Cartea lui Enoch
Capitolul 11.Iata cuvintele lui Enoh prin care el binecuvinteaza pe cei alesi si cei drepti care vor trai timpuri de mahnire profunda, cand vor fi respinse toate rautatile si toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers in fata Domnului, cand ochii lui au fost deschisi si cand el a contemplat o viziune sfanta in Ceruri si a spus: " Iata ce mi-au prezentat ingerii".2. acesti ingeri mi-au dezvaluit toate lucrurile si mi-au dat minte sa inteleg ce am vazut, cele ce nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-o generatie urmatoare, pentru binele celor alesi.3. aceasta pentru ca eu am putut vorbi si discuta cu cel care va parasi intr-o zi locuinta sa celesta, Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi.4. Cel care va cobora o zi pe varful muntelui Sinai, aparand in tabernacolul sau si manifestandu-se cu toata forta puterii Sale divine.5. Toti cei prezenti vor fi ingroziti de spaima.6. La fel pe tot pamantul vor fi cuprinsi de teama si groaza. Muntii se vor prabusi, colinele se vor scufunda, ele se vor topi in fata Sa, ca ceara in fata flacarii. Pamantul va fi acopirit cu apa si vor pieri toti cei ce-l locuiesc, asadar toate fiintele vor fi judecate, toate chiar si dreptii.7. Dar cei drepti vor obtine linistea; El ii va feri pe cei alesi si le acorda iertarea Sa.8. Atunci ei vor deveni propietatea lui Dumnezeu; ei vor fi coplesiti de fericire si binecuvantare; splendorile Divinitatii ii vor lumina. Capitolul 2Iata! El soseste cu zece mii dintre sfinitii sai pentru a judeca toate creaturile, pentru a nimici toate rasele de raufacatori so a condamna cu tarie crimele pe care pacatosii si nelegiuitii le-au facut contra lui. Capitolul 3 1. Toti aceia care locuiesc in Ceruri cunosc ce se intampla pe pamant.2. Ei stiu ca sferele ceresti care ne lumineaza nu-si schimba niciodata drumul; ca fiecare din ele rasar si apun cu regularitate, la timpul propriu fiecaruia, fara a se abate niciodata de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pamantul si stiu imediat totul despre el de la inceput si pana la sfarsit.3. Ei vad ca fiecare din creatiile lui Dumnezeu urmeaza fara abatere drumul care i-sa dat. Ei vad vara si iarna; vad ca pamantul e indestulat cu apa si ca norii, ceta si ploaia improspateaza vahduhul. Capitolul 4Ei vad si admira cum fiecare copac isi alcatuieste coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu exceptia a 14 copaci privilegiati care raman totdeauna verzi si care in timpul multor ierni creaza impresia de primavara. Capitolul 5Ei admira apoi in zilele de vara cun soarele incalzeste pamantul, inca de la inceputul drumului sau, in timp ce voi cautati racoarea frunzisului; in timp ce pamantul crapa de caldutra arzatoare si voi nu mai sunteti in stare sa va plimbati nici la munte, nici la ses. Capitolul 61. Ei admira apoi cum in copaci la adapostul frunzelor se incarca in acelasi timp de fructe; dar de asemenea ei inteleg, si in acelasi timp recunosc ca toate aceste lucruri sunt facute pentru noi de Cel care traieste vesnic.2. Ca toate lucrarile din fiecare an, ca toate creatiile Sale urmeaza fara abatere ordinea dinainte stabilita; si totusi; cand Dumnezeu hotareste asa toate lucrurile trebuie sa dispara.3. Ei vad cum marile si raurile savarsesc fiecare misiunea lor.4. In timp ce voi, voi suportati cu greutate , voi nu duceti la bun sfarsit multe din obiligatiile voastre fata de Domnul vostru, voi calcati ordinele Sale; voi denigrati maretia SA, si gurile voastre hulesc prin pronuntarea de blasfemii impotriva maiestatii Sale.5. Pacatosi cu inima impietrita, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.6. Zilele voastre vor fi blestemate si anii vietii voastre vor fi stersi din cartea vietilor; veti fi dispretuiti de toate creaturile si nu veti obtine nici o indurare.7. In acea zi linistea voastra va disparea pentru totdeauna, fiind blestemati de toti dreptii si pacatosii insisi va vor respinge.8. Da, ei va vor dispretui la fel ca nelegiuitii.9. Dar pentru alesi, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este mostenirea pamanteasca.10. Pentru voi necredinciosilor, pentru voie blestem.11. Atunci alesii vor primii intelepciunea, si nu va mai fi incalcata ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri si nu vor mai fi orgoliosi: ci ei se vor purta cu grije, se vor smeri si nu vor incalca legile sfinta.12. Astfel ei nu vor fi pedepsiti niciodata, toata viata lor, iar moartea lor va fi fara tulburari si durere; viata lor va fi implinita; vor imbatrani in bucurie si pace; si anii lor de fericire se vor inmulti cu bucurii, cu liniste, fara nori, fara tulburari, in toti anii vietii lor. Capitolul 7 1. Pe cand copii oamenilor se inmultisera in acele zile. s-a facut ca ficele lor s-au nascut gratioase si frumoase.2. Si atunci, cand ingerii, copii Cerurilor, le-au vazut, s-au indragostit de ele; si ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei din rasa oamenilor si sa avem copii cu ele.3. Atunci, Samyaza, seful lor a zis: " Eu ma tem ca voi nu veti fi in stare sa va impliniti gandul vostru".4. " Si ca eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastra".5. Dar ei au raspuns: noi va juram.6. Si noi ne legam cu totii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom savarsi ceea ce am hotarat.7. Intr-adevar ei au jurat si s-au legat intre ei printr-un legamant cu blestem. Ei erau in numar de 200 si coborau din Adis, loc asezat in apropierea muntelui Hermon.8. Acest munte era denumit Hermon (in original armon ), pentru ca acolo au jurat si s-au legat printr-un legamant cu blestem.9. Iata numele sefilor lor: Samyaza, seful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Acestia erau sefii celor 200 de ingeri; si restul erau toti cu ei.10. Si ei si-au ales fiecare cate o femeie, si s-au apropiat de ele si au convietuit cu ele; si ei le-au invatat vrajitorii, farmece si insusirile radacinilor si arborilor.11. Si aceste femei ai zamislit si au nascut uriasi.12. Statura lor era de 300 de coti. Ei au inghitit tot ce munca oamenilor poate sa produca, si n-a fost chip sa fie saturati.13. Atunci s-au intors impotriva oamenilor insisi ca sa-i manance. 14. Si au inceput a se repezi la pasari, la dobitoace, la taratoare si la pesti, pentru a-si potoli foamea cu carnea lor si setea cu sangele lor.15. Si atunci pamantul a murmurat impotriva celor rai.Capitolul 8 1. Azayel i-a mai invatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi, platose, oglinzi; el le-a aratat cum sa faca bratari si podoabe, cum sa foloseasca vopsele, arta de a-si inegri spancenele, de a folosi pietrle pretioase si tot soiul de spoieli, astfel incat oamenii s-au stricat.2. Nelegiuirea s-a intins; depravarea s-a inmultit, creaturile incalcau orice ordin si distrugeau tot ce le iesea in cale.3. Amazarak i-a invatat to felul de vrajitorii, de farmece si insusirile radacinilor.4. Armers i-a invatat arta de a dezlega vrajitoriile.5. Barkayal i-a invatat arta de a urmarii stelele.6. Akibeel i-a invatat semnele.7. Tamiel i-a invatat astronomia.8. Si Asaradel i-a invatat miscarile lunii.9. Si oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat si glasurile lor s-au ridicat pana la cer.Capitolul 91. Atunci Mihail si Gabriel, Rafael, Suryal si Uriel, isi coborara privirile lor din Cer spre pamant, si au vazut valurile de sange care-l inroseau; si nedreptatile care se savarseau; si si-au spus unul altuia: "Aceasta este larma strigatelor lor". 2. Pamantul caruia i s-a furat copiii si-a ridicat glasul pana la portile Cerului.3. Catre voi, o! spirite ceresti , catre voi se ridica plangerile sufletelor spunand: Obtineti pentru noi dreptate de la Prea-Inaltul. Atunci ei au spus Domnului si Stapanului lor ; Tu esti Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se inalta pentru vesnicie, si pe veci Numele Tau este sfintit si slavit. Tu esti binecuvantat si slavit pentru totdeauna. 4. Tu esti Creatorul, Stapanul preamarit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stapanesti peste toate si nimic nu poate ocoli puterea Ta.5. Tu ai vazut ce a facut Azazyel; cum i-a invatat pe oameni tot felul de nedreptati, si cum a aratat el lumii tot ce se petrece in Ceruri.6. Samyaza, de asemenea, a invatat pe oameni vrajitorii, el pe care Tu l-ai asezat deasupra tuturor camarazilor sai . Ei s-au insotit cu ficele oamenilor; au pacatuit cu ele si s-au dezonorat.7. El le-au dezvaluit lor crimel;e cele mai dezgustatoare.8. Si femeile au nascut uriasi.9. Si tot pamantul a fost acoperit de sange si faradelegi.10. Si iata acum, ca sufletele celor moprti, ridica glasurile catre tine.11. Si s-au ridicat plansetele lor pana la portile cerului.12. Vaietele lor urca spre tine; oamenii nu pot sa scape de salniciile care acopera fata pamantului. Insa Tu cunosti toate lucrurile, chiar inainte ca ele sa ia fiinta.13. Tu cunosti toate lucrurile: Tu stii tot ce se intampla si totusi nu ne spui nimic.14. Pentru atatea crime, ce trebuie sa facem noi celui rau ?Capitolul 101. Atunci Prea-Inaltul, Cel mare si sfant, si-a facut auzita vocea.2. Si il trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adica Noe ).3. Ii spuse: Vorbeste-i in Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.4. Apoi dezvaluieste-i marele prapad care va face sa piara toti oamenii:intrucat apele potopului se vor revarsa pe toata fata Pamantului si toate creaturile vor fi distruse.5. Dar invata-l c alea de a scapa; spune-i lui in ce chip rasa lui va avea fiinta pe tot pamantul.6. Apoi, Domnul spuse catre Rafael: " Prinde-l pe Azazyel, leaga-i picioarele si mainile; arunca-l in intunericul vesnic si paraseste-l in pustia Dudael".7. Fa sa ploua peste el pietre grele si ascutite; invaluieste-l in intunerec deplin.8. Sa ramana acolo pentru totdeauna ,fie ca fata sa sa ramana acoperitacu un voal gros; si fie ca el sa nu mai vada lumina niciodata.9. Si cand se va face ziua judecatii, arunca-l in foc.10. Intre timp, curata pamantul pe care ingerii l-au dezonorat; preves- teste-i viata; prevesteste-i ca Eu il voi reinvia.11. Fii oamenilor nu vor pieri cu totii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au aratat si pe care ei le-au aratat urmasilor lor.12. Dar pamantul a fost murdarit de invataturile necurate ale lui Azazyel. Si de aceea el trebuie sa fie facut raspunzator de toate crimele.13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la fiintele cele rele, la cei condamntati, la copii depravarii, omoara acesti copii de depravati, acesti urmasi ai ingerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; impinge-i, atatai pe unii contra altora. Fa-i sa piara de propriile lor maini; pentru ca zilele lor nu vor fi implinite.14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obtine nimic pentru ei; si ei vor spera in zadar pentru copii lor viata de veci si chiar o viata de 500 de ani.15. Dupa aceea Domnul ii spuse lui Mihail: Du-te si anunta pedeapsa care-l asteapta pe Samyaza si pe toti cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdarii. Si cand fii lor vor fi omorati, cand ei vor fi vazut ca a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, incatuseaza-i sub pamant pentru saptezeci de generatii pana in ziua judecatii si a sfarsitului lumii; si cuvantul acestei judecati ii va osandi pe veci.16. Atunci ei vor fi aruncati in adancul unui foc care ii va chinui fara incetare; si ei vor ramane asa o vesnicie.17. Impreuna cu ei, seful lor va arde in flacari; si cu totii vor fi incatusatipana la moartea unui mare numar de generatii.18. Nimiceste, in acelasi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoara urmasii ingerilor veghetori; destul si prea mult timp ei au oropsit semintia omeneasca.19. Prigonitorii sa fie stersi de pe suprafata pamantului.20. Raul sa fie nimicit.21. Si ramura dreptatii si a omeniei sa infloreasca si sa devina o marturieia binecuvantarii.22. Caci dreptatea si omenia vor trebui sa infloreasca in bucurie pentru timpuri fara de sfarsit.23. Si atunci cei sfinti vor inalta Domnului rugaciuni de indurare si vor trai pana cand vor da nastere la o mie de copii; in timp ce zilele tineretiilor si sabaturile lor se vor scurge in bucurie si pace. In aceasta epoca tot pamantul va fi cultivat in dreptate; el se va acoperi de arbori si de binecuvantari; vor fi saditi pomi bogati in roade.24. Vita de vie va creste din abundenta si va produce struguri din belsugtoate semintele care vor fi incredintate pamantului, vor da o mie de masuri pentru una; si o masura de masline va ajunge la 10 teascuri de ulei.25. Pamantul va fi mantuit de toate silniciile, de toate nedreptatile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce il poate murdari. Raul va disparea pentru totdeauna.26. Atunci, copiii oamenilor vor trai in dreptate, si toate neamurile imi vor da onorurile care mi se datoreaza; toate ma vor binecuvanta; toate ma vor adora.27. Pamantul se va elibera de toata stricaciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toata suferinta, si el nu va mai avea a se teme ca-i voi trimiteun potop nimicitor.28. In acele zile, voi deschide comorile binecuvantarilor pastrate in cer, le voi raspandi pe pamant si ele vor aduce spor in lucrarile si munca oamenilor.29. Pacea si dreptatea se vor uni cu oamenii si aceasta unire sfanta va dura cat va fi lumea si cat vor fi generatiile.Capitolul 111. Inainte de a se implini toate aceste lucruri Enoh a fost rapit de pe pamant; si nimeni nu a stiut unde a fost si nici ce a devenit.2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfintii si cu ingerii veghetori.3.Eu, Enoh voi binecuvanta pe Domnul, merele rege al pacii.4. Si iata: ingerii veghetori m-au numit Enoh scribul.5. Si Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptatii, du-te si vorbeste ingerilor veghetori al cerului, care au parasit inaltimile desavarsite ale cerului si locuintele lor vesnice, cei care s-au dezonorat cu femei.6. Si au facut ca oamenii, luand neveste dupa exemplul lor si strivand tot pamantul.7. Spune-le lor ca pe pamant, ei nu vor capata niciodata, nici liniste, nici iertarea pacatelor lor. Niciodata nu se vor bucura de urmasii lor; ei ii vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plange dupa fii lor ucisi;si ma vor ruga pentru ei, dar niciodata nu vor obtine pacea sau iertarea.Capitolul 121. Atunci Enoh pleca si ii spuse lui Azazyel; Nu mai exista liniste pentru tine, o mare sentinta s-a pronuntat impotriva ta. Vei fi incatusat;2. Nu va fi niciodata pentru tine nici usurare, nici iertare, nici putinta unui ajutor, din cauza faradelegilor pe care tu le-ai aratat.3. Si pentru ca tu i-ai invatat pe oameni sa-l insulte pe Dumnezeu, sa pacatuiasca si sa-i asupreasca pe semenii lor.4. Apoi l-am parasit si am mers sa le anunt eu insumi noutatile la tovarasii lui de crime.5. Si ei s-au inspaimantat si au fost apucati de un trumurt ingrozitor.6. Si ei m-au implorat sa scriu pentru ei o plangere umila, pentru a obtine iertarea greselilor lor ; m-au rugat s-o fac sa ajunga la tronul lui Dumnezeu din cer, caci ei nu indrasnesc sa i se adreseze, nici sa-si ridice ochii spre cer din cauza marelui pacat pentru care au fost judecati.7. Atunci, eu am scris o plangere umila in sprijinul lor, pentru a obtine liniste si iertare pentru tot ce au facut.8. Apoi i-am parasit si mi-am continuat drumul, recitind mereu plangerea lor, catre apele lui Danedan care se afla la rasarit de Hermon si acolo m-am culcat.9. Si iata ca am avut un vis si o viziune divina. Am cazut in extaz si am vazut atunci pedeapsa pe care trebuia sa o anunt, vestea trista si mustratoare pentru copii cerului. Cand m-am trezit, ma aflam in apropierea apei. Ei erau adunati, plangeau si fetele lor erau intoarse catre Ubelseiael, loc asezat intre Liban si Semeser.10. Le-am impartasit viziunile mele si visele mele.11. Si le-am spus aceste cuvinte de judecata si dojenile pe care le meritau copii cerului.Capitolul 131. Aceasta este cartea cuvintelor de judecata si cuvintele adresate ingerilorveghetori, care sunt in aceasta lume, dupa porunca pe care mi-a dat-o inviziunea mea Cel Sfant si Cel Mare. Am vazut atunci in vis ca vorbeam culimba mea din carne si cu acelasi suflu cu care Atotputernicul a insufletit buzele oamenilor pentru a se intelege intre ei.2. Si am inteles cu inima. Insusi Dumnezeu a dat oamenilor putinta sa inteleaga cuvintele adresate mintii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe ingerii veghetori, copii cerului. Deci eu a scris rugamintile voastre; dar eu am vazut in viziunea mea, ca atat cat va exista lumea, niciodata voi nu veti obtine ceea ce ati cerut.3. Judecata s-a pronuntat impotriva voastra; toate rugamintile voastre sunt in zadar.4. Asadar, de acum inainte voi nu veti mai urca la ceruri; iar pe pamant, voi veti fi incatusati atata timp cat va exista lumea.5. Dar, mai inainte, voi veti fi martori la nenorocirea celor care va sunt dragi; ei nu va vor mai apartine. Ei vor cadea sub sabie chiar sub ochii vostri.6. Si nu puteti adresa nici o ruga pentru ei , nici pentru voi! 7. Ci veti plange si veti suferi in tacere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.8. Iata acum viziunea pe care am avut-o;9. Iata: M-am vazut inconjurat de nori si de ceata deasa; priveam cuingrijorare miscarea astrelor si a fulgerelor in timp ce vanturi prielnice imi ridicau aripile si grabeau drumul meu.10. Am fost inaltat astfel pana la cer si am ajuns curand la un zid cladit din pietre de clestar. Flacari miscatoare ii invaluiau marginile. Am simtit cum ma cuprinde groaza.11. Cu toate acestea, m-am varat in mijlocul acestor flacari.12. Si am ajuns intr-o vasta locuinta care era pavata cu pietre de cristal. Peretii ca si podeaua, erau de asemeni din cristal si la fel si temeliile. Tavanul era format din stele ratacitoare si fulgere de lumina si in mijloc se vedeau miscandu-se heruvimi de foc intr-un car agitat. Flacari tremurau imprejurul zidurilor si poarta era de foc. Cand a fost sa intru in aceasta locuinta, ea era in acelasi timp arzatoare ca focul si rece ca gheata; si nu exista acolo nici urma de fericire, nici de viata. Atunci o spaima a pus brusc stapanire pe mine; m-am cutremurat de groaza.13. Tremuram ca varga, m-am intors cu fata spre pamant si am avut o viziune.14. Iat-o: Eram intr-o alta locuinta mai larga decat prima, portile careia erau toate deschise in fata mea, in mijloul unei flacari tremuratoare.15. Era atata stralucire, maretie si fala incat imi este peste puteri sa va descriu, nici splendoarea ce o inconjoara si nici intinderea sa.16. Podeaua era de foc; in tavan straluceau filgere si stele ratacitoare, iar acoperisul era in intregime un foc scanteietor.17. L-am examinat cu atentie, si am vazut acolo inaltat un tron;18. Al carui aspect era ca batut de grindina cu toate ca marginile sale erau stralucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvim.19. Din acest tron puternic ieseau torente de flacari;20. Stralucitoare incat era imposibil sa le privesti.21. Si era cineva asezat pe acest tron maret.22. Al carui vesmant era mai stralucitor decat soarele si mai alb decat zapada.23. Nici un inger nu era in stare sa il priveasca in fata pe Stralucitorul si Magnificul, nici sa se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea sa IL priveasca. Un foc stralucitor ardea in jurul Lui.24. Si se ridica, chiar inaintea lui, un foc de o mare intindere; astfel incat cei ce-l inconjurau, nu puteau sa se apropie de El, si erau in fata lui mii si mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfintii care formau curtea lui nu il paraseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cat am putut, acoperindu-mi fata si plin de teama. Atunci, Domnul El insusi a binevoit cu propria Sa gura sa ma cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult si vino sa auzi cuvintele Mele sacre.25. El m-a primit si m-a facut sa ma plec in fata portii. Si imi tineam ochii coborati in pamant.Capitolul 141. Atunci mi s-a adresat si mi-a spus asa: Asculta, asculta fara frica, O!Enoh cel drept, O! scrib al dreptatii, apropie-te si asculta vocea mea. Du-te, spune-le ingerilor veghetori care te-eu trimis sa ma rogi pentru ei: Voitrebuie sa va rugati pentru oameni si nu oamenii pentru voi!2. De ce ati abandonat inaltimile sfinte ale cerului, locuintele voastre eterne, pentru a merge sa pacatuiti cu femeile. De ce v0ati indragostit de ficele oamenilor; v-ati insotit de ele; v-ati dedat cu ele la lucruri care tin de copii pamantului, si ati dat nastere unei rase nelegiuite?3. Voi care erati spirite ale cerului, avand sfintenie si viata eterna, v-ati murdarit cu femeile, v-ati dedat la muncile carnii, ati zamlisit in sange, v-ati purtat ca si aceia care sunt numai din sange si carne.4. Ei, au fost creati pentru a muri.5. Iata de ce le-am dat lor femei, in scopul de a convietui cu ele pentru a procrea copii care sa le pastreze rasa pe pamant.6. Dar voi ati fost creati ca spirite curate inca de la inceput voi aveti o viata eterna, voi nu puteti muri.7. Si de aceea Eu nu v-am dat voua femei, pentru ca fiind spirite curatevoi trebuia sa locuiti in cer.8. Si acum uriasii care sunt rezultatul targului dintre spirit si carne, se vor numi pe pamant spirite rele si ele vor trai pe pamant. Ei vor procrea la randul lor spirite rele, pentru ca ei tin de cer cu o parte a firii lor pentru ca isi trag samanta din ingerii veghetori cei s finti. Ei vor deveni deci spirite rele pe pamant si se vor numi spirite ale raului. Locuinta spiritelor ceresti este cerul; iar pamantul este locuinta spiritelor pamantesti caresunt nascute din pamant.9. Spiritele uriasilor vor fi ca norii care aduc peste pamant nenorociri de toate soiurile, ciume, razboiul, foamea.10. Si doliul. Ele nu vor bea si nu vor manca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca intre barbati si femei, pentru ca ele au primit viata in zilele de nimicire si masacru.Capitolul 151. Dupa moartea uriasilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci cand isi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui sa piara inaintea judecatii. Ea va fi nimicita pana in ziua marelui sfarsit al Universului; atunci cand ingerii veghetori si nelegiuitii vor fi distrisi pentru totdeauna.2. Cat despre ingerii veghetori care te-au trimis sa te rogi le mine pentru ei,3. Le spun lor, acestor inteligente ceresti: Voi ati avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost aratate; cu toate acestea voi ati cunoscut un secret al nedreptatii.4. Si voi l-ati dezvaluit femeilor care v-au miscat inimile si prin voi s-a inmultit raul pe suprafata pamantului.5. Spune-le lor deci: Niciodata voi nu veti obtine iertarea, niciodata nu veti mai avea pace!Capitolul 161. Apoi ei m-au ridicat intr-un loc unde exista un foc mistuitor; si undedupa bunul lor plac, ei luau infatisarea unui om.2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al carui varf se avanta catre ceruri.3. Si eu am vazut izvorul fulgerelor si tunetelor la marginile acestui loc, in coltul sau cel mai adanc. 4. Apoi ei m-au dus in apropierea unei ape tasnitoare si tot mai mult catre apus, catre focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui rau de foc care curgea ca apa si se varsa in marea cea mare de la apus.5. Am vazut toate marile fluvii si am nimerit in mijlocul negrelor tenebre; in acest loc pe orice carne il paraseste; am vazut muntii de intuneric care se nasc iarna si locurile in care apa se pravale in propiile genuni.6. Am vazut si locul de varsare al tuturor fluviilor din lume si pe cel al genunii.Capitolul 171. Am ajuns apoi la magazia tuturor vanturilor si am vazut modul in care ele folosesc drept ornament pamantul si la pastrarea temeliilor pamantului.2. Am vazut piatra unghiulara care sustine pamantul.3. Am vazut si cele patru vanturi care sustin pamantul si bolta cereasca.4. Am vazut vanturile care sufla in inaltul cerului;5. Cele care se inalta intre cer si pamant si care formeaza stalpi cerului.6 Am vazut vanturilr care fac sa se roteasca cerul si care pun in miscare pe orbitele lor soarele si stelele, si deasupra pamantului, am vazut vantul care sustine norii.7. Am vazut drumul ingerilor.8. Am vazut la marginea pamantului, bolta cereasca sprijinindu-se de el.Atunci m-am intors spre miazazi.9. Acolo ard, noapte si zi sase munti de pietre pretioase, trei la partea de rasarit, trei la partea de miazazi.10. Cei dinspre rasarit erau facuti din pietre de diverse culori; perle si antimoniu; cei dinspre miazazi erau pietre rosii. Varfurile lor se inaltau pana la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era di alabastru si in partea de sus din safir. Am vazut si focul dogoritor care ardea pe munti.11. Acolo, am mai vazut si o regiune intinsa unde se adunau apele.12. Am vazut si izvoarele pamantului, ascunse in coloanele luminate luminate ale cerurilor.13. Si in aceste coloane ale cerului, eu am vazut focuri care izbucnesc fara numar, dar nici in sus nici in jos. Deasupra acestor izvoare, am vazut un loc care nu are nici bolta deasupra, nici pamant dedesupt, si nu era nici pic de apa; si nimic la dreapta nimic la stanga; un loc cu desavarsire pustiu.14. Si acolo, am zarit sapte stele, stralucind ca muntii de foc, sau ca niste spirite desavarsite.15. Atunci ingerul a spus: acest loc, va fi pana la disparitia cerului si a pamantului, inchisoarea stelelor si a armatelor cerului.16. Aceste stele care se rostesc deasupra focului sunt acelea care au calcat porunca lui Dumnezeu, inainte de a-si incheia incercarile lor. Si de aceea au fost incatusate in acest loc, pana cand isi vor ispasi crimele lor in anul cel de taina.Capitolul 181. Atunci Uriel striga : Iata ingerii care au trait cu f emei, si au fost destinati a fi conducatori;2. Cei care au dezonorat oamenii, inmultind greselile printre ei, punandu-i sa aduca jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar in ziua cea mare eivor fi judecati so vor pieri, si femeile lor impreuna cu ei, pentru ca s-au lasat ademenite fara sa se opuna.3. Si eu, Enoh, eu singur, am vazut sfasitul tuturor acestor lucruri, si nimanui nu i-a fost dat sa vada ce am vazut eu.Capitolul 191. Iata numele ingerilor care vegheaza.2. Uriel, unul dintre ingerii sfinti, care comanda strigatele si griaza.3. Rafael, unul dintre ingerii sfinti, care comanda asupra spiritelor omenesti.4. Raguel, unul dintre ingerii sfinti, care pedepseste lumea si astrele.5. Mihail, unul dintre ingerii sfinti care vegheaza la virtutiile oamenilor si comanda neamurile.6. Sarakiel, unul dintre ingerii sfinti, care vegheaza asupra copiilor oamenilor care au gresit.7. Gabriel, unul din ingerii sfinti, care comanda peste Ikisat, peste paradis si peste heruvimi.Capitolul 201. Eu am facut, in sfarsit un lung ocol pentru a sosi intr-un loc unde nimic nu era intreg.2. Eu nu am vazut acolo, nici lucrurile minunate aratate in cer, nici pamantul cu minunatiile sale; acolo nu era decat un pustiu singuratic si ingrozitor.3. Acolo am mai vazut sapte stele inlantuite unele cu altele precum niste munti mari, precum niste focuri mistuitoare. Si am strigat cand am vazut aceasta. Pentru ce crime sunt inlantuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite in acest loc ? Atunci Uriel, unul dintre ingerii care era cu mine si care mi-a fost insotitor, mi-a raspuns: Enoh de ce o astfel de intrebare ? de ce aceasta ingrijorare, aceasta neliniste ? Aceste stele au incalcat ordinele Domnului Prea-Inalt; si pentru a-si ispasi crimele lor, ele au fost incatusate in acest l;oc pentru un numare fara sfarsit de veacuri.4. De aici am mers intr-un alt loc al groazei.5. Acolo am vazut lucrand un foc imens, dogoritor si mistuitor, in mijlocul caruia exista o despicatura si coloanele de foc se luptau intre ele si se infundau in genuni. Mi-a fost peste putere sa apreciez atat marimea cat si inaltimea lui; nu am putut cunoaste nici originea sa. Si am strigat inca o data in fata a ce am vazut: Ce loc teribil ! si cat este de dificil sa cercetezi aceste taine.6. Uriel, unul dintre ingerii care era cu mine mi-a raspuns si mi-a spus: Enoh, de ce aceasta teama, de ce aceasta mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de suferinta ? Aici este, adauga el, inchisoare ingerilor; si aici vor fi ei inchisi pentru totdeauna !Capitolul 211. De acolo, am plecat catre celalat loc, asezat inspre apus, unde am vazut un munte mare si inalt, o stanca abrupta si patru locuri de intalnire incantatoare2. In interior, acest loc era adanc, spatios, lustruit si egal, dar intr-un intuneric deplin.3. Atunci, Rafael, unul dintre ingerii sfinti care ma insoteau, mi-a spus: Iata locurile preafericite unde se aduna spiritele, sufletele mortilor; acesta este locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor oamenilor.4. Acestia vor ramane in acest loc, pana in ziua judecatii, pana la vremea care le-a fost harazita.5. Insa mai este mult timp pana in ziua marii judecati. Si am vazut sufletele copiilor oamenilpor care murisera si strigatul lor acuzator se ridica pana la cer.6. Atunci l-am intrebat pe Rafael, ingerul care ma insotea si i-am spus; A cui este aceasta voce auzatoare care urca spre cer ?7. El mi-a raspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele sau Cain, si care il va invinui pana cand neamul sau va fi nimicit de pa fata pamantului.8. Pana cand neamul sau va fi sters din randul oamenilor.9. Atunci, l-am intrebat despre el, despre judecata de apoi si i-am spus: De ce sunt unii despartiti de ceilalti ? El mi-a raspuns: Sunt trei clase diferitepentru spiritele mortilor, trei clase diferite pentru spiritele dreptilor.10. Aceste clase se despart printr-o prapastie, printr-o apa si printr-o lumina pe apa.11. Pacatosii sunt impartiti la fel; dupa moartea lor; ei sunt ingropati in pamant, daca judecata nu i-a ajuns inca in viata.12. Acesta este locul in care sunt inchise sufletele lor, aici sunt lasati prada durerilor de neindurat, pedeapasa celor care sunt condamnati pentru eternitate si sufletele carora vor fi osandite si incatusate pentru totdeauna.13. Si iata acestea exista de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plang sunt separate de cele care vegheaza la nimicirea lor in ziua judecatii.14. Asa arata locul destinat sufletelor oamenilor nedrepti si pacatosi, sufetele acelora care au comis nedreptati si care s-au amestecat in obstea nelegiuitilor cu care se asemanau. Sufeltele lor nu vor fi nimicite in ziua judecatii; dar vor fi inchise in acest loc, de unde nu vor mai scapa niciodata. Atunci l-am laudat pe Dumnezeu.15. Si am zis: Fii binecuvantat Doamne al meu, Domn al gloriei si al dreptatii, stapanul suprem si vesnic.Capitolul 221. De acolo am plecat spre alt loc, in partea de apus, la marginile pamantului.2. Acolo am vazut un foc puternic si o miscare continua, care se rotea si noapte si zi fara a se opri niciodata.3. Si l-am intrebat pe ingerul care ma insotea, si i-am spus lui: Ce este acela ? De ce aceasta miscare fara de ragaz ?4. Atunci Raquel, unul dintre ingerii care ma insotea mi-a raspuns:5. Acest foc dogoritor, care se misca fara incetare spre apus, este focul care aprinde toti astrii cerului.Capitolul 231. De acolo, am ajuns intr-un alt loc si am vazut un munte de foc arzand noapte si zi. Cand m-am apropiat, am zarit sapte munti stralucitori, care erau separati unul de altul.2. Pietrele din care erau formati, erau frumoase si stralucitoare; ei sclipeau si radiau, iar suprafata lor era lustruita. Erau trei catre rasarit, cu atat mai de neclintit, cu cat erau asezati unul peste celalalt; si existau trei la miazazi la fel de neclintiti. Erau de asemenea, vai adanci, dar care erau separate unele de altele. In mijloc se ridica cel de al saptelea munte. Si toti acesti munti apareau de departe ca niste tronuri majestoase. Si ele erau acoperite de arbori frumosi mirositori.3. Printre acesti arbori, exista unul cu un miros improspatat fara incetare si atat de suav incat nu mai exista altul nici in gradina Edenului care sa raspandeasca un miros atat de incantator. Frunzele sale, florile sale, lemnul sau nu se vestejeau niciodata si fructele sale erau frumoase.4. Fructele sale se asemanau cu fructele palmierului. In fata acestei privelisti, am strigat: Iata un arbore demn de vazut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din ingerii sfinti si slaviti care ma insoteau si care era conducatorul lor mi-a raspuns.5. Enoh, de ce intrebi de parfumul acestui arbore ?6. De ce esti tu atat de dornic de a-l cunoaste ?7. Atunci eu, Enoh, I-am raspuns: Vreau sa stiu totul, dar in special totul cu privire la acest arbore.8. Ingerul mi-a raspuns: Acest munte pe care il vezi si al carui varf ajunge la aceasi inaltime cu tronul Domnului, va fi locasul unde se va odihni Domnul Sfinteniei si gloriei, Regele cel vesnic, atunci cand va veni si va cobora pentru a vizita pamantul, in bunatatea Sa9. Cat despre acest arbore cu mirosul sau suav, al carui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea sa puna mana pe el pana in ziua judecatii. Atunci cand cei rai vor fi abandonati chinurilor vesnice, acest arbore va fi dat celor drepti si umili. Fructele sale vor fi pastrate pentru cei alesi. Caci viata va fi resadita intr-un loc sfant catre miazanoapte, catre locuinta Regelui vesnic.10. Atunci ei se vor bucura si se vor cutremura de fericire in Sfantul sfintilor, un miros incantator le va patrunde in oase si ei vor avea, ca si stramosii tai viata lunga pe pamant; si aceasta viata nu va fi tulburata nici de nenorociri, nici de suferinte, nici de saracie.11. Si am binecuvantat pe Dumnezeul gloriei, Regele vesnic care a harazit acest arbore si a avut bunavointa de a-l destina sfintilor.Capitolul 241. De acolo am fost condus catre mijlocul pamantului si am cuprins cu privirea un loc binecuvantat si roditor une arborilor le cresc fara incetare, ramuri verzi.Acolo am vazut inca un munte sacru si dedesupt pe latura de rasarit, am vazut o apa care curgea catre miazazi. Am mai vazut catre rasarit si un alt munte, la fel de inalt, asezat in mijlocul unor vai adanci, dar inguste.2. Apa curgea catre munte, pe partea sa de la apus: dedesupt se inalta un alt munte.3. Si, la picioarele acestui munte se afla o vale ingusta si in mijloc erau alte vai adanci si stancoase care se intindeau catre cei trei munti. Dar aceste vai, care erau adanci, dar inguste, margineau o stanca uriasa pe care era plantat un arbore. Si cu uimire am admirat stanca si vaile.Capitolul 251. Apoi am strigat: Ce inseamna acest pamant binecuvantat, acesti arbori inalti si aceasta vale blestemata care le separa ?2. Si Uriel, unul dintre ingerii sfinti care erau cu mine, mi-a raspuns: Aceasta vale este blestemata pentru vesnicie. Aici vor fi adunati toti cei care si-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunati si aici le va fi locuinta.3. In ziua suprema a judecatii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate in ochii tuturor sfintilor; caci acestia vor obtine iertarea in fata lui Dumnezeu, si il vor binecuvanta in toate zilele vietii lor ca pe Domnul Si Regele lor.4. Si ei vor sarbatori in ziua de temut a judecatii datorita iertarii pe care o vor obtine pentru ei. Atunci eu m-am intors fireste catre Dumnezeu si am laudat numele Sau, maretia si gloria Sa.Capitolul 261. De acolo, m-am indreptat catre partile de rasarit, catre un munte care se inalta in mijlocul unui desert si caruia nu i-am putut zari decat fata.2. El era acoperit de arbori iesiti din semintele despre care s-a vorbit si o apa cobora de pe el.3. Din acest loc ,o cadere de apa, alcatuita din altele nenumarate, se desprindea catre apus si catre rasarit. Pe o latura cresteau arbori, pe cealalta se vedeau apa si roua.Capitolul 271. Atunci am inaintat catre o alta parte a desertului, catre rasaritul muntelui, de care m-am apropiat.2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tamaia smirna, toti arborii deosebiti unii de ceilalti.3. Si mai era in acest loc, dominand toti acesti arbori, o inaltime catre rasarit care nu era departe.Capitolul 281. Am mai vazut inca un loc, cu vai prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodata.2. Am vazut un arbore falnic care avea un parfum egaland pe cel al arborilor de mastic.3. Si pe laturile acestei vai am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi catre rasarit.Capitolul 291. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apa asemanatoare cu "neketra". Numele ei era Sarira si Colbanen. Si pe acest munte am vazut un altul pe care cresteau arbori de aloe.2. Acesti arbori erau incarcati ca migdalii si grosi, iar fructele pe care le faceau aveau un parfum care depasea orice alt miros cunoscut.Capitolul 301. Dupa aceea, m-am intors la partea de miazanoapte si am vazut intrarile pe sub munti, si am observat sapte munti acoperiti de lavanda fina, de arbori parfumati, de scortisoara si papirus.2. Apoi am lasat in urma mea culmile acestor munti si am inaintat catre rasarit, trecand peste marea Eritreei. Si cand am fost dincolo de ea, m-am indreptat dincolo de ingerul Zatael, si am ajuns in gradina dreptatii. Acolo, am vazut intre altele, multi arbori inalti si acoperiti de flori.3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite si gingase. Era de asemenea acolo pomul intelepciunii, fructele caruia deschideau mintea celui ce se hranea cu ele.4. El era asemanator cu un tamarin, si fructele sale de o frumusete remarcabila, semanau cu ciorchini de strugure, parfumul lor inmiresma locul de jur-imprejur. Si am strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat 5. Atunci ingerul Rafael, care era cu mine, mi-a raspuns: Acesta este pomul intelepciunii, din care au mancat stra-strabunicul tau si stra-strabunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii si dupa ce au vazut ca erau goi au fost izgoniti din paradisul terestru.Capitolul 311. Dupa aceea, am inaintat catre marginila pamantului; acolo am vazut animale mari, cu infatisari diferite, pasari deosebite ca forma si infatisare si avand glasuri diferite. 2. la rasarit de locul unde se gaseau aceste animale, am zarit granitele pamantului si locul unde cerul se sfarsea. Portile cerului erau deschise si am vazut iesind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au iesit si am notat exact numarul. Mi-am notat in acelasi timp numele lor, drumul lor mereu reinoit, incercarile prin care trec, toate pe masura ce Uriel, care era cu mine, mi le deslusea.3. Deoarece el mi-a aratat totul si despre toate mi-a dat cunostinta.4. El mi-a facut cunoscut numele lor, locul lor si inrauririle pe care le au.Capitolul 321. Apoi m-au condus catre miazanoapte, la marginile pamantului.2. Si acolo la marginile lumii, am vazut o intinsa si mareata minune.3. Am vazut portile cerului deschise, intre ele trei fiind deosebite. Prin ele ieseau vanturile de nord, parinti ai frigului, grindinei, ghetii, rouai si ploii.4. Pe una dintre aceste porti, vanturile suflau usor, dar celelalte daua suflau cu violenta si suflul lor se raspandea pe pamant.Capitolul 331. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pamantului.2. Si am vazut trei porti, ca si la miazanoapte. Si aceste trei parti aveau aceasi maretie.Capitolul 341. Dupa aceea, am fost condus spre miazazi, la marginile pamantului. Acolo existau de asemenea trei porti, prina care ieseau roua, ploaia si vantul.2. Apoi m-am dus catre rasarit, la marginile pamantului, unde am vazut trei porti ale cerului intoarse catre rasarit si a caror deschidere era mai mica. Prin aceste porti ieseau stelele cerului, care isi urmau drumul lor neabatut catre apus; si acest drum stralucitor o fost vizibil in toate timpurile.3. Cand le-am vazut, mi-am ridicat vocea si am laudat pe Domnul care a facut aceste corpuri luminoase si stralucitoare, pentru a arata inteligentele ingerilor si oamenilor, maretia lucrarilor Sale; pentru ca ei sa sarbatoreasca si nuii si altii, minunatiile puterii Sale, pentru ca ei sa glorifice lucrarile divine ale mainilor Sale, si pentru ca ei sa IL laude in vecii vecilor.Capitolul 341. Iata o alta viziune, a doua viziune a inteleptului, viziunea avuta de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este inceputul acestei intelepciuni, care mi s-a dat sa o deslusesc si sa o fac iubita de cei care locuiesc pe pamant. Ascultati deci si intelegeti lucrurile sfinte pe care am venit sa vi le dezvalui in prezenta lui Dumnezeu. Cei care au trait inaintea noastra au vazut in oficierea cuvantului o datorie pentru ei.2. Iar noi care am venit dupa ei, nu am pus nici o piedica propavaduirii intelepciunii; dar niciodata in aceasta zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, intelepciunea pe potriva intelegerii mele si pe masura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la EL este intr-adevar o farama din viata eterna.3.Aceasta invatatura a fost infatisata in 103 parabole, pe care mi-am facut datoria sa le vestesc locuitorilor acestei lumi.Capitolul 351. Prima parabola. Cand adunarea celor drepti isi va arata puterea pe pamant, pacatosi vor putea fi pedepsiti si isi vor primi rasplata cuvenita pentru faradelegile lor, in fata tuturor.2. Cand dreptatea se va manifesta inaintea celor drepti; fie ca lucrarile lor sa fie masurate de Domnul spiritelor si meritele lor sa primeasca recompensa promisa; cand lumina celor drepti si a celor alesi care traiesc pe pamant va straluci de-a strafulgerare nemuritoare, in acel moment, care va fi locuinta celor pacatosi ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el daca n-ar fi existat niciodata!3. Cand vor fi revelate tainele gandite de cei drepti, pacatosii vor suferi o judecata severa si nbelegiuitii vor fi chinuiti in fata lor.4. Din acel moment, stapanii pamantului vor inceta de a mai avea putere si autoritate. Ei nu vor fi in stare sa priveasca sfintii in fata; caci lumina celor drepti si alesi nu poate fi asemuita decat cu cea a Domnului spiritelor.5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciti, ci ei vor fi predati in mainile celor drepti si sfinti.6. Si dupa aceasta nu va mai fi mila pentru ei din partea Domnului, caci odata cu viata, va fi trecut si timpul iertarii.Capitolul 361. In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata, va cobora din inaltimea cerului si generatia sa va trai laolalta cu fii oamenilor, Enoh a primit cartile de revolta si furie, cartile de framantare si agitatie.2. Ei nu vor capata niciodata iertare spune Domnul spiritelor.3. Atunci un nor gros m-a ridicat si vantul m-a inaltat deasupra pamantului si m-a dus la marginile cerului.4. Acolo am avut o alta viziune. Am vazut locuinta si locul de odihna al sfintilor. Acolo erau rugaciuni, plangeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea in fata lor ca o apa curata si iertarea se raspandea pe pamant ca o roua pretioasa. Si astfel este fintarea lor pentru totdeauna.5. In acest timp ochii mei nu se mai saturau privind lacasuril;e alesilor si locul adevarului, al credintei si al dreptatii.6. Numarul sfintilor si alesilor lui Dumnezeu va fi fara sfarsit in toate secolele.7. Eu am vazut locuinta lor asezata sub protectia Domnului spiritelor. Toti sfintii, toti alesii cantau in fata Lui, stralucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu si buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste in fata Lui.8. Acolo mi-am dorit sa raman, acolo sufletul meu suspina dupa aceste lacasuri. Acolo era partea mea de mostenire, de la inceputul lumii, caci aceasta era asupra mea vointa Domnului spiritelor.9. In acest timp eu preamaream si proslaveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvantari si laude. Caci aceasta este spre multumirea Domnului spiritelor.10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinte si i-am laudat pe Dumnezeu zicand: Binecuvantat sa fie El, binecuvantat pentru totdeauna! De la inceputuri, dinainte de facerea lumii si pana la sfarsitul veacurilor.11. Ce este aceasta lume? Da, toate generetiile au datoria sa Te binecuvinteze, toti aceia care nu au adormit in pulberea pamantului, ci care admira gloria Ta, care Te sarbatoresc, Te preamaresc si Te binecuvinteaza zicand: Sfant, sfant, sfant este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa intreaga lume a inteligentelor.12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toti aceia care nu au adormit in fata Lui, care L-au glorificat zicand: Binecuvantat sa fi Tu, binecuvantat sa fie numele Domnului pentru totdeauna! Si fata mea s-a schimbat pe neasteptate, incat nu am mai putut vedea.Capitolul 371. Dupa aceasta am vazut mii de mii, miriade de miriade si un numar nesfarsit de oameni care stateau drepti in fata lui Dumnezeu.2. Sup cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru parti, am vazut si altii in afara de primii care stateau in fata Lui. Am invatat in acest timp numele lor, pentru ca ingerii care erau cu mine mi le-au lamurit dezvaluindu-mi toate tainele.3. Atunci am auzit vocea acelora care erau in cele patru laturi; ei preamareau pe Domnul in toata gloria Sa.4. Prima voce preamarea pe Domnul spiritelor in toate veacurile.5., A doua voce, pe care am auzit-o preamarea pe Cel ales si pe alesii care se framantau pentru Domnul spiritelor.6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga si implora pentru cei ce sunt pe pamant si care il chemau pe Domnul spiritelor.7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea ingerii necredinciosi si ii oprea sa se arate in fata Domnului spiritelor, pentru ca ei sa nu starneasca acuzatii impotriva locuitorilor pamantului.8. Dupa acestea i-am cerut ingerului pacii care era cu mine, sa imi desluseasca toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am vazut pe cele patru laturi in jurul Domnului si carora le-am auzit si le-am scris vorbele? El mi-a raspuns: Mai intai este sfantul Mihail, ingerul cel milostiv si rabdator.9. Apoi este sfantul Rafael, ingerul care vegheaza asupra durerilor si a vatamarilor oamenilor, Vine apoi Gabriel, care vegheaza pe toti cei puternici. In sfarsit este Phanuel, care vegheaza cainta si speranta celor care isi doresc sa mosteneasca viata vesnica. Acestia sunt cei patru ingeri ai lui Dumnezeu Prea-Inalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit,Capitolul 381. Mai apoi, am vazut tainele cerului si ale raiului cu toate partile lor, si tainele faptelor oamenilor fiecare dupa importanta si valoarea lor. Am scrutat lacasurile celor alesi, locurile de sedere ale sfintilor. Acolo de asemenea, ochii mei au vazut toti pacatosii care au respins si tagaduit pe Domnul gloriei si care au fost la randul lor respinsi. Caci pedeapsa pentru crimele lor n-a fosrt inca pronuntata de Domnul spiritelor.2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trasnetelor si tunetelor, tainele vanturilor, si cum se imparte ele atunci cand sufla peste pamant; tainele vanturilor, a picaturilor de raoua si a norilor. Am vazut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge sa se sature cu pulberea pamantului.3. Acolo am vazut camarile de unde ies vanturile inainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zapezii, comorile norilor si chiar acel nor gros care inaintea facerii lumii, plutise peste fata pamantului.4. Am vazut in acelasi timp comurile Lunii locul in care se nasc fazele sale, inceputul lor, reintoarcerea lor glorioasa, stralucirea lor cand mai mare cand mai mica, cresterea lor fireasca, legaturile dintre ele, supunerea lor si ascultarea lor dupa mersul Soarelui, dupa porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie laudat in veacul veacurilor!5. Dupa aceea au fost implinite cararile lunii, atat partea sa ascunsa cat si partea sa vizibila, mergand pe cararile sale cele de zi si cele de noapte, fiecare dintre acestea intorcandu-si privirile catre Domnul spiritelor, glorificandu-L si laudandu-L fara intrerupere, cu atat mai mult cu cat laudele se fac in timpul rezervat odihnei, caci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, cand in binecuvantare, cand in blesteme.6. Lumina lunii este pentru cei alesi, precum intunericul pentru cei pacatosi; aceasta este vointa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de intuneric, cum a deosebit si spiritele oamenilor, intarind pe cele ale dreptilor prin dreptatea Sa.7. Si nici un inger nu va trece inaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cat despre Domnul din inaltul tronului Sau, El vede toate creaturile Sale si este singur stapan in judecata lor.Capitolul 391. Intelepciunea nu a putut gasi pe pamant nici un lacas unde sa isi aseze capul si pentru aceasta s-a mutat in cer. 2. Intelepciunea a coborat din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut gasi o locuinta. Atunci intelepciunea s-a intors in locuinta sa dumnezeiasca printre ingerii cei sfinti. Dupa retragerea sa, s-a ivit nedreptatea si ea a gasit locuinta si a fost primita de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primita de desert si roaua primita de un teren uscat.Capitolul 401. Am vazut o alta splendoare si stelele cerului. Am cunoscut ca toate erau chemate pe numele lor si ca ele raspundeau la chemarea Lui. Am vazut cine le punea in balanta judecatii, dupa lumina lor, dupa marimea drumurilor pe care ele le strabateau si dupa ziua in care ele trebuiau sa apara sau sa dispara. Splendoarea aduce splendoarea si miscarile lor se potrivesc celor ale ingerilor si credinciosilor.2. Atunci l-am rugat pe ingerul care era cu mine si care mi-a lamurit aceste mistere si l-am intrebat care este numele lor. El mi-a raspuns: Domnul spiritelor te-a facut sa ai o viziune. Acestea sunt numele celor drepti, care sunt pe pamant si care cred in numele Domnului spiritelor in toate veacurile.Capitolul 41.Am mai vazut si o alta aparitie deosebita prin splendoarea sa; din ea izvorau stele si deveneau stralucitoare si totusi nu se imprastia deloc.Capitolul 421. A doua parabola, care se adreseaza acelora care nu recunosc numele si locuinta ingerilor si pe Domnul spiritelor.2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea cobora pe pamant. Iata care va fi soarta pacatosilor care reneaga numele Domnului spiritelor; ei vor fi pastrati pentru ziua pedepsei si a razbunarii.3. In aceasta zi Alesul se va afla pe un tron gloriei al gloriei. El ha hotara soarta lor, si intarind prin prezenta Sa spiritele celor sfinti, El ha harazi cate o locuinta tuturor acelora care si-au pus increderea si iubirea lor in numele Sau sfant si glorios.4. In acea zi, Eu imi voi aseza Alesul in mijlocul lor, si voi schimba fata cerului, si o voi acoperi de lumina pentru totdeauna.5. Si voi schimba si fata pamantului, o voi binecuvanta in acelasifel, precum pe toti aceia pe care i-am ales si pe care ii voi face sa locuiasca pe pamant, dar pentru aceia care au facut nedreptati nu vor mai exista locuinte, caci eu i-am vazut si i-am insemnat. Dar pe cei drepti ii voi satura cu pacea Mea si ii voi aseza inaintea fetei Mele; pacatosii vor fi condamnati pentru totdeauna, ei vor fi stersi de pe fata pamantului.Capitolul 431. Acolo l-am vazut pe Cel Batran de zile, al carui cap era ca lana alba si cu El earu si altii care aveau fete omenesti. Fata lui era plina de bunatate, ca cele ale ingerilor sfinti.2. Atunci l-am intrebat pe unul dintre ingerii care erau cu mine si care mi-a lamurit toate tainele despre Fiul Omului. Eu l-am intrebat cine era, deunde venea si de ce il insotea pe Cel Batran de zile. El mi-a raspuns cu aceste cuvinte: " Acesta este Fiul Omului , la care trimit toate justitiile, cu care ei locuiesc si care tine in mana toate mainile Sale cheia tuturor comorilor ascunse; caci Domnul spiritelor L-a ales si i-a harazit o stralucire mai presus de toate creaturile".3. Acest Fiu al omului pe care tu l-ai vazut, va smulge regii si stapanitorii din paturile lor pline de desfatari, ii va scoate de pe pamanturile lor neclintite, va pune frana stapanirii lor, va sparge dintii pacatosilor.4. El va alunga regii de pe tronul lor si din regatele lor, pentru ca au refuzat sa Il onoreze, Sa-i ridice osanale si sa se umileasca in fata Aceluia caruia i-au fost date toate regatele. El va semana tulburare in rasa celor puternici; ii va sili sa plece in fata Lui. Intunericul va deveni locuinta lor si viermii le vor tine tovarasie in paturile lor; nici o speranta pentru ei sa iasa din acest loc desgustator cavi ei nu au chemat numele Domnului spiritelor.5. Ei vor dispretui astrele cerului, si vor ridica mainile impotriva Atotputernicului; gandurile lor intoarse doar catre pamant, pe care vor dori sa si-l faca locuinta lor vesnica; si lucrarile lor nu vor fi decat nelegiuiri. Ei isi vor pune bucuriile lor in averile lor si increderea in idoli fabricati de propriile lor maini. Ei vor refuza sa iL cheme pe Dumnezeul spiritelor; ei iL vor izgoni din templele Sale.6. Ca si pe credinciosii care vor fi prigoniti pentru numele Domnului spiritelor.Capitolul 441. In ziua aceea, rugaciunile sfintilor vor urca de la pamant pana la piciorul tronului Domnului spiritelor.2. In ziua aceea, sfintii care locuiau sub ceruri se vor aduna si intr-o voce vor ruga, vor implora, vor celebra, vor lauda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, in numele sangelui celor drepti, varsat pentru El; si aceste rugaciuni ale dreptilor se vor ridica neintrerupt catre tronul Domnului spiritelor, pentru ca El sa faca in sfarsit dreptate si pentru ca rabdarea Sa fata de cei rai sa nu tina la nesfarsit.3. In acest timp, l-am vazut pe Cel Batran de zile, asezat pe tronul gloriei Sale. Cartea vietii era deschisa in fata Lui si toti stapanii cerului stateau in picioare in fata Lui si in jurul Lui.4. Atunci inimile sfintilor au fost inundate de bucurie pentru ca timpul judecatii a sosit, pentru ca rugamintile sfintilor au fost auzite si pentru ca sangele credinciosilor avea sa fie pretuit de catre Domnul spiritelor.Capitolul 451.In acest timp am zarit izvorul dreptatii, care nu seaca niciodata si de unde se raspandesc o multime de raulete, care sunt rauletele intelepciunii. Acesta este loculin care veneau sa bea toti cei insetati si astfel se incarcau de indata cu intelepciune si isi faceau casa lor alaturi de cei drepti. cei alesi si cei sfinti.2. Si la acea ora Fiul omului a fost chemat in fata Domnului spiritelor si numele Sau in fata Celui batran de zile.3. Si inaite de facerea soarelui si a astrelor, inainte ca stelele sa fi fost asezate pe bolta cereasca, a fost chemat numele Fiului de om in fata Domnului spiritelor. El va fi bastonul celor drepti si sfinti, ei se vor sprijinii de El si astfel nu vor putea fi clintiti; El va fi lumina neamurilor.4. El va fi speranta pentru cei a caror inima este cuprinsa da neliniste. Toti cei care locuiesc pe pamant se vor inchina in fata Lui si iL vor adora; ei iL vor sarbatori, iL vor lauda, ei vor canta laude Domnului spiritelor.5. Astfel Alesul si Misteriosul a fost creat, inainte de facerea lumii si fiinta Sa nu va avea sfarsit.6. El a fost prezent si a aratat sfintilor si dreptcredinciosilor intelepciunea Domnului spiritelor; caci El este Cel care a pastrat partea lor de mostenire. Caci ei au urat si au alungat departe de ei lumea cea nelegiuita, au urat lucrarile si drumurile acesteia si n-au vrut sa cheme decat numele Domnului spiritelor.7. Astfel, prin acest nume vor fi ei mantuiti si vointa Sa va fi viata lor. in ziua aceea, regii si puternicii de pe pamant, cei care au cucerit lumea prin forta bratelor lor, vor fi umiliti.8. Caci in acea zi de teama si framantare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se vor supune acelora pe care Eu i-am ales.9. Eu ma voi lepada de ei cum se leapada paiele in foc, cum se separa plumbul de apa. Ei vor arde in fata celor drepti, se vor ineca sub ochii sfintilor, si nu va fi gasita nici macar a zecea parte din ei.10. Dar in ziua framantarii lor, pacea se va instala pe pamant.11. Ei vor cadea in prezenta Sa si nu isi vor mai reveni; si nu va fi nimeni sa ii poata smulge din mainile Sale si sa ii poata apara caci ei au respins pe Domnul spiritelor si pe al Sau Mesia. Fie numele Domnului spiritelor binecuvantat.Capitolul 461. Intelepciunea curge ca apa si gloria Sa este de nesecat in vecii vecilor caci ea este puterea in toate tainele dreptatii.2. Dar nelegiuirea trece ca o umbra, pentru ca ea nu isi poate gasi lacas, caci Alesul se tine drept in fata Domnului spiritelor si gloria Sa va dura in veaculo veacurilor si puterea Sa este vesnica.3. Cu El locuieste spiritul intelepciunii si al inteligentei, spiritul cunoasterii si puterii, spiritele celor adormiti in dreptate: El judeca si deosebeste lucrurile cele mai ascunse.4. Nimeni nu poate pronunta un singur cuvant in fata Lui; intrucat Alesul este in fata Domnului spiritelor dupa bunul sau plac.Capitolul 471. In acele zile, va fi vremea celor sfinti si alesi. Lumina zilei ca salasui in ei si splendoarea si gloria ii va lumina.2. In zilele de framantari, toate relele vor cadea asupra pacatosil;or, iar cei drepti vor triumfa in numele Domnului spiritelor.3. Ceilalti vor intelege in sfarsit ca a venit vremea caintei si ca trebuie sa inceteze lucrarile cele rele ale mainilor lor; ei vor intelege ca nu se pot astepta la laude in fata Domnului spiritelor, dar ca ei mai pot fi inca mantuiti prin numele Sau. Domnul spiritelor va cobora mila Sa asupra lor, caci mare este iertarea Sa si dreptate este in judecatile Sale, si el nu poate fi nedrept. De asemeni, cine nu se va putea cai, va pieri.4. Nu ei nu se vor mai putea astepta la iertare din partea Mea, zice Domnul.Capitolul 481. In acele zile, pamantul va inapoia din sanul sau, si iadul din al sau cele ce au primit, si genunile isi vor inapoia datoria.2. El va separa dreptii si sfintii de cei rai caci acestea vor fi pentru cei dintai zile ale iertarii si salvarii.3. In acele zile Alesul isi va ocupa locul pe tronul Sau si toate tainele intelepciunii si inteligentei vor izvora din gura Sa; caci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie vesnica.4. In acele zile muntii se vor cutremura ca berbecii si colinele vor salta ca niste miei satui de lapte si cei drepti vor fi ca ingerii in cer.5. Fetele lor vor straluci de o veselie fermecatoare; caci in acele zile, Alesul va fi glorificat. Pamantul se va cutremura de fericire, cei drepti il vor locui sicei alesi il vor calca cu picioarele lor nevinovate.Capitolul 491. Dupa acest timp, in chiar locul unde am vazut aceste mistere, am fost ridicat de un vartej si dus catre apus.2. Acolo ochii mei au zarit tainele cerului si cele ale pamantului; un munte de fier, un munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid si in fine un munte de plumb.3. Si l-am intrebat pe ingerul care era cu mine si i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care le-am zarit?4. Si ingerul mi-a raspuns: Toate aceste lucruri pe care tu le-ai vazut, privesc imperiul lui Mesia si sunt simbolul domniei Sale si a puterii Sale pe pamant.5. Si acest inger al pacii mi-a raspuns in continuare: Ai rabdare inca putin timp si tu vei vedea si ti se vor arata toate lucrurile pe care le-a hotarat intelepciunea Domnului spiritelor. Acesti munti pe care tu i-ai vazut si care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid si in sfarsit al saselea de plumb; toti acesti munti, iti spun, vor fi in fata Alesului, ca o prajitura cu miere in fata unui cuptor dogoritor sau ca apa care curge din inaltimea unui munte; ei se vor pravali la picioarele Sale.6. In acele zile, oamenii nu isi vor gasi salvarea nici in aur, nici in argint.7. Ei nu vor putea nici sa fuga nici sa se apere.8. Atunci nu vor mai fi arme de facut din bronz, nici platose care sa le apere pieptul.9. Fierul va fi inutil; el insusi nu va mai servi la nimic care sa nu rugineasca. ori sa se strice, si plumbul nu va mai fi cautat.10. Totul va fi aruncat, totul va fi sters de pe fata pamantului, cand Alesul va apare in prezenta Domnului spiritelor.Capitolul 501. Atunci, ochii mei au zarit o vale adanca a carei intrare era larga si incapatoare.2. Toti acei care locuiesc pe pamant, in mare si pe insule, isi vor aduce aici tributurile lor, darurile lor si totusi nimic nu ii va umple adancurile. Mainile lor vor face nelegiuiri. Tot ce munca nobila a dreptilor va fi facut, pacatosii vor devorta in mod rusinos. Dar ei vor pieri din fata Domnului spiritelor si chiar de pe fata pamantului. Pe cand cei drepti, ei se vor rodoca si vor trai in vecii vecilor.3. Am vazut ingeri ai pedepselor care salasuiesc aici si pregatesc uneltele lui Satan.4. Atunci m-am adresat ingerului pacii, care era cu mine, si l-am intrebat pentru cine sunt aceste unelte?5. El mi-a raspuns: Ele sunt pregatite pentru regii si puternicii pamantului; prin aceasta va trebui ca ei sa piara.6. Dupa aceea va aparea un templu preamarit in care alesii si dreptii se vor uni pentru a nu mai fi niciodata despartiti., prin virtutea numelui Domnului spiritelor.7. Acesti munti nu vor mai dainui in prezenta Sa, nici pamantul si nici colinele; ci ele se vor surpa in fata Lui, precum niste izvoare de apa vie. Dreptii vor fi atunci eliberati de prigoana pacatosilor.Capitolul 511. Atunci am vazut o alta parte a pamantului, spre care m-am intors; si am zarit o vale adanca plina de foc.2. In aceasta vale erau condusi regii si stapanii.3. Acolo, ochii mei au vazut unelte de cazna si lanturi dintr-un fier lipsit de greutate.4. Atunci l-am intrebat pe ingerul pacii care era cu mine si i-am spus lui: Pentru cine sunt pastrate aceste lanturi si aceste unelte de schingiuire?5. El mi-a raspuns: Toate aceste cazne sunt pregatite pentru armata lui Azazyel; acesta este locul in care ostenii sai nelegiuiti vor fi aruncati pe pietre ascutite; asa a vrut Domnul ostirilor.6. Cat priveste pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel , ei vor fi recunoscuti in acea zi; si ei vor primi insarcinarea de a arunca in cuptorul dogoritor ingerii razvratiti; astfel va fi razbunat Domnul spiritelor; in acest fel vor fi pedepsite crimele lor; caci ei s-au facut uneltele si servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe pamant.7. In acea zi, Dumnezeu ca da semnalul caznelor; camariile apelor care sunt pe cer se vor dechide, ca si izvoarele care sunt sub cer si sub pamant.8. Toate apele, atat cele de sus cat si cele de jos se vor amesteca.9. Apa de sus va indeplini rolul barbatului.10. Apa de jos cea a femeii; toti aceia care locuyiesc pe pamant, toti aceia care locuiesc sub hotarele cerului, toti, spun eu, vor fi nimiciti.11. Ei vor intelege, prin marimea pedepsei, marimea nelegiuirii lor si ei vor pieri.Capitolul 521. Si apoi Cel Batran de zile s-a cait si a spus: Este fara rost ca am distrus pe toti locuitorii pamantului.2. Si El a facut legamant pe marele Sau nume zicand: Nu, eu nu ma voi mai purta asa cu locuitorii pamantului.3. Ci eu voi aseza un semn pe cer, si el va fi o marturie intre ei si mine, pentru vesnicie, pentru toate timpurile cat vor mai dura cerulo si pamantul.4. Mai mult, iata ce am hotarat: daca ii voi mai prinde pacatuind, ma voi servi de ingeri ca de niste unelte ale razbunarii, in ziua de durere si de tulburare si mania mea va apasa greu asupra lor, a spus Domnul spiritelor.5. O! regi, O! puternici ai cestei lumi, voi veti vedea pe Alesul meu asezat pe tronul gloriei mele; El ii va judeca pe Azazyel, pe toti partasii si toata ceata lui in numele Domnului spiritelor.6. Acolo am vazut cetele ingerilor in mijlocul caznelor inchisi in capcane de fir si de bronz. Atunci am intrebat pe ingerul pacii care era cu mine: catre cine merg toti acesti prizonieri?7. El mi-a spus: Catre alesii lor si copiii lor prea iubit8i, pentru ca ei sa fie cu totii aruncati in adancurile vaii.8. Si aceasta vale va fi plina de alesii lor si de iubitii lor, ale caror zile s-au terminat, fara indoiala, dar ale caror zile de ispasire nu vor avea niciodata sfarsit.9. Atunci printii se vor aduna si vor unelti impreuna. Principii de la rasarit dintre parti si mezi isi vor alunga regii, stapaniti de ganduri tulburi si de greseli. Ei ii vor rasturna de pe tronurile lor, sarind ca leii din barlogul lor si ca lupii infometati in mijlocul turmei.10. Ei se vor napusti si vor calca sub pasii lor pamantul alesilor lor. Pamantul alesilor lor se va intinde in fata lor; cuibul, calea si orasul inteleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor ridica pentru a se nimici unul pe celalalt ; dreapta lor va capata putere si nici un om nu va mai recunoaste pe fratele sau sau pe prietenul sau.11. Nici pe tatal sau, nici pe mama sa, pana cand numarul mortilor va fi implinit prin moartea lor si pedeapsa lor. Si asa se va face dreptate.12. In acele zile, genunea isi va dechide gura sa mistuitoare, si va inghiti pacatosii, care vor disparea astfel din tara celor alesi.Capitolul 531. Dupa aceea, am vazut o alta multime de care de lupta si aceste care erau pline de razboi.2. Aplecati in batalia vanturilor, ei veneau dinspre rasarit, apus si miazazi.3. Se auzea de departe zgomotul carellor lor in involburare.4. Si acest zgomot era asa de mare, incat sfintii l-au auzit din cer; coloanele si temeliile Pamantului s-au zguduit si zgomotul a rasunat in acelasi timp, din marginila pamantului si pana la acelea ale cerului.5. Atunci toti s-au inchinat si l-au venerat pe Domnul spiritelor.6. Asa se sfarseste a doua parabola.Capitolul 541. Atunci am inceput sa fauresc a treia parabola despre cei drepti si cei alesi.2. Fiti binecuvantati cei drepti si cei alesi, caci destinul vostru este glorios.3. Drepti vor sta in lumina soarelui, si alesii in lumina vietii vesnice, a acelei vieti in care zilele nu cunosc scadere; zilele sfintilor nu vor putea fi numarate; ei au cercetat lumina, ei au gasit dreptatea Domnului spiritelor.4. Pacea fie deci sfintilor prin Domnul lumii.5. Din acel moment, se va spune ca dreptii cauta in cer tainele dreptatii si partea din mostenirea care le-a fost promisa prin credinta. Caci ei s-au ridicat precum soarele peste pamant si intunericul a disparut. Acolo, va fi lumina fara sfarsit si zile nenumarate. Intunericul se va imprastia si lumina va spori in fata Domnului spiritelor; lumina dreptatii va straluci peste ei cu o maretie fara asemanare.Capitolul 551. In acele zile, ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor si tunetelor si la rostul lor.2. Ele stralucesc cand pentru a binecuvanta, cand pentru a blestema, urmand vointa Domnului Spiritelor.3. Am inteles de asemenea, secretele tunetelor, cand tuna din cer si rasuna pe pamant.4. Am mai vazut locuintele de pe pamant. In ceea ce priveste tunetele, chiar daca uneori bubuie pentru a anunta pacea si pentru a binecuvanta, el bubuie adesea si pentru a anunta nenorocirea urmand vointa Domnului spiritelor.5. Dupa aceea am inteles toate secretele trasnetelor si fulgerelor. Si unul si altul anunta lumii binecuvantarea si rodnicia.Capitolul 561. In a paisprezecea zi din cea de a saptea luna a leclui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trait in aceasta parabola ca cerul cerurilor a fost zguduit si ca stapanii prea inalti si mii de mii si miliarde de miliarde de ingeri erau intr-o stare de mare framantare. Si privind, l-am vazut pe Cel Batran de zile, asezat pe tronul sau de glorie si inconjurat de ingeri si de sfinti. Am fost prins de o mare spaima, si ca lovit de neputinta, picioarele mi s-au muiat si am cazut prosternat cu fata la pamant. Atunci ingerul Mihail, unul din ingerii sfinti, a fost trimis pentru a ma ridica.2. Si cand am fost pe picioare, mi-am recapatat simturile pe care le pierdusem,, neputand suporta aceasta viziune mult prea strasnica pentru nevolnicia mea, si aceasta framantare si tresarire a cerului.3. Atunci sfantul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de aceasta viziune?4. Pana astazi, a fost timpul indurarii Sale si El a fost milostiv si rabdator fata de locuitorii pamantului.5. Dar cand vor veni ziua si puterile, pedeapsa si judecata pe care Domnul spiritelor a pregatit-o pentru aceia care se inclina in fata judecatii drepte, ca si pentru aceia care tagaduiesc judecata dreapta si pentru aceia care iau in desert numele Lui.6. Acea zi va fi pentru cei alesi o zi de unire, iar pentru pacatosi o zi de pedeapsa.7. In acea zi, vor fi facuti sa iasa pentru a se hrani cu cei rai, doi monstri periculosi, unul barbatesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeste Leviathan, el locuieste in maruntaiele marii la izvoarele apelor.8. Monstru barbatesc se numeste Behemoth, el se invarte intr-un desert invizibil.9. Numele sau era Dendagin la rasarit de gradina unde vor locui alesii si dreptii si unde a fost asezat stramosul meu, al saptelea dupa Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.10. Atunci am intrebat pe celalalt inger care mi-a aratat puterea acestor monstri si cum au fost ei separati chiar in aceasi zi pentru a fi aruncati, unul in fundul marii, iar celalat in adancul unui desert.11. Si el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei sa stii lucrurile misterioase si ascunse.12. Si ingerul pacii care era cu mine mi-a spus: acesti doi monstri sunt creaturi ale puterii divine, ei ii vor devora pe aceia care vor fi osanditi prin razbunarea lui Dumnezeu.13. Atunci copiii vor cadea cu mamele lor, fii cu tatii lor.14. Si ei vor primi pedeapsa pe care ei o merita si justitia lui Dumnezeu va fi implinita, dar dupa aceasta judecata va veni ora indurarii si a unei mari rabdari.Capitolul 571. Atunci celalalt inger care era cu mine mi-a vorbit.2. Si mi-a aratat primele si ultimile taine ale cerului si ale pamantului.3. Pe marginile cerului si in temeliile sale, in lacasurile vanturilor.4, El mi-a aratat cum suflurile lor sunt impartite si cumpanite, in ce mod vanturile si izvoarele sunt impartite dupa taria si abundenta lor.5. El m-a facuit sa vad stralucirea luminii Lunii, ca aceasta este o putere a dreptatii, felul in care stelele se impart intre ele si ce nume este propriu fiecareia.6. El mi-a aratat cum se recunosc tunetele intre ele, prin greutatea lor, prin taria lor si prin puterea lor.7. Am cunoscut felul in care aceste bice ceresti asculta de vointa divina. Am aflat ca lumina nu se poate separa de trasnet si ca desi unul si celalat au fost uniti prin spirite diferite ei nu pot fi totusi despartiti.8. Deoarece cand trasnetul strabate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun si restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atat de numeroase ca firele de nisip. Si unul si altul se linistesc cand trebuie si dupa imprejurari isi aduna forta sau o dezlantuie.9. In acelasi fel spiritul marii este puternic si tare cu acelasi prisos de putere cu care isi retrage apele in sine insasi, ea se arunca apoi inainte si se napusteste asupra muntilor.Spiritul chiciurei este ingerul sau, spiritul grindinei este asemenea unui inger bun, la fel ca si cel al zapezii, din cauza fortei sale, si se afla in primul rand un alt spirit care le face sa se ridice ca un fum si numele sau este prospetime.10. Spiritul norilor nu locuieste laolalta cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinta numai a sa, mersul sau se petrece in splendoare.11. Pe lumina si intunerica, in iarna sau vara, locul unde el se aseaza este stralucitor si ingerul sau este intotdeauna luminos.12. Spiritul picaturilor de raua isi face locuinta sa chiar pe marginile cerului, asezarea sa este invecinata cu aceea a ploii: puterea sa se arata atat in timpul iernii, cat si in timpul verii. Cat priveste norii, iata originea lor: este creat mai intai un nor gros, lui i se alatura multi altii, curand ei se aduna purtand ploaia in flancurile lor umede, atunci apare ingerul, el deschide camarile de sus si ploaia este astfel creata.13. Acelasi lucru se intampla cand ploaia se revarsa pe suprafata pamantul;ui, cand ea se va uni cu toate apele care curg la sanul sau, dupa ce au fost fecundate, caci apele sunt hrana pamantului, aceasta fiin vointa Atotputernicului.14. Iata de ce exista masuri ale ploii si ingerii care o insotesc, o raspandesc cu masura dreapta.15. Am vazut toate aceste minunatii, tot asa ca si gradina celor drepti.Capitolul 581. In acele zile am vazut ingeri care tineau lungi funii si care purtati pe aripile lor usuare, zburau catre miazanoapte.2. Si l-am intrebat pe inger de ce aveau in maini aceste funii lungi si de ce zburau. El mi-a raspuns: Ei se duc sa masoare.3. Ingerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt masurile dreptilor,, ei vor pune funiile dreptilor pentru ca ei sa se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.4. Alesii vor incepe sa locuiasca cu Alesul.5. Iata masurile care vor fi date credintei si care vor adeveri cuvintele dreptatii.6. Aceste masuri vor fi toate secretele din adancurile pamantului.7. Si toti care au pierit in desert, care au fost devorati de pesti de mare sau de fiarele salbarice, vor reveni plini de speranta in ziua celui Ales, caci nimeni nu va pieri in fata Domnului spiritelor, nimeni nu poate pieri.8. Si toti ce care erau in cer, au primit vaza si bucurie, glorie si splendoare.9. Ei vor lauda prin vocea lor Alesul Lui Dumnezeu si Il vor proslavi si lauda cu intelepciune si vor vadi intelepciunea lor in vorbe si in spiritul vietii.10. Atunci Domnul spiritelor va aseza pe Alesul Sau pe tronul gloriei Sale.11. Pentru ca el sa judece toate lucrarile sfintilor din inaltul cerurilor si sa puna actiunile lor in balanta justitiei. Si El isi va ridica fata pentru a intelege drumurile tainuite pe care ei le-au urmat, increzatori in numele Domnului spiretelor ca si inaintarea lor pe caile dreptatii.12. Toti isi vor unii vocile,Il vor binecuvanta, Il vor lauda, Il vor proslavi si vor celebra numele Domnului spiritelor.13. Si El va chema in tribunalul Sau pe toti puternicii vazduhului, pe toti sfintii, heruvimii, serafimii si ophanimii, pe toti ingerii puterii, toti ingerii dominatiei, adica ingerii Alesului si ai celorlalti puternici care in prima zi pluteau deasupra apelor.14. Cu o voce umanima ei vor proslavi, vor lauda, vor glorifica, vor preamarii aceste spirite credincioase, aceste spirite ale iertarii, aceste spirite ale dreptatii sipacii, aceste spirite ale bunavointei; toti vor striga laolalta. Binecuvantat sa fie El! Numele Domnului spiritelor, fie binecuvantat! Toti aceia care nu au adormit il vor lauda in ceruri.15. Toti il vor lauda, sfintii din cer, alesii care traiesc in gradina si toate spiritele luminii, in stare sa binecuvinteze, sa laude si sa proslaveasca, sa sarbatoreasca numele Sau sacru; tot ce e carne si tot ce e putere va lauda si va sarbatori numele Sau in veacul veacurilor.16. Caci mila Domnului spiritelor este mare, mare este rabdarea Sa si El a aratat lucrarile Sale, puterea Sa si tot ce este El sfintilor si alesilor in numele Domnului spiritelor.Capitolul 591. Domnul a poruncit regilor, printilor, puternicilor si tuturor celor care locuiesc pe pamant si le-a spus: Deschdeti ochii, ridicati fruntile voastre catre cer si incercati sa iL intelegeti pe Cel Ales!2. Si Domnul spiritelor s-a asezat pe tronul sau de glorie.3. Si spiritul dreptatii s-a raspandit in jurul Lui4. Vorbele din gura Sa vor nimici pe toti pacatosii si pe toti nelegiuitii, nici unul dintre ei nu va mai trai in fata Lui.5. In acea zi regii, principii, cei puternici si cei care stapanesc pamantul, se vor ridica, vor vedea si vor intelege, ei Il vor vedea asezat pe tronul de glorie ca si pe sfintii din fata Lui care vor fi judecati dupa dreptatea Sa.6. Si nimic din ce se va spune in fata Lui nu va fi zadarnic.7. Atunci ii va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsa de durerile facerii, ale carei munci sunt chinuitoare, a carei eliberare este grea.8. Ei se vor uita unii la altii si in uimirea lor isi vor cobora fata.9. Si ei vor fi zguduiti de groaza, cand vor vedea Fiul unei femei asezat pe tronul Sau de glorie.10. Atunci regii, principii si toti stapanitorii pamantului vor sarbatori pe Acela care ii conduce pe toti, pe Acela care era ascuns. Caci de la inceputuri Fiul omului a fost ascuns. Prea Inaltul L-a pastrat in apropierea gloriei Sale si nu L-a aratat decat alesilor.11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinti si pe cei alesi si toti alesii vor fi de asemenea in fata Lui in acea zi.12. Toti regii, principii, cei puternici si acei care conduc pe pamant se vor prosterna in fata Lui si il vor adora.13. Ei is vor pune speranta lor in Fiul omului, ii vor adresa rugaciunile lor si vor invoca mila Sa.14. Atunci Domnul spiritelor se va grabi sa ii goneasca din fata ochilor Sai. Fetele lor se vor umple atunci de mirare si se vor acoperi de o apasare intunecata. Apoi ingerii pedepselor divine, ii vor apuca si razbunarea lui Dumnezeu se va lasa asupra acelora care i-au progonit pe copiii si sfinti. Pilda teribila pentru sfinti si pentru alesi, care se vor bucura de aceasta dreptate fara limita, caci mania Domnului spiritelor va starui asupra lor.15. Atunci spada Domnului spiritelor se va satura de sangele celor rai, dar sfintii si alesii vor fi salvati in acea zi si nu vor mai avea in fata ochilor jocurile celor rai si nelegiuiti.16. Dumnezeul spiritelor va pluti singur in viitor asupra lor.17. Si ei vor locui cu Fiul omului, ei vor manca, vor dormi, se vor scula cu El in veacul vecilor.18. Sfinitii si alesii se vor ridica de la pamant, ei vor inceta sa isi mai coboare privirea, in semn de supunere si umilire, ei vor fi imbracati cu un nou vesmant de viata. Acest vesmant al vietii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, in prezenta Sa vesmantul vostru nu se va invechi deloc si faima voastra nu va apune nicicand.Capitolul 601. In acele zile regii, cei puternici si cei ce stapanesc pamanturile ii vor implora pe ingerii care le vor imparti pedepsele ceresti, sa le dea ragaz, pentru a se prosterna in fata Domnului spiritelor si pentru a-L adora si a-si marturisi pacatele.2. Ei iL vor lauda si sarbatori pe Domnul spiritelor zicand: Fie binecuvantat Domnul; spiritelor, Regele regilor, Printul printilor, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul intelepciunii !3. El va dezvalui toate secretele.4. Puterea Ta este in veacul veacurilor, ca si gloria Ta.5. Tainele Tale sunt adanci si nenumarate si dreptatea Ta este fara margini.6. Ah ! Noi vedem acum ca trebuie sa sarbatorim si sa laudam pe Regele regilor, Cel care este Stapanul deplin al tuturor lucrurilor.7. Si ei vor spune: Cine ne-a dat noua o usurare a relelor noastre pentru a sarbatori, pentru a lauda, pentru a binecuvanta, pentru a marturisi pacatele noastre si crimele noastre in prezenta gloriei Sale ?8. Usurarea pe care noi o cerem este doar de cateva clipe si totusi nu o putem obtine; luminile noastre sau stins pe veci si bezna ne va invalui pentru totdeauna.9. Caci noi nu ne-am destainuit Lui, nu am sarbatorit numele Regelui regilor, nu L-am glorificat pe Domnul in toate lucrarile Sale ci noi ne-am increzut in puterea noastra si in sceptrul gloriei noastre.10. De asemenea, in ziua durerii si spaimei, El nu ne va salva, si noi nu ne vom gasi niciodata odihna. Noi intelegem acum, Domnul este credincios in toate lucrarile Sale, in dreptatea Sa.11. In judecatile Sale, El nu tine cont de absolut nimeni; si iata ca suntem departati din preajma Sa din cauza lucrarilor noastre rele.12. Pacatele noastre sunt prea bine cantarite !13. Apoi ei si-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt saturate de bogatiile nedreptatii.14. Si iata ca ele nu ne sunt de nici un folos in acest moment in care noi coboram in flacarile infernului.15. Atunci fetele lor se vor acoperi de umbre si de buimaceala in prezenta Fiului omului si ei vor fi alungati departe de El, caci in fata Lui spada justitiei s-a ridicat pentru a-i nimici.16. Si Dumnezeu a zis: Iata, aceasta a hotarat judecata Mea impotriva printilor, regilor, celor puternici si celor care au stapanit pamantul.Capitolul 611. Am mai avut si alte viziuni in acest loc pustiu. Am auzit vocea ingerului care mi-a zis: Iata ingerii care au coborat din cer pe pamant care au aratat secretele lor fiilor oamenilor si i-au invatat sa cunoasca nedreptatea.Capitolul 621. In timpul acela, Noe a vazut pamantul stricandu-se si amenintat de ruina.2. Din aceasta cauza el a pornit la drum si s-a indreptat catre marginile pamantului, in partea locuintei stramosului sau Enoh.3. Si Noe striga de trei ori cu o voce amara: Asculta-ma, asculta-ma, asculta-ma ! Si el i-a mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pamant, caci el sufera si este rau zbuciumat; sigur eu voi pieri odata cu el.4. Intr-adevar, era o mare tulburare pe pamant si o voce s-a facut auzita din cer. Am cazut cu fata la pamant; atunci stramosul meu Enoh aparu si se aseza in fata mea.5. Si el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o voce asa de amara si atat de jalnica ?6. Domnul a hotarat prin judecata Sa ca toti locuitorii pamantului sa piara, pentru ca ei cunosteau toate tainele ingerilor, pentru ca ei aveau in mainile lor puterea raufacatoare a demonilor, puterea magiei si ei au creat idoli peste tot pamantul.7. Ei au invatat cum se trage argintul din pulberea pamantului, cum se gasesc in pamant filoane metalice, caci plumbul si cositorul nu sunt fructe ale pamantului, ci trebuie sa mergi sa le cauti pana in maruntailele sale.8. Si un inger a fost pus sa ii pazeasca, iar el s-a lasat ademenit.9. Atunci stramosul meu Enoh m-a prins de mana si ridicandu-ma, mi-a spus: Caci eu l-am intrebat pe Domnul despre acesta tulburare a pamantului si El mi-a raspuns: ei au umplut paharul nelegiuirilor si dreptatea Mea cere razbunare! Ei au cercetat astrele si au cunoscut ca pamantul va pieri cu toti locuitorii sai. Ei nu vor gasi loc de refugiu, in vecii vecilor.10. Ei au dezvaluit taine pe care oamenii nu trebuiau sa le cunoasca; iata pentru ce vor fi judecati, dar pentru tine, fiul meu, Domnul spiritelor cunoaste curatia ta si nevinovatia ta. El stie ca tu condamni dezvaluirea acestor taine.11. Domnul, primul dintre sfinti a pastrat numele tau intre cele ale sfintilor; El te va pastra curat intre decazutii locuitori ai pamantului. El iti va da pentru urmasii tai regate si o mare glorie, si el va naste din tine o rasa de drepti si de sfinti al caror numar va fi fara sfarsit.Capitolul 631. Dupa aceea, el mi-a aratat ingerii pedepselor ceresti care se pregateau sa vina sa dea apelor pamantului toata violenta lor,2. Pentru ca ei sa serveasca dreptatii lui Dumnezeu si ca ei sa aduca osanda meritata de toti aceia care locuiesc pe pamant.3. Si Dumnezeul spiritelor le-a interzis ingerilor sa vina vreunul in ajutorul oamenilor.4. Caci acesti ingeri conduceau forta apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh.Capitolul 641. In acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu s-au facut auzite in urechile mele, ele spuneau: Noe iata, viata s-a ridicat pana la mine, o viata de crime, o viata plina de iubire si dreptate.2. Deja ingerii zidesc inchisori si indata ce ei isi vor termina lucrul, Eu iti voi intinde mana Mea si te voi pastra.3. Din tine va rasari un sambure de viata care va reface pamantul, pentru ca el sa nu ramana gol. Eu voi adeveri rasa ta inaintea mea si rasa acelora care vor locui cu tine va fi binecuvantata si se va inmulti pe fata pamantului prin virtutea numelui Domnului.4. Cat priveste acei ingeri care au savarsti nelegiuiri, ei vor fi inchisi si azvarliti in aceasta vale arzatoare, pe care stramosul meu Enoh mi-a aratat-o catre apus, unde se afla muntii de aur, argint, fier, metal lichid si cositor.5. Eu am vazut aceasta vale si acolo se afla o mare ravaseala si apele se involbureaza.6. Si dupa ce s-au facut toate acestea, s-a raspandit o masa curgatoare de foc, un miros puternic de pucioasa, cu ape involburate si valea ingerilor vinovati de ispita ardea in adancul acestui pamant.7. In aceasta vale s-au scurs si fluviile de foc in care erau aruncati ingerii, care i-au dus in greseala pe locuitorii pamantului.8. In acele zile, ele vor ajuta tamaduirea sufletelor si corpurilor regilor, puternicilor, celor mari si a celor care locuiesc pe pamant, iar pe de alta parte, ele vor ajuta la pedepsirea spiritelor.9. Spiritele lor vor fi la bunul plac, pentru ca ei sa fie judecati in corpurile lor, dat fiind ca l-au tagaduit pe Domnul spiritelor, si ca desi au stiut de pedepsele care ii amenintau, totusi nu au chemat numele Lui cel sfant.10. Si asa cum corpurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, in acelasi fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsa vesnica.11. Caci Cuvantul Domnului spiritelor a fost totdeauna implinit.12. Judecata Sa va cadea peste ei, pentru ca s-au increzut in desfatarea corpurulor lor si pentru ca l-au tagaduit pe Domnul spiritelor.13. In acele zile apele acestei vai vor fi schimbate, cand ingerii vor fi judecati, focul din aceste izvoare va dobandi o noua tarie.14. Si cand ingerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor raci dupa ce au fost infierbantate. Atunci l-am auzit pe sfantul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor indura ingerii ii ameninta la fel pe regi, pe principi si pe toti cei care stapanesc pamantul.15. Caci aceste ape, dand viata spiritelor ingerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei nu vor intelege, ei nu vor crede ca aceste ape racoritoare se pot schimba intr-un jeratic dogoritor care va arde pe veci.Capitolul 651. Dupa aceea stramosul meu Enoh mi-a dat de stire asupra tuturor tainelor cuprinse in cartea sa si mi-a deslusit pildele care i-au fost aratate in mijlocul cuvintelor cartii.2. In acest timp Sfantul Mihail a raspuns si a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridica si se tulbura contra judecatii secrete impotriva ingerilor, cine va putea sa suporte oare o judecata atat de aspra, care nu va fi niciodata schimbata, care trebuie sa ii piarda pentru totdeauna ?3. Sentinta a fost pronuntata contra lor de catre cei care i-au facut sa iasa in felul acesta. Si stand inaintea Domnului spiritelor, sfantul Mihail a raspuns si a spus catre sfantul Rafael: Ce inima nu ar fi deloc tulburata, ce spirit nu ar avea mila ?4. Apoi sfantul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu ii apar deloc in fata Domnului, caci ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtandu-se ca niste zei, de aceea justitia suprema va cobora asupra lor pentru vecie.5. Nici un inger nevinovat, nici un om nu ii va simti asprimea, doar aceia singuri care sunt vinovati si care vor fi pedepsiti pentru totdeauna.Capitolul 651. Dupa aceasta ei vor fi izbiti de uimire si de groaza din cauza judecatii pronuntate asupra lor, ca pedeapsa pentru cele aratate locuitorilor pamantului.2. Iata numele vinovatilor: Primul dintre toti este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-lea Armen, al IV -lea Kakabael, al V-lea Tur-el, alVI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-lea Nukael, al IX -lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, alXI-lea Armers, al XII-lea Batar-ial, al XIII-lea Basasael, alXIV-lea Auan-el, alXV-lea Tur-ial, a, XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.3. Acestea sunt numele printilor ingerilor vinovati. Iata acum numele capeteniilor peste o suta; ale capeteniilor peste cincizeci si ale capeteniilor peste zece.

PROVERBE

1 1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
1 2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
1 3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
1 4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -
1 5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-
1 6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
1 7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
1 8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
1 9 Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.
1 10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!
1 11 Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
1 12 haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
1 13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;
1 14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -
1 15 fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
1 16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
1 17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
1 18 căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
1 19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
1 20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
1 21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
1 22 ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?
1 23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...
1 24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,
1 25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,
1 26 de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,
1 27 cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.
1 28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
1 29 Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,
1 30 pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.
1 31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
1 32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
1 33 dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
2 1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2 2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
2 3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
2 4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
2 5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
2 6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
2 7 El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
2 8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
2 9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.
2 10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
2 11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
2 12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;
2 13 de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
2 14 cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
2 15 cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
2 16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
2 17 care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.
2 18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
2 19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
2 20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
2 21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;
2 22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
3 1 Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
3 2 Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.
3 3 Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
3 4 Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
3 5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
3 6 Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
3 7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
3 8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
3 9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
3 10 căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
3 11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
3 12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!
3 13 Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
3 14 Căci cîştigul pe care -l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;
3 15 ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
3 16 În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă.
3 17 Căile ei sînt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.
3 18 Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.
3 19 Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
3 20 prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.
3 21 Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
3 22 Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gîtului tău.
3 23 Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
3 24 Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
3 25 Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;
3 26 căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
3 27 Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci.
3 28 Nu zice aproapelui tău: ,,Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mîne!`` cînd ai de unde să dai.
3 29 Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.
3 30 Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.
3 31 Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!
3 32 Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
3 33 Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.
3 34 Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
3 35 Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.
4 1 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
4 2 căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
4 3 Căci cînd eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4 4 el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: ,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!
4 5 Dobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele.
4 6 N'o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte -o, şi te va ocroti!
4 7 Iată începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.
4 8 Înalţă -o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
4 9 Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.
4 10 Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
4 11 Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
4 12 Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit; şi cînd vei alerga, nu te vei poticni.
4 13 Ţine învăţătura, n'o lăsa din mînă; păstrează -o, căci ea este viaţa ta.
4 14 Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
4 15 Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte -o, şi treci înainte!
4 16 Căci ei nu dorm, dacă n'au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
4 17 căci ei mănîncă pîne nelegiuită, şi beau vin stors cu sila.
4 18 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.
4 19 Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
4 20 Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
4 21 Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
4 22 Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.
4 23 Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
4 24 Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
4 25 Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
4 26 Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte:
4 27 nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.
5 1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
5 2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
5 3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
5 4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
5 6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
5 7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
5 8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
5 9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
5 10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
5 11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
5 12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
5 13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
5 14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
5 15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
5 16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
5 17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
5 18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
5 19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
5 20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
5 21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
5 22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
5 23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
6 1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
6 2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
6 3 fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
6 4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
6 5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...
6 6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
6 7 Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;
6 8 totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
6 9 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?
6 10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...
6 11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
6 12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
6 13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
6 14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.
6 15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
6 16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:
6 17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,
6 18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
6 19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
6 20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
6 21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.
6 22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
6 23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
6 24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
6 25 N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
6 26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.
6 27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
6 28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
6 29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
6 30 Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
6 31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
6 32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
6 33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
6 34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
6 35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
7 1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
7 2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
7 3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
7 4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
7 5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
7 6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7 7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
7 8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
7 9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
7 10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
7 11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
7 12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
7 13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
7 14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
7 15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
7 16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
7 17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
7 18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
7 19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
7 20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
7 21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
7 22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
7 23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
7 24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
7 25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
7 26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
7 27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
8 1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
8 2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
8 3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
8 4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
8 5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
8 6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
8 7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
8 9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
8 10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
8 11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
8 12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
8 13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
8 14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
8 15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
8 16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
8 17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
8 18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
8 19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
8 20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
8 21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
8 22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
8 23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
8 24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
8 25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
8 26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
8 27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
8 28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
8 29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
8 30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
8 31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
8 32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
8 33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
8 34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
8 35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
8 36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
9 1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.
9 2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.
9 3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:
9 4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:
9 5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
9 6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``
9 7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
9 8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
9 10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
9 11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
9 12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
9 13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
9 14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
9 15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:
9 16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:
9 17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``
9 18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.
10 1 Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.
10 2 Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
10 3 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.
10 4 Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.
10 5 Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.
10 6 Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări, dar gura celor răi ascunde sîlnicie.
10 7 Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. -
10 8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -
10 9 Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. -
10 10 Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -
10 11 Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. -
10 12 Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -
10 13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. -
10 14 Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. -
10 15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. -
10 16 Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. -
10 17 Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. -
10 18 Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. -
10 19 Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -
10 20 Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. -
10 21 Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -
10 22 Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. -
10 23 Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. -
10 24 Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. -
10 25 Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -
10 26 Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete. -
10 27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sînt scurtaţi. -
10 28 Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. -
10 29 Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. -
10 30 Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. -
10 31 Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. -
10 32 Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.
11 1 Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.
11 2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
11 3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
11 4 În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
11 5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.
11 6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.
11 7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
11 8 Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.
11 9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.
11 10 Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11 11 Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -
11 12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -
11 13 Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -
11 14 Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -
11 15 Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -
11 16 O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -
11 17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -
11 18 Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -
11 19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -
11 20 Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.
11 21 Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -
11 22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -
11 23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.
11 24 Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -
11 25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -
11 26 Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -
11 27 Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -
11 28 Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -
11 29 Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -
11 30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -
11 31 Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!
12 1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -
12 2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
12 3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -
12 4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -
12 5 Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. -
12 6 Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -
12 7 Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -
12 8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. -
12 9 Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. -
12 10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
12 11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. -
12 12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. -
12 13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -
12 14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. -
12 15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. -
12 16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. -
12 17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. -
12 18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -
12 19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -
12 20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. -
12 21 Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sînt năpădiţi de rele. -
12 22 Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -
12 23 Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. -
12 24 Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -
12 25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -
12 26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -
12 27 Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. -
12 28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -
13 1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -
13 2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -
13 3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -
13 4 Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -
13 5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -
13 6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -
13 7 Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -
13 8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -
13 9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -
13 10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -
13 11 Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -
13 12 O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -
13 13 Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -
13 14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -
13 15 O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -
13 16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -
13 17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -
13 18 Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -
13 19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -
13 20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -
13 21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
13 22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -
13 23 Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -
13 24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -
13 25 Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -
14 1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -
14 2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -
14 3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -
14 4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -
14 5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
14 6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -
14 7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -
14 8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -
14 9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -
14 10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -
14 11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -
14 12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -
14 13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -
14 14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -
14 15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -
14 16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -
14 17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -
14 18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -
14 19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -
14 20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -
14 21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -
14 22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
14 23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -
14 24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -
14 25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -
14 26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -
14 27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -
14 28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -
14 29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -
14 30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -
14 31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -
14 32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -
14 33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -
14 34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -
14 35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.
15 1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
15 2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
15 3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
15 4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
15 5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
15 6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
15 7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
15 8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
15 9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
15 10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
15 11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
15 12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
15 13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
15 14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
15 15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
15 16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
15 17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
15 18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
15 19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
15 20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
15 21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
15 22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
15 23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
15 24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
15 25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
15 26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
15 27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
15 28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
15 29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
15 30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
15 31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
15 32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
15 33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -
16 1 Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -
16 2 Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -
16 3 Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -
16 4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -
16 5 Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -
16 6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -
16 7 Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -
16 8 Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -
16 9 Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -
16 10 Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -
16 11 Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -
16 12 Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -
16 13 Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -
16 14 Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -
16 15 Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -
16 16 Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -
16 17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -
16 18 Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -
16 19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -
16 20 Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -
16 21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -
16 22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -
16 23 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -
16 24 Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -
16 25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -
16 26 Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -
16 27 Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -
16 28 Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -
16 29 Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -
16 30 Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -
16 31 Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -
16 32 Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -
16 33 Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -
17 1 Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -
17 2 Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
17 3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -
17 4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -
17 5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -
17 6 Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -
17 7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -
17 8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -
17 9 Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -
17 10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -
17 11 Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -
17 12 Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -
17 13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -
17 14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -
17 15 Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -
17 16 La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -
17 17 Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -
17 18 Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -
17 19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -
17 20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -
17 21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -
17 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -
17 23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -
17 24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -
17 25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -
17 26 Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -
17 27 Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -
17 28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
18 1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -
18 2 Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -
18 3 Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -
18 4 Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -
18 5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -
18 6 Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -
18 7 Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -
18 8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -
18 9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -
18 10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -
18 11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -
18 12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -
18 13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -
18 14 Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -
18 15 O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -
18 16 Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -
18 17 Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -
18 18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -
18 19 Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -
18 20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -
18 21 Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -
18 22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -
18 23 Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -
18 24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -
19 1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -
19 2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -
19 3 Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -
19 4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -
19 5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -
19 6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -
19 7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -
19 8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -
19 9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -
19 10 Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -
19 11 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -
19 12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -
19 13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -
19 14 Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -
19 15 Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -
19 16 Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -
19 17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -
19 18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -
19 19 Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -
19 20 Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -
19 21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -
19 22 Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -
19 23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -
19 24 Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -
19 25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -
19 26 Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -
19 27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -
19 28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -
19 29 Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.
20 1 Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. -
20 2 Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuş. -
20 3 Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. -
20 4 Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vea să strîngă roade, dar nu este nimic! -
20 5 Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele. -
20 6 Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? -
20 7 Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! -
20 8 Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. -
20 9 Cine poate zice: ,,Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu?`` -
20 10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sînt o scîrbă înaintea Domnului. -
20 11 Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. -
20 12 Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celalt, Domnul le -a făcut. -
20 13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. -
20 14 ,,Rău! Rău!`` zice cumpărătorul, şi plecînd, se fericeşte. -
20 15 Este aur şi sînt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. -
20 16 Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru altul; şi ţine -l zălog pentru alţii. -
20 17 Pînea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. -
20 18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. -
20 19 Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci. -
20 20 Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. -
20 21 O moştenire repede cîştigată dela început, nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. -
20 22 Nu zice: ,,Îi voi întoarce eu răul!`` Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. -
20 23 Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun. -
20 24 Domnu îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? -
20 25 Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă, şi abea după ce a făcut juruinţa să se gîndească. -
20 26 Un împărat înţelept vîntură pe cei răi, şi trece cu roata peste ei. -
20 27 Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde pînă în fundul măruntaielor. -
20 28 Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. -
20 29 Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrînilor sînt perii albi. -
20 30 Mijloacele de vindecare pentru cel rău sînt bătăile şi vînătăile pînă la rană. -
21 1 Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -
21 2 Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -
21 3 A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -
21 4 Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -
21 5 Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -
21 6 Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -
21 7 Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -
21 8 Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.
21 9 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -
21 10 Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -
21 11 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -
21 12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -
21 13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -
21 14 Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -
21 15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -
21 16 Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -
21 17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -
21 18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -
21 19 Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -
21 20 Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -
21 21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -
21 22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -
21 23 Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -
21 24 Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.
21 25 Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -
21 26 Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -
21 27 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -
21 28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -
21 29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -
21 30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -
21 31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -
22 1 Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. -
22 2 Bogatul şi săracul se întîlnesc: Domnul i -a făcut şi pe unul şi pe altul. -
22 3 Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi. -
22 4 Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. -
22 5 Spini şi curse sînt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. -
22 6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s'o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. -
22 7 Bogatul stăpîneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce -i dă cu împrumut. -
22 8 Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. -
22 9 Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pînea lui.
22 10 Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta. -
22 11 Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. -
22 12 Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat.
22 13 Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m'ar putea ucide pe uliţă!`` -
22 14 Gura curvelor este o groapă adîncă; pe cine vrea să -l pedepsească Domnul, acela cade în ea. -
22 15 Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. -
22 16 Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. -
22 17 Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă.
22 18 Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău, şi să-ţi fie toate de odată pe buze. -
22 19 Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
22 20 N'am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări,
22 21 ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimete? -
22 22 Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
22 23 Căci Domnul le va apăra pricina lor, şi va despuia viaţa celor ce -i despoaie. -
22 24 Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,
22 25 ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. -
22 26 Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.
22 27 Căci dacă n'ai cu ce să plăteşti, pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine?
22 28 Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi. -
22 29 Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.
23 1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
23 2 pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.
23 3 Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.
23 4 Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
23 5 Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.
23 6 Nu mînca pînea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,
23 7 căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. ,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
23 8 Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.
23 9 Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
23 10 Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
23 11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
23 12 Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
23 13 Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
23 14 Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
23 15 Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
23 16 şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.
23 17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
23 18 căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
23 19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
23 20 Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.
23 21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
23 22 Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
23 23 Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
23 24 Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
23 25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.
23 26 Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
23 27 Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.
23 28 Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
23 29 Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?
23 30 Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
23 31 Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
23 32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
23 33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
23 34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
23 35 ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``
24 1 Nu pismui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;
24 2 căci inima lor se gîndeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. -
24 3 Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;
24 4 prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
24 5 Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
24 6 Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. -
24 7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. -
24 8 Cine se gîndeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate. -
24 9 Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. -
24 10 Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -
24 11 Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. -
24 12 Dacă zici: ,,Ah! n'am ştiut!``... Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? -
24 13 Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
24 14 Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -
24 15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit, şi nu -i turbura odihna.
24 16 Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
24 17 Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,
24 18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mînia dela el. -
24 19 Nu te mînia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!
24 20 Căci cel ce face răul n'are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. -
24 21 Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!
24 22 Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! -
24 23 Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` -
24 24 Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.
24 25 Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei. -
24 26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
24 27 Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -
24 28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -
24 29 Nu zice: ,,Cum mi -a făcut el aşa am să -i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!`` -
24 30 Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte.
24 31 Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.
24 32 M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.
24 33 ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!``...
24 34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
25 1 Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -
25 2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -
25 3 Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. -
25 4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.
25 5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. -
25 6 Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;
25 7 căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. -
25 8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. -
25 9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,
25 10 ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. -
25 11 Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. -
25 12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. -
25 13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.
25 14 Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. -
25 15 Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
25 16 Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. -
25 17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. -
25 18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. -
25 19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. -
25 20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. -
25 21 Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea.
25 22 Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. -
25 23 Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -
25 24 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. -
25 25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -
25 26 Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. -
25 27 Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. -
25 28 Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.
26 1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
26 2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -
26 3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -
26 4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -
26 5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -
26 6 Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -
26 7 Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -
26 8 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -
26 9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -
26 10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -
26 11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -
26 12 Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -
26 13 Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!
26 14 Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.
26 15 Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -
26 16 Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.
26 17 Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.
26 18 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,
26 19 aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -
26 20 Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
26 21 După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.
26 22 Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -
26 23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.
26 24 Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
26 25 Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.
26 26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -
26 27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
26 28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -
27 1 Nu te făli cu ziua de mîne, căci nu ştii ce poate aduce o zi. -
27 2 Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.
27 3 Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. -
27 4 Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -
27 5 Mai bine o mustrare pe faţă de cît o prietenie ascunsă. -
27 6 Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. -
27 7 Sătulul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămînd toate amărăciunile sînt dulci. -
27 8 Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.
27 9 Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. -
27 10 Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape de cît un frate departe. -
27 11 Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. -
27 12 Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. -
27 13 Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru altul, ia -l zălog în locul unei străine. -
27 14 Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă, este privită ca un blestem. -
27 15 O straşină, care picură necurmat într'o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.
27 16 Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul, şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. -
27 17 După cum ferul ascute ferul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. -
27 18 Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. -
27 19 Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. -
27 20 După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. -
27 21 Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. -
27 22 Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n'ar ieşi din el. -
27 23 Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale.
27 24 Căci nici o bogăţie nu ţine vecinic, şi nici cununa nu rămîne pe vecie. -
27 25 Dupăce se ridică fînul, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sînt strînse. -
27 26 Mieii sînt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului;
27 27 laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
28 1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -
28 2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -
28 3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -
28 4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -
28 5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -
28 6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -
28 7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -
28 8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -
28 9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -
28 10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -
28 11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -
28 12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -
28 13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -
28 14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -
28 15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -
28 16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -
28 17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -
28 18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -
28 19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -
28 20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -
28 21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -
28 22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -
28 23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -
28 24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -
28 25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -
28 26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -
28 27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -
28 28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -
29 1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -
29 2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -
29 3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -
29 4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -
29 5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -
29 6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -
29 7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -
29 8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -
29 9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -
29 10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -
29 11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -
29 12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -
29 13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
29 14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -
29 15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -
29 16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -
29 17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -
29 18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -
29 19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -
29 20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -
29 21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -
29 22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -
29 23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -
29 24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -
29 25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -
29 26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
29 27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.
30 1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
30 2 Negreşit, sînt mai prost decît oricine, şi n'am pricepere de om.
30 3 N'am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
30 4 Cine s'a suit la ceruri, şi cine s'a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? -
30 5 Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El.
30 6 N'adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. -
30 7 Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de moarte!
30 8 Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie.
30 9 Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. -
30 10 Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. -
30 11 Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său, şi nu binecuvintează pe mamă-sa.
30 12 Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuş, nu este spălat de întinăciunea lui.
30 13 Este un neam de oameni ai căror ochi sînt trufaşi, şi cari îşi ţin pleoapele sus.
30 14 Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. -
30 15 Lipitoarea are două fete: ,,Dă! dă!`` Trei lucruri sînt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: ,,Destul!``,
30 16 şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pămîntul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: ,,Destul!`` -
30 17 Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său, şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii dela pîrîu, şi îl vor mînca puii de vultur. -
30 18 Trei lucruri sînt mai pesus de puterile mele, şi chiar patru pe cari nu le pot pricepe:
30 19 urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stîncă, urma corăbiei în mijlocul mării, şi urma omului la o fată.
30 20 Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănîncă, şi se şterge la gură, şi apoi zice: ,,N'am făcut nimic rău.`` -
30 21 Trei lucruri fac să se răscoale o ţară, şi patru lucruri nu le poate suferi:
30 22 un rob, care a început să împărăţească, un nebun, care are pîne din belşug,
30 23 o femeie dispreţuită care se mărită, şi o roabă care moşteneşte pe stăpînă-sa. -
30 24 Patru vietăţi sînt mai mici pe pămînt, şi totuş din cele mai înţelepte:
30 25 furnicile, cari nu sînt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,
30 26 şoarecii de munte, cari nu sînt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stînci;
30 27 lăcustele n'au împărat, şi totuş pornesc toate în cete;
30 28 păianjenul îl poţi prinde cu mînile, şi se găseşte totuş în casele împăraţilor.
30 29 Trei fiinţe au o ţinută frumoasă, şi patru au mers măreţ:
30 30 leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui,
30 31 calul închingat gata, şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu -i poate sta împotrivă. -
30 32 Dacă mîndria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gînduri rele, pune mîna la gură:
30 33 căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.
31 1 Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i -o dădea mamă-sa.
31 2 Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
31 3 Nu-ţi da femeilor vlaga, şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
31 4 Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari;
31 5 ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
31 6 Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;
31 7 ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. -
31 8 Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
31 9 Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
31 10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.
31 11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
31 12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
31 13 Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mîni harnice.
31 14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pînea.
31 15 Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
31 16 Se gîndeşte la un ogor, şi -l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. -
31 17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.
31 18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
31 19 Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
31 20 Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
31 21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
31 22 Ea îşi face învelitori, are haine de in supţire şi purpură.
31 23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării.
31 24 Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.
31 25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîne.
31 26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
31 27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pînea lenevirii.
31 28 Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi -i aduce laude zicînd:
31 29 ,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.``
31 30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31 31 Răsplătiţi -o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s'o laude la porţile cetăţii.