamna "aristocrata / aristocrat".
EUSEBIU - de la o expresie greceasca ce inseamna "religios".
FABIAN - de la "fabianus", nume latin ce inseamna "cultivator de fasole".
FELICIA / FELIX - de la "felix", nume ce inseamna "fericit".
FILIP - de la "philippos", nume grec ce inseamna "iubitor de cai".
FLAVIA / FLAVIU - de la o expresie latina ce inseamna "galben auriu".
FLORINA / FLORENTINA / FLORIN - de la "florentina", nume latin ce insemana "infloritoare".
GABRIELA / GABRIEL - de la "Gowriel", nume ebraic ce inseamna "Dumnezeu e puterea mea".
GEORGINA / GEORGE / GHEORGHE - de la "georgios", nume grec ce inseamna "fermier / taran".
GLORIA - de la o expresie latina ce inseamna "glorie".
GRAZIELA (lat. "gratia") - "cea gratioasa".
GRIGORE - de la "gregorios", nume grec ce inseamna "vigilent".
HORATIU - de la "Horatiu", nume latin al carui sens a fost pierdut.
HORIA - de la "Heinrich", nume germanic antic ce inseamna "cap de familie".
HORTENZIA (lat. "hortensia") - "gradinareasa".
IACOB - de la vechiul prenume ebraic Iacov, respectiv Iaakov ("Cel ce tine de calcâi", conf. "Geneza 25:26").
ILEANA - de la expresia ebraica care inseamna "raspunsul Domnului".
INA - forma scurta a multor prenume care se termina in "ina".
IOANA / ION / IOAN - de la "Yochana", nume evreiesc, însemnând "binecuvântarea Domnului".
IRINA - de la "eirene", nume grec însemnând "pasnica".
IRMA - de la "irmen", vechi nume germanic, însemnând "universal".
ISIDOR (gr. "Isidor") - "darul zeitei Isis".
IULIA / JULIETA / IULIU - de la expresia latina care inseamna "descendentul zeului Jupiter".
IUSTINA / IUSTIN - de la "justinus", nume latin care inseamna "cel care gândeste corect".
LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENTIU - a) de la "laurus" ("tufa de laur") sau b) de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma).
LEONARD - de la "leonhard", cuvânt vechi germanic însemnând "puterea leului".
LETITIA - de la o expresie latina însemnând "bucurie".
LILIANA - de la "lilium", cuvânt latin însemnând "crin".
LIVIA / LIVIU - de la expresia latina însemnând "albastru".
LUCIA / LUCIANA / LUCA / LUCIAN (lat. "lucire") - "luminoasa / luminosul".
LUCRETIA / LUCRETIU - de la "lucror", cuvânt latin ce inseamna "a reusi".
MAGDALENA / MADALINA - de la expresia ebraica însemnând "originara din Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee, presupus a fi locul de origine al Mariei Magdalena, personaj neotestamentar).
MARCELA / MARCEL / MARTINA / MARTIN - de la "Marcia / Martinus", prenume latine însemnând "dedicat lui Mars" (zeul razboiului la romani).
MARGARETA (iran.) - "perla".
MARIA / MARIANA / MARIELA - de la Miryam, nume ebraic însemnând "copil dorit". Altii interpreteaza prenumele ca însemnând "rebel" sau "multa amaraciune".
MARIN (lat. "marinus") - "marinarul".
MARIUS / MARCU - de la expresia latina însemnând "barbatesc" (deriva de la "Mars", zeul razboiului la romani).
MARTA - de la expresia "femeie de casa".
MAXIM / MAXIMILIAN - de la "Maximilianus", nume latin însemnând "cel mai mare".
MELISA - de la expresia greceasca însemnând "miere".
MIHAELA / MIHAI - de la o expresie ebraica însemnând "cine se aseamana cu Jehova ?".
MIRABELA - de la "mirabilis", cuvânt latinesc însemnând "miraculos".
MIRANDA - de la expresia latina care inseamna "minunat".
MIRCEA - probabil de la prenumele slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii").
MIRELA - de la "Mireille", prenume frantuzesc însemnând "admira".
MONICA - de la "monos", cuvânt grecesc însemnând "sihastra".
NADIA - de la "nadejda", nume rusesc însemnând "speranta".
NARCISA - de la "narkissos", nume grec care inseamna "pierdut".
NATALIA (lat.) - "cea nascuta la Craciun".
NICOLETA / NICOLAE - de la "Niko-Laos", nume grecesc însemnând "popor victorios".
OCTAVIA / OCTAVIAN - provine din expresia latina însemnând "al optulea nascut".
OFELIA / FELICIA - de la "opheleia", cuvânt grec însemnând "ajutor".
OLGA - de la "Helga", nume scandinav însemnând "de succes". Nu toti expertii sunt de acord cu aceasta, unii spunand ca poate fi derivat din nume vechi însemnând "binecuvântata" sau "sfânta".
OLIMPIA - de la o expresie din limba greaca a carei traducere inseamna "originara din Olimp".
OLIVIA / OLIVIU / OLIVER - de la "olivia", nume însemnând "maslin".
PAULA / PAUL / PAVEL - sursa numelui este latina, iar traducerea este "cel mic de statura".
PETRE / PETRU - prenume provenit din greaca. Traducerea lui ar fi "dur / piatra".
QUINTILIU - provine din expresia latina însemnând "al cincelea".
RADU (slav. "rad") - "veselul".
REGHINA (lat. "Regina") - "regina".
REMUS (lat. "Remus") - "vâslasul".
RODICA - de la prenumele englez "Roda" ("rhode" = "trandafir").
SABINA (lat.) - descendenta din neamul Sabinilor (popor antic din Italia).
SEPTIMIU - provine din expresia latina însemnând "al saptelea".
SERGIU (lat. "Sergius") - "servare" = "a salva"; "servus" = "servitor".
SIDONIA (lat.) - "cea din orasul Sidon" (azi: Saida in Liban).
SILVIU (lat. "silvanus") - "padurarul".
SIMION (ebr. "simon") - "ascultator".
STEFAN (gr.) - "purtatorul cununei învingatorului".
SUSANA (ebr.) - "crin".
TEODOR (gr. "theodor") - "darul Domnului".
TIBERIU (lat. "tiberius") - "fiul zeului râului Tibru" (Roma).
TITUS (lat.) - "turturica".
VALER (lat. "valerius") - "sanatosul".
VASILE (gr. "basilaeus") - "domnitorul".
VICTORIA (lat.) - "invingatoarea".
VIORICA (lat. "Violetta") - "viorea".
VIRGIL (lat. "Virgilius") - semnificatie necunoscuta (probabil de origine etrusca).
ZINA - prescurtarea prenumelui german "Gesina / Josina".
ZOE (gr. "zoi") - "cea vitala".
21.11.2006 Intrebari si raspunsuri
ECLEZIASTUL
1 1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
1 2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
1 3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
1 4 Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
1 5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
1 6 Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
1 7 Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
1 8 Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
1 9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
1 10 Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
1 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
1 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
1 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
1 14 Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
1 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
1 16 Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
1 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
1 18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
2 1 Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.`` Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
2 2 Am zis rîsului: ,,Eşti o nebunie!`` şi veseliei: ,,Ce te înşeli degeaba?``
2 3 Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.
2 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
2 5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
2 6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
2 7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
2 8 Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
2 9 Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
2 10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat -o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi -a fost partea din toată osteneala mea.
2 11 Apoi, cînd m'am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.
2 12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. -Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s'a făcut şi mai înainte. -
2 13 Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;
2 14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.
2 15 Şi am zis în inima mea: ,,Dacă şi eu voi avea aceeaş soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?`` Şi am zis în inima mea: ,,Şi aceasta este o deşertăciune.``
2 16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
2 17 Atunci am urît viaţa căci nu mi -a plăcut ce se face supt soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.
2 18 Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut -o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
2 19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit -o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
2 20 Am ajuns pînă acolo că m'a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut -o supt soare.
2 21 Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s'a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
2 22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare?
2 23 Toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n'are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
2 24 Nu este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.
2 25 Cine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără El?
2 26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s'adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
3 1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.
3 2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
3 3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
3 4 plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
3 5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
3 6 căutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
3 7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
3 8 iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
3 9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?
3 10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
3 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.
3 12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
3 13 dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
3 14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
3 15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.
3 16 Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
3 17 Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``
3 18 Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.
3 19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
3 20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.
3 21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
3 22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?
4 1 M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!
4 2 Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
4 3 Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s'a născut încă, fiindcă n'a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
4 4 Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
4 5 Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
4 6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
4 7 Am mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
4 8 Un om este singur singurel, n'are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n'are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: ,,Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
4 9 Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
4 10 Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să -l ridice!
4 11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?
4 12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
4 13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
4 14 căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.
4 15 Am văzut pe toţi cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
4 16 Fără sfîrşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuş, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
5 1 Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
5 2 Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.
5 3 Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
5 4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlineşti, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut -o.
5 5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n'o împlineşti.
5 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: ,,M'am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?
5 7 Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
5 8 Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.
5 9 Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.
5 10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
5 11 Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?
5 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu -l lasă îmbuibarea să doarmă.
5 13 Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.
5 14 Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu -i rămîne nimic în mîni.
5 15 Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.
5 16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s'a trudit în vînt?
5 17 Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
5 18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
5 19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i -a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
5 20 Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
6 1 Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni.
6 2 Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
6 3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.
6 4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec;
6 5 n'a văzut, nici n'a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.
6 6 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
6 7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată.
6 8 Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
6 9 Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
6 10 Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s'a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.
6 11 Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
6 12 Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?
7 1 Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
7 2 Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
7 3 Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
7 4 Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
7 5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
7 6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
7 7 Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
7 8 Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
7 9 Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
7 10 Nu zice: ,,Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
7 11 Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
7 12 Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
7 13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
7 14 În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
7 15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
7 16 Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
7 17 Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
7 18 Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
7 19 Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.
7 20 Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
7 21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
7 22 Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
7 23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
7 24 Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
7 25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
7 26 Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
7 27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
7 28 iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.
7 29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
8 1 Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
8 2 Eu îţi spun: ,,Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.
8 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într'un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
8 4 pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: ,,Ce faci?``
8 5 Pe cine păzeşte porunca, nu -l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
8 6 Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
8 7 Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n'are nici cine -i spune.
8 8 Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s'o poată opri, şi n'are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
8 9 Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să -l facă nenorocit.
8 10 Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
8 11 Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
8 12 Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
8 13 Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n'are frică de Dumnezeu.
8 14 Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.
8 15 Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să -l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.
8 16 Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi -o dă omul pe pămînt-căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -
8 17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s'ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.
9 1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
9 2 Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
9 3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
9 4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.
9 5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
9 6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
9 7 Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
9 8 Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9 9 Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.
9 10 Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
9 11 Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
9 12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.
9 13 Am mai văzut următoarea înţelepciune supt soare, şi mi s'a părut mare.
9 14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat -o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
9 15 În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.
9 16 Atunci am zis: ,,Mai bună este înţelepciunea de cît tăria!`` Totuş înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu -l ascultă.
9 17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.
9 18 Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
10 1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
10 2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
10 3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
10 4 Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
10 5 Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
10 6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
10 7 Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
10 8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
10 9 Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
10 10 Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
10 11 Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.
10 12 Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
10 13 Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
10 14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?
10 15 Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
10 16 Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
10 17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
10 18 Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
10 19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
10 20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
11 1 Aruncă-ţi pînea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!
11 2 Împarte -o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.
11 3 Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.
11 4 Cine se uită după vînt, nu va sămăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.
11 5 Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
11 6 Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.
11 7 Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
11 8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întunerec. Tot ce va veni este deşertăciune.
11 9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
11 10 Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţa şi zorile vieţii sînt trecătoare.
12 1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei``;
12 2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;
12 3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s'au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);
12 4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,
12 5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
12 6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;
12 7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.
12 8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
12 9 Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
12 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
12 11 Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.
12 12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n'ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
12 13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
12 14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău
ECLEZIASTUL
1 1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
1 2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
1 3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
1 4 Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
1 5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
1 6 Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
1 7 Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
1 8 Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
1 9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
1 10 Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
1 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
1 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
1 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
1 14 Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
1 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
1 16 Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
1 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
1 18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
2 1 Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.`` Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
2 2 Am zis rîsului: ,,Eşti o nebunie!`` şi veseliei: ,,Ce te înşeli degeaba?``
2 3 Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.
2 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
2 5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
2 6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
2 7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
2 8 Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
2 9 Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
2 10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat -o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi -a fost partea din toată osteneala mea.
2 11 Apoi, cînd m'am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.
2 12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. -Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s'a făcut şi mai înainte. -
2 13 Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;
2 14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.
2 15 Şi am zis în inima mea: ,,Dacă şi eu voi avea aceeaş soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?`` Şi am zis în inima mea: ,,Şi aceasta este o deşertăciune.``
2 16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
2 17 Atunci am urît viaţa căci nu mi -a plăcut ce se face supt soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.
2 18 Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut -o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
2 19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit -o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
2 20 Am ajuns pînă acolo că m'a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut -o supt soare.
2 21 Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s'a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
2 22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare?
2 23 Toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n'are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
2 24 Nu este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.
2 25 Cine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără El?
2 26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s'adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
3 1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.
3 2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
3 3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
3 4 plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
3 5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
3 6 căutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
3 7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
3 8 iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
3 9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?
3 10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
3 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.
3 12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
3 13 dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
3 14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
3 15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.
3 16 Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
3 17 Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``
3 18 Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.
3 19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
3 20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.
3 21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
3 22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?
4 1 M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!
4 2 Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
4 3 Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s'a născut încă, fiindcă n'a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
4 4 Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
4 5 Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
4 6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
4 7 Am mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
4 8 Un om este singur singurel, n'are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n'are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: ,,Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
4 9 Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
4 10 Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să -l ridice!
4 11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?
4 12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
4 13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
4 14 căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.
4 15 Am văzut pe toţi cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
4 16 Fără sfîrşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuş, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
5 1 Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
5 2 Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.
5 3 Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
5 4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlineşti, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut -o.
5 5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n'o împlineşti.
5 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: ,,M'am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?
5 7 Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
5 8 Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.
5 9 Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.
5 10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
5 11 Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?
5 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu -l lasă îmbuibarea să doarmă.
5 13 Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.
5 14 Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu -i rămîne nimic în mîni.
5 15 Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.
5 16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s'a trudit în vînt?
5 17 Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
5 18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
5 19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i -a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
5 20 Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
6 1 Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni.
6 2 Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
6 3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.
6 4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec;
6 5 n'a văzut, nici n'a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.
6 6 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
6 7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată.
6 8 Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
6 9 Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
6 10 Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s'a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.
6 11 Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
6 12 Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?
7 1 Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
7 2 Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
7 3 Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
7 4 Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
7 5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
7 6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
7 7 Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
7 8 Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
7 9 Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
7 10 Nu zice: ,,Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
7 11 Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
7 12 Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
7 13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
7 14 În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
7 15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
7 16 Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
7 17 Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
7 18 Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
7 19 Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.
7 20 Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
7 21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
7 22 Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
7 23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
7 24 Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
7 25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
7 26 Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
7 27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
7 28 iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.
7 29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
8 1 Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
8 2 Eu îţi spun: ,,Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.
8 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într'un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
8 4 pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: ,,Ce faci?``
8 5 Pe cine păzeşte porunca, nu -l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
8 6 Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
8 7 Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n'are nici cine -i spune.
8 8 Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s'o poată opri, şi n'are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
8 9 Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să -l facă nenorocit.
8 10 Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
8 11 Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
8 12 Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
8 13 Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n'are frică de Dumnezeu.
8 14 Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.
8 15 Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să -l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.
8 16 Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi -o dă omul pe pămînt-căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -
8 17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s'ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.
9 1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
9 2 Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
9 3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
9 4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.
9 5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
9 6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
9 7 Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
9 8 Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9 9 Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.
9 10 Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
9 11 Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
9 12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.
9 13 Am mai văzut următoarea înţelepciune supt soare, şi mi s'a părut mare.
9 14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat -o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
9 15 În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.
9 16 Atunci am zis: ,,Mai bună este înţelepciunea de cît tăria!`` Totuş înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu -l ascultă.
9 17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.
9 18 Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
10 1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
10 2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
10 3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
10 4 Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
10 5 Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
10 6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
10 7 Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
10 8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
10 9 Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
10 10 Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
10 11 Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.
10 12 Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
10 13 Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
10 14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?
10 15 Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
10 16 Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
10 17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
10 18 Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
10 19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
10 20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
11 1 Aruncă-ţi pînea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!
11 2 Împarte -o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.
11 3 Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.
11 4 Cine se uită după vînt, nu va sămăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.
11 5 Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
11 6 Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.
11 7 Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
11 8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întunerec. Tot ce va veni este deşertăciune.
11 9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
11 10 Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţa şi zorile vieţii sînt trecătoare.
12 1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei``;
12 2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;
12 3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s'au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);
12 4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,
12 5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
12 6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;
12 7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.
12 8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
12 9 Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
12 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
12 11 Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.
12 12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n'ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
12 13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
12 14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
