Manualul Razboinicului luminii

Google

Manualul Razboinicului Luminii de Paulo Coelho

Pentru S.I.L.,
Carlos Eduardo Rangel
şi Anne Carrière,
maeştri în materie de rigoare
şi compasiune

PROLOG

“În largul plajei de vest a satului se află o insulă şi pe ea e un templu uriaş, plin de clopote”, spuse o femeie.
Băiatul observă că ea purta veşminte ciudate şi capul îi era acoperit de un văl. Nu o mai văzuse niciodată înainte.
“Ai vizitat templul acela?” întrebă ea. “Du-te acolo şi spune-mi cum ţi se pare.”
Atras de frumuseţea femeii, băiatul merse la locul indicat. Şezu pe nisip şi scrută orizontul cu privirea, dar nu văzu nimic în afara priveliştii obişnuite: cerul albastru şi oceanul.
Decepţionat, se duse într-un sat de pescari din apropiere şi întrebă despre o insulă cu un templu.
“Ah, a fost cu mult timp în urmă, pe vremea când trăiau pe-aici străbunicii mei”, zise un pescar bătrân. “A fost un cutremur mare şi insula s-a scufundat în mare. Dar deşi nu mai putem vedea insula, încă putem auzi clopotele de la templul de pe ea atunci când marea le face să se legene acolo, în adâncurile ei.”
Băiatul se întoarse pe plajă şi încercă să asculte clopotele. Stătu acolo toată după-amiaza, dar nu izbuti să audă altceva decât zgomotul valurilor şi ţipetele pescăruşilor.
Când se lăsă noaptea, părinţii lui veniră să-l caute. A doua zi de dimineaţă, el se întoarse pe plajă; nu-şi putea închipui că o femeie frumoasă ar fi fost în stare să-l mintă. Dacă ea avea să revină într-o bună zi, i-ar fi putut spune că nu văzuse insula, dar auzise clopotele templului pe care le făcea să răsune mişcarea valurilor.
Trecură astfel multe luni; femeia nu se întoarse şi tânărul o dădu uitării; acum era convins că trebuia să descopere bogăţiile şi comorile templului scufundat. Dacă ar auzi clopotele, ar fi în stare să o localizeze şi ar putea recupera comoara ascunsă acolo.
Îşi pierduse orice interes pentru şcoală şi pentru grupul său de prieteni. Se transformase în obiectul preferat al glumelor celorlalţi copii, care obişnuiau să spună: “El nu mai e ca noi. Preferă să se uite ţintă la mare fiindcă îi e frică să nu piardă la jocurile noastre.”
Şi toţi râdeau, uitându-se la băiatul care şedea pe mal.
Deşi nu izbutise să audă vechile clopote ale templului, băiatul învăţa alte lucruri. Începu să-şi dea seama că, de cât asculta zgomotul valurilor, atenţia nu-i mai era abătută de ele. Niţel mai târziu se obişnui şi cu ţipetele pescăruşilor, cu zumzetul albinelor, cu vântul care bătea în frunzele palmierilor.
La şase luni după prima lui conversaţie cu femeia, băiatul era capabil să nu se mai lase distras de nici un zgomot - dar încă nu putea auzi clopotele templului scufundat.
Veneau pescari să stea de vorbă cu el şi stăruiau: “Noi auzim!” ziceau ei.
Băiatul însă nu izbutea.
Ceva mai târziu, pescarii schimbară vorba: “Eşti prea preocupat de zvonul clopotelor din adânc; renunţă la asta şi vino să te joci iar cu prietenii tăi. Poate că numai pescarii izbutesc să le audă.”

După aproape un an, băiatul gândi: “Pesemne oamenii ăştia au dreptate. E mai bine să mă fac mare, să devin pescar şi să revin în fiecare zi pe plaja asta, pentru că a ajuns să-mi placă.” Şi mai gândi: “Poate că totul e o legendă şi - din cauza cutremurului - clopotele se vor fi sfărâmat şi nu vor mai răsuna niciodată.”
În după-amiaza aceea se hotărâ să se întoarcă acasă.
Se apropie de ocean, ca să-şi ia rămas-bun de la el. Mai privi o dată natura şi - cum gândul nu-i stătuse decât la clopote - putu zâmbi iarăşi auzind frumuseţea cântecului pescăruşilor, zgomotul mării, vântul şuierând în frunzele palmierilor. Auzi de departe glasul prietenilor săi care se jucau şi se simţi bucuros dându-şi seama că avea să revină la jocurile copilăriei.
Băiatul era mulţumit şi - aşa cum numai un copil ştie s-o facă - se simţi plin de recunoştinţă că era în viaţă. Era sigur că nu-şi pierduse vremea, deoarece învăţase să contemple şi să venereze Natura.
Atunci, pentru că asculta marea, pescăruşii, vântul, frunzele palmierilor şi vocile prietenilor săi care se jucau, auzi şi primul clopot.
Şi altul.
Şi încă unul, până când, spre bucuria lui, bătură toate clopotele templului scufundat.

Mulţi ani mai târziu - bărbat în toată firea acum - se întoarse în satul şi pe plaja copilăriei sale. Nu mai năzuia să recupereze nici o comoară din fundul mării; totul fusese poate doar rodul imaginaţiei lui şi nu auzise niciodată clopotele sub apă într-o după-amiază pierdută din copilărie. Chiar şi aşa, se hotărâ să se plimbe puţin, ca să audă zgomotul vântului şi cântecul pescăruşilor.
Care nu-i fu mirarea când o văzu, şezând pe nisip, pe femeia ce-i vorbise despre insula aceea cu templul ei.
“Ce faci aici?” o întrebă el.
“Te aşteptam pe tine”, răspunse ea.
El îşi dădu seama că - deşi trecuseră amar de ani - femeia îşi păstrase aceeaşi înfăţişare; vălul care-i ascundea părul nu părea decolorat de trecerea timpului.
Ea îi întinse un caiet albastru, cu filele albe.
“Scrie: un războinic al luminii se uită cu atenţie în ochii unui copil. Pentru că ei ştiu să vadă lumea fără amărăciune. Când vrea să ştie dacă persoana de lângă el e demnă de încredere, încearcă să o privească aşa cum ar vedea-o un copil.”
“Ce este un războinic al luminii?”
“Ştii bine ce este”, răspunse ea, surâzând. “E cineva capabil să înţeleagă miracolul vieţii, să lupte până la capăt pentru ceva în care crede, auzind totodată şi clopotele pe care marea le face să răsune în adâncul ei.”
El nu se socotise niciodată războinic al luminii. Femeia păru a-i ghici gândurile: “Toţi sunt în stare să fie. Şi cu toate că nimeni nu se consideră războinic al luminii, cu toate acestea toţi sunt.”
El se uită la paginile caietului. Femeia surâse din nou.
“Scrie despre războinic”, zise ea.

MANUALUL RĂZBOINICULUI LUMINII

Un războinic al luminii nu uită niciodată gratitudinea.
În timpul luptei, a fost ajutat de îngeri; puterile cereşti au pus fiecare lucru la locul său, îngăduindu-i astfel fiecăruia să dea tot ce poate.
Tovarăşii săi comentează: “Cât e de norocos!” Şi războinicul obţine uneori succese peste capacităţile sale.
Aşa se face că, la apusul soarelui, el cade în genunchi şi-şi arată recunoştinţa pentru Mantia Protectoare din juru-i.
Gratitudinea lui nu se limitează însă la lumea spirituală; el nu-şi uită niciodată prietenii, pentru că sângele lor s-a amestecat cu al său pe câmpul de luptă.
Un războinic nu are nevoie de ajutorul altcuiva ca să-şi aducă aminte de ajutorul dat lui de către ceilalţi; îşi aduce singur aminte şi-şi împarte cu ei răsplata.
===============================================
Toate drumurile lumii duc la inima războinicului; el se aruncă fără ezitare în fluviul pasiunilor ce curge totdeauna prin viaţa sa.
Războinicul ştie că este liber să aleagă ceea ce doreşte, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi - uneori - cu o anumită doză de nebunie.
Îşi acceptă pasiunile, savurându-şi-le intens. Ştie că nu trebuie să renunţe la entuziasmul cuceririlor; ele fac parte din viaţa lui şi-i bucură pe toţi cei care iau parte la ele.
Nu pierde însă niciodată din vedere lucrurile durabile şi legăturile solide create în timp.
Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv.
===============================================
Un războinic al luminii nu se bizuie doar pe forţele sale; se foloseşte şi de energia adversarului.
Când intră în luptă, tot ce posedă e entuziasmul său şi loviturile pe care le-a învăţat pe parcursul antrenamentului; pe măsură ce lupta avansează, el descoperă că entuziasmul şi antrenamentul nu-i sunt suficiente ca să învingă: e absolut necesară experienţa.
Atunci îşi deschide inima către Univers şi-l roagă pe Dumnezeu să-l inspire, astfel încât fiecare lovitură a inamicului să-i fie şi lui o lecţie de apărare.
Tovarăşii lui comentează: “Cât e de superstiţios! A încetat lupta ca să se roage şi respectă trucurile adversarului.”
Războinicul nu răspunde acestor provocări. Ştie că, fără inspiraţie şi experienţă, nu există nici un fel de antrenament care să dea rezultate.
===============================================
Un războinic al luminii nu trişează niciodată, dar ştie să-şi distragă adversarul.
Oricât ar fi de neliniştit, apelează la toate mijloacele strategiei ca să-şi atingă obiectivul. Când vede că este la capătul puterilor, îl face pe inamic să creadă că nu se grăbeşte. Când trebuie să atace pe flancul drept, îşi deplasează trupele pe flancul stâng. Dacă intenţionează să înceapă lupta imediat, se preface că-i e somn şi se pregăteşte de culcare.
Prietenii comentează: “Ia te uită, şi-a pierdut entuziasmul.” El însă nu pune preţ pe comentarii, fiindcă prietenii nu-i cunosc tacticile de luptă.
Un războinic al luminii ştie ce vrea. Şi n-are nevoie să-şi piardă timpul cu explicaţiile.
==============================================
Un înţelept chinez spune despre strategiile războinicului luminii:
“Fă-l pe inamicul tău să creadă că nu va obţine mari recompense dacă se hotărăşte să te atace; astfel îi vei scădea entuziasmul.
Nu te ruşina să te retragi provizoriu din luptă, dacă observi că inamicul este mai puternic; importanţă nu are o bătălie izolată, ci sfârşitul războiului.
Chiar dacă eşti foarte puternic, nu te jena să te prefaci slab; astfel îl faci pe inamic să-şi piardă prudenţa şi să atace înainte de vreme.
Într-un război, capacitatea de a-ţi lua adversarul prin surprindere este cheia victoriei.”
==============================================
“E ciudat”, îşi spune în sinea sa războinicul luminii. “Am întâlnit atât de mulţi oameni care - cu primul prilej - încearcă să-şi dea la iveală tot ce au mai rău. Îşi ascund forţa lăuntrică îndărătul agresivităţii. Îşi ascund frica de singurătate sub un aer de independenţă. Nu au încredere în capacitatea proprie, dar îşi glorifică virtuţile pe unde apucă.”
Războinicul citeşte mesajele acestea în mulţi bărbaţi şi femei pe care-i cunoaşte. Nu se lasă niciodată înşelat de aparenţe şi-şi face un punct de onoare din a rămâne tăcut când ei caută să-l impresioneze. Dar se foloseşte de împrejurare pentru a-şi corecta defectele, întrucât ceilalţi sunt totdeauna o bună oglindă.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.
==============================================
Războinicul luminii luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.
Bărbatul care-şi apără prietenii nu este niciodată dominat de furtunile vieţii; are puterea de a depăşi dificultăţile şi de a merge mai departe.
Se simte însă deseori provocat de către cei pe care încearcă să-i înveţe arta spadei. Discipolii săi îl provoacă să lupte cu ei.
Şi războinicul îşi arată capacităţile: din câteva lovituri, pune la pământ armele elevilor, iar armonia se reîntoarce în locul de unde se reunesc.
“De ce e nevoie să facă aşa ceva, dacă le este în asemenea măsură superior?”, întreabă un călător.
“Pentru că, atunci când mă provoacă, la drept vorbind vor să stea de vorbă cu mine şi - în felul acesta - păstrez dialogul”, răspunde războinicul.
==============================================
Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: “Cât de mult mi-am dezvoltat abilităţile?”
El ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit totdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul, luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.
==============================================
Un războinic al luminii respectă principala învăţătură din Yi Jing: “Perseverenţa e favorabilă.”
El ştie că perseverenţa nu are nimic de-a face cu insistenţa. Există epoci în care luptele se prelungesc peste necesităţi, epuizându-i forţele şi diminuându-i entuziasmul.
În asemenea momente, războinicul reflectează: “Un război prelungit sfârşeşte prin a-l distruge şi pe învingător.”
Atunci îşi retrage forţele de pe câmpul de luptă şi îşi acordă un răgaz. Perseverează în voinţa sa, dar ştie să aştepte cel mai prielnic moment pentru un nou atac.
Un războinic revine totdeauna la luptă. Nu o face niciodată din îndărătnicie, ci pentru că observă schimbarea vremii.
======================================
Un războinic al luminii ştie că anumite momente se repetă.
Deseori se vede pus în faţa aceloraşi probleme şi situaţii pe care le mai înfruntase; se simte atunci deprimat, gândindu-se că e incapabil să progreseze în viaţă, de vreme ce momentele dificile revin.
“Am mai trecut prin asta”, îi reproşează el inimii sale.
“Într-adevăr, ai mai trecut prin asta”, îi răspunde inima. “Dar n-ai trecut niciodată dincolo de asta.”
Războinicul înţelege atunci că experienţele repetate au un singur scop: să-l înveţe ceea ce nu vrea să înveţe.
==============================================
Un războinic al luminii face totdeauna ceva ieşit din comun.
Poate dansa pe stradă în drum spre locul său de muncă, îl poate privi în ochi pe un necunoscut şi vorbi de dragoste la prima vedere, poate apăra o idee aparent ridicolă. Războinicii luminii îşi permit asemenea zile.
Nu-i e teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura atât de mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate.
Un războinic nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul ales de alţii pentru el.
==============================================
Războinicii luminii îşi păstrează totdeauna strălucirea privirii.
Sunt în lume, fac parte din viaţa altor inşi şi au pornit la drum fără desagi şi fără sandale. Adesea sunt laşi. Nu acţionează totdeauna corect.
Suferă pentru lucruri inutile, au comportări meschine şi cred uneori că sunt incapabili să se dezvolte. Deseori se cred nevrednici de orice binecuvântare sau minune.
Nu sunt totdeauna siguri de ceea ce fac aici. De multe ori au parte de nopţi albe, crezând că vieţile lor nu au sens.
Tocmai de aceea sunt războinici ai luminii. Pentru că greşesc. Pentru că se întreabă. Pentru că neîncetat caută o raţiune - cu siguranţă o vor găsi.
==============================================
Războinicului luminii nu-i e frică să pară nebun.
Vorbeşte de unul singur cu glas tare. Cineva l-a învăţat că asta e metoda cea mai bună de a intra în legătură cu îngerii săi şi astfel cutează să stabilească contactul.
La început, observă cât e de greu. Crede că n-are nimic de spus, că o să tot înşire baliverne fără noimă. Chiar şi aşa, războinicul insistă. Toată ziua stă de vorbă cu inima sa. Spune lucruri care se bat cap în cap, toarnă la baliverne.
Într-o bună zi, îşi observă o schimbare în voce. Şi înţelege că e pe cale să creeze un canal pentru o înţelepciune superioară.
Războinicul pare nebun, dar asta e doar o deghizare.
==============================================
Un poet a spus: “Războinicul luminii îşi alege duşmanii.”
El ştie de ce anume e în stare; nu are nevoie să bată lumea expunându-şi calităţile şi virtuţile. Şi totuşi în fiecare clipă se iveşte cineva care vrea să demonstreze că e mai bun ca el.
Pentru războinic nu există “mai bun” sau “mai rău”: fiecare om posedă darurile necesare pentru drumul său individual.
Unii inşi insistă însă. Provoacă, insultă, fac totul ca să-l irite. În această clipă, inima îi spune: “Nu accepta insultele, ele nu-ţi vor spori abilităţile. Te vei osteni zadarnic.”
Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul plecând urechea la provocări; el are un destin de împlinit.
==============================================
Războinicul luminii îşi aminteşte un pasaj din John Bunyan:
“Deşi am trecut prin tot ce am trecut, nu regret greutăţile în care m-am vârât, din pricină că ele m-au adus în locul unde am dorit să ajung. Acum, tot ce am e spada aceasta şi i-o încredinţez oricui doreşte să-şi urmeze călătoria. Port asupra mea semnele şi cicatricile luptelor - ele sunt mărturii a ceea ce am trăit şi recompense pentru ceea ce am cucerit.
Sunt semnele şi cicatricile dragi care-mi vor deschide porţile Paradisului. A fost o vreme când am trăit ascultând poveşti despre viteji. A fost o vreme când am trăit doar pentru că trebuia să trăiesc. Acum însă trăiesc pentru că sunt un războinic şi pentru că vreau ca într-o bună zi să stau lângă Acela pentru care am luptat atât de mult.”
==============================================
În clipa în care începe să umble, un războinic al luminii recunoaşte Drumul.
Fiecare piatră, fiecare cotitură îi spune bun-venit. El se identifică cu munţii şi râurile, vede ceva din sufletul lui în plante, în animale şi în păsările câmpului.
Atunci, acceptând ajutorul lui Dumnezeu şi Semnele Domnului, îşi lasă Legenda Personală să-l călăuzească spre sarcinile pe care i le rezervă viaţa.
În unele nopţi nu are unde să doarmă, în altele suferă de insomnie. “Asta este”, gândeşte războinicul. “Eu însumi am ales să merg pe-aici.”
În fraza asta îi stă toată puterea: el însuşi alege calea pe unde merge acum şi nu are de ce să se plângă.
==============================================
De-acum înainte - şi vreme de câteva sute de ani - Universul are să-i ajute pe războinicii luminii şi să-i boicoteze pe superstiţioşi.
Energia Pământului trebuie reînnoită.
Ideile noi au nevoie de spaţiu.
Corpul şi sufletul au nevoie de noi provocări.
Viitorul a devenit prezent şi toate visele - cu excepţia acelora care includ prejudecăţi - vor avea şansa de a se manifesta.
Ceea ce a fost important va rămâne; ceea ce a fost inutil va dispărea. Războinicului nu-i revine misiunea de a judeca visele aproapelui şi el nu-şi pierde vremea criticând hotărârile celorlalţi.
Ca să aibă încredere în propriul său drum, nu trebuie să demonstreze că drumul celuilalt este greşit.
==============================================
Un războinic al luminii studiază cu multă grijă poziţia pe care ţine să o cucerească.
Oricât de dificil i-ar fi obiectivul, există totdeauna un mod de a depăşi obstacolele. El verifică drumurile alternative, îşi ascute spada, se străduieşte să-şi umple inima cu perseverenţa necesară pentru a înfrunta provocarea.
Dar, pe măsură ce înaintează, războinicul îşi dă seama că există dificultăţi pe care aproape nu le prevăzuse.
Dacă va aştepta momentul ideal, niciodată nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca să faci pasul următor.
Războinicul foloseşte un strop de nebunie. Pentru că - în război şi în dragoste - nu se poate prevedea totul.
==============================================
Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele. Dar îşi cunoaşte calităţile.
Unii dintre tovarăşii săi se plâng tot timpul: “Alţii au mai multe oportunităţi decât noi.”
Au pesemne dreptate; dar un războinic al luminii nu se lasă paralizat de asta; se străduieşte să-şi valorifice la maximum virtuţile.
Ştie că puterea gazelei stă în fermitatea picioarelor ei. Puterea pescăruşului constă în precizia cu care prinde peştele. A învăţat că un tigru nu se teme de hienă, pentru că e conştient de forţa sa.
El încearcă să ştie pe ce poate conta. Şi-şi verifică întotdeauna echipamentul, alcătuit din trei lucruri: credinţă, speranţă şi dragoste.
Dacă acestea trei sunt prezente, nu ezită să păşească mai departe.
==============================================
Războinicul luminii ştie că nimeni nu e prost, iar viaţa îi învaţă pe toţi - chiar dacă asta cere timp.
El dă tot ce poate şi aşteaptă ca şi ceilalţi să dea tot ce pot. În plus, încearcă să le arate tuturor, cu generozitate, de ce anume este capabil fiecare.
Unii dintre tovarăşii lui spun: “Există oameni ingraţi.”
Războinicul luminii nu se descurajează din pricina asta. Şi continuă să-l stimuleze pe aproapele, căci e un mod de a se stimula pe sine însuşi.
==============================================
Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de a intra în luptă.
Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.
Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.
Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.
Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.
Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.
Fiecare războinic al luminii a zis cândva da când ar fi vrut să zică nu.
Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţă iubită.
Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.
==============================================
Războinicul luminii ascultă totdeauna cuvintele unor predicatori din trecut, precum cele ale lui T.H.Huxley:
“Consecinţele acţiunilor noastre sunt sperietoare pentru laşi şi raze de lumină pentru înţelepţi.
Tabla de şah este lumea. Piesele sunt gesturile vieţii noastre cotidiene; regulile sunt aşa-numitele legi ale naturii. Nu-l putem zări pe Jucătorul aflat de partea cealaltă a tablei, ştim însă că El este drept, cinstit şi răbdător.”
De războinic depinde să accepte provocarea. El ştie că Dumnezeu nu trece cu vederea nici o greşeală a acelora pe care-i iubeşte şi nu îngăduie ca favoriţii săi să se prefacă a ignora regulile jocului.
==============================================
Un războinic al luminii nu-şi amână deciziile.
El reflectează destul înainte de-a acţiona; îşi apreciază antrenamentul, responsabilitatea şi datoria sa ca maestru. Încearcă să-şi păstreze seninătatea şi analizează fiecare pas ca şi cum fiecare ar fi cel mai important.
Dar în clipa când ia o decizie, războinicul trece la fapte: nu mai are dubii în privinţa alegerii şi nici nu-şi modifică parcursul dacă împrejurările se arată a fi diferite decât cele pe care şi le imaginase.
Dacă decizia i-a fost corectă, va ieşi învingător în luptă - chiar dacă ea va dura mai mult decât prevăzuse. Dacă decizia i-a fost greşită, va fi învins şi va trebui să reia totul de la început - cu mai multă înţelepciune.
Un războinic al luminii, când începe, merge însă până la capăt.
==============================================
Un războinic al luminii ştie că învăţătorii săi cei mai buni sunt oamenii cu care împarte câmpul de luptă.
E periculos a cere un sfat. Încă şi mai riscant este a da un sfat. Când are nevoie de ajutor, el încearcă să vadă cum îşi rezolvă - sau nu-şi rezolvă - problemele prietenii săi.
Dacă e în căutare de inspiraţie, citeşte pe buzele vecinului cuvintele pe care îngerul său de pază vrea să i le spună.
Când este obosit sau singur, nu visează la femei sau bărbaţi din depărtare; se adresează celui de alături şi-i împărtăşeşte durerea sau nevoia de afecţiune - cu plăcere şi fără nici un sentiment de vinovăţie.
Un războinic ştie că şi steaua cea mai depărtată din Univers se manifestă în lucrurile din preajma lui.
==============================================
Un războinic al luminii îşi împarte lumea cu persoanele pe care le iubeşte.
Încearcă să le încurajeze ca să facă ce le este pe plac, dar nu îndrăznesc; în asemenea momente, Adversarul îşi face apariţia cu două table de lemn în mână.
Pe una din table stă scris: “Gândeşte-te mai mult la tine. Păstrează-ţi binecuvântările pentru tine însuţi, altminteri vei sfârşi prin a pierde totul.”
Pe cealaltă tablă stă scris: “Cine eşti tu ca să-i ajuţi pe ceilalţi? Oare nu-ţi poţi vedea propriile tale defecte?”
Un războinic ştie că are defecte. Ştie însă şi că nu poate creşte singur, îndepărtându-se de tovarăşii săi.
Atunci, el aruncă cele două table pe jos, chiar dacă e încredinţat că în ele se află şi un grăunte de adevăr. Ele se vor preface în pulbere şi războinicul va continua să-l încurajeze pe cel de alături.
==============================================
Înţeleptul Lao Zi spune despre călătoria războinicului luminii:
“Drumul presupune respectul pentru tot ceea ce este mic şi subtil. Învaţă să cunoşti totdeauna momentul potrivit pentru a lua hotărârile necesare.
Chiar dacă ai tras de multe ori cu arcul, continuă să fii atent la felul cum pui săgeata şi întinzi coarda.
Când începătorul e conştient de nevoile sale, sfârşeşte prin a fi mai inteligent decât înţeleptul neatent.
Acumularea iubirii înseamnă noroc, acumularea urii înseamnă calamitate. Cine nu recunoaşte problemele, lasă până la urmă uşa deschisă şi pătrund tragediile.
Lupta nu are nimic de-a face cu încăierarea.”
==============================================
Războinicul luminii meditează.
Se aşază într-un loc liniştit din cort şi se lasă-n voia luminii divine. Făcând aceasta, se străduieşte să nu se gândească la nimic; se dezleagă de căutarea plăcerilor, de provocări şi de revelaţii - şi-şi lasă darurile şi puterile să se manifeste.
Chiar dacă nu le percepe numaidecât, aceste daruri şi puteri îi pun stăpânire pe viaţă şi-i vor influenţa existenţa cotidiană.
În vreme ce meditează, războinicul nu este el însuşi, ci o scânteie din Sufletul Lumii. Tocmai asemenea momente îi îngăduie să-şi înţeleagă responsabilitatea şi să acţioneze în conformitate cu ea.
Un războinic al luminii ştie că - în tăcerea inimii sale - există o ordine care-l orientează.
==============================================
“Când îmi încordez arcul”, îi spune Herrigel maestrului său Zen, “vine o clipă când simt că, dacă nu trag imediat, îmi voi pierde răsuflarea.”
“Atâta timp cât vei încerca să provoci clipa când trebuie să dai drumul săgeţii, nu vei ajunge să înveţi arta arcaşilor”, spune maestrul. “Ceea ce tulbură uneori precizia tirului este voinţa prea activă a arcaşului.”
Un războinic al luminii gândeşte uneori: “Ceea ce nu voi face nu va fi făcut.”
Nu este bine: el trebuie să acţioneze, dar trebuie în egală măsură să lase ca Universul să acţioneze şi el la momentul potrivit.
==============================================
Un războinic, când suferă o nedreptate, încearcă de obicei să rămână singur - ca să nu-şi arate celorlalţi durerea.
E un comportament şi bun, şi rău.
Una este a-ţi lăsa inima să-şi vindece încetul cu încetul propriile răni. Alta este a rămâne într-o meditaţie profundă toată ziua, cu riscul de a părea slab.
Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un înger şi un diavol, iar glasurile lor sunt foarte asemănătoare. Confruntat cu o dificultate, diavolul alimentează această conversaţie solitară, încercând să ne arate cât de vulnerabili suntem. Îngerul ne face să reflectăm asupra atitudinilor noastre şi uneori are nevoie de gura altcuiva pentru a se manifesta.
Un războinic ţine cumpăna între singurătate şi dependenţă.
==============================================
Un războinic al luminii are nevoie de dragoste.
Afecţiunea şi tandreţea fac parte din natura lui - în egală măsură cu mâncatul şi băutul şi voluptatea Luptei celei Bune. Când războinicul nu se simte fericit în faţa apusului de soare, ceva nu merge.
Într-o atare clipă, îşi întrerupe lupta şi caută o tovărăşie, ca să poată asista împreună la înserare.
Dacă îi este greu să şi-o găsească, se întreabă: “Mi-a fost frică să mă apropii de cineva? Mi s-a oferit afecţiunea şi n-am observat?”
Un războinic al luminii foloseşte singurătatea, dar nu e folosit de ea.
==============================================
Războinicul luminii ştie că e imposibil să trăiască într-o stare de totală relaxare.
A învăţat de la arcaş că, pentru a-şi trimite săgeata la distanţă, trebuie să ţină arcul bine încordat. A învăţat de la stele că doar explozia lor interioară le îngăduie să strălucească. Războinicul observă că, în clipa când are de trecut un obstacol, calul îşi încordează toţi muşchii.
El nu confundă însă niciodată tensiunea cu nervozitatea.
=============================================
Războinicul luminii izbuteşte totdeauna să echilibreze Rigoarea şi Mila.
Ca să-şi împlinească visul, are nevoie de o voinţă fermă - şi de o imensă capacitate de supunere; deşi are un obiectiv, nu totdeauna drumul pentru atingerea lui e cel pe care şi-l imaginase.
De aceea, războinicul face uz de disciplină şi compasiune. Dumnezeu nu-şi părăseşte niciodată fiii - dar intenţiile Lui sunt insondabile şi El construieşte drumul cu primii noştri paşi.
Folosindu-se de disciplină şi de supunere, războinicul îşi hrăneşte entuziasmul. Rutina nu poate niciodată guverna mişcări importante.
==============================================
Războinicul luminii se comportă ca apa şi curge printre obstacolele pe care le întâlneşte.
În unele momente, a rezista înseamnă a fi distrus; prin urmare, el se adaptează împrejurărilor. Acceptă, fără a se plânge, ca pietrele de pe drum să-i poticnească înaintarea prin munţi.
Tocmai în asta constă forţa apei: ea nu poate fi niciodată spartă cu un ciocan sau rănită cu un cuţit. Şi cea mai puternică spadă de pe lume e incapabilă să lase o cicatrice pe suprafaţa ei.
Apa unui râu se adaptează drumului posibil, fără a-şi da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea îşi adaugă treptat forţa celorlalte râuri pe care le întâlneşte.
==============================================
Pentru războinicul luminii nu există nimic abstract.
Totul este concret şi totul îi spune ceva. El nu şade în confortul cortului său, observând ceea ce se petrece în lume; acceptă fiecare provocare ca pe o oportunitate ivită pentru a se transforma pe sine însuşi.
Unii dintre tovarăşii săi îşi duc viaţa criticându-şi lipsa alegerii sau comentând deciziile celorlalţi. Războinicul însă îşi transformă gândirea în acţiune.
Uneori îşi greşeşte obiectivul şi plăteşte - preţul greşelii. Alteori se abate din drum şi pierde multă vreme ca să revină la destinaţia iniţială.
Dar un războinic nu pierde din vedere amănuntele.
==============================================
Un războinic al luminii are calităţile unei stânci.
Când se află pe un teren plat - totul în juru-i şi-a găsit armonia - el se menţine stabil. Oamenii îşi pot construi casele pe ceea ce a fost creat, căci furtuna nu va fi distrugătoare.
Când însă e aşezat pe un teren în pantă - şi lucrurile din jurul său nu vădesc echilibru sau respect -, el îşi revelează forţa; se rostogoleşte în direcţia duşmanului care ameninţă pacea. În aceste clipe, războinicul e devastator şi nimeni nu-l poate opri.
Un războinic al luminii se gândeşte la război şi la pace în acelaşi timp şi ştie să acţioneze în acord cu circumstanţele.
==============================================
Un războinic al luminii care e prea încrezător în inteligenţa sa sfârşeşte prin a subestima puterea adversarului.
Este imperios necesar a nu uita: sunt momente în care forţa e mai eficace decât strategia.
O luptă cu un taur durează cincisprezece minute; taurul învaţă repede că e înşelat - şi următoarea sa mişcare este să îl ia în coarne pe toreador. Când se întâmplă aşa ceva, nu mai există strălucire, argumente, inteligenţă sau farmec care să poată evita tragedia.
De aceea, războinicul luminii nu subestimează niciodată forţa brută. Când ea este prea violentă, el se retrage de pe câmpul de bătălie - până când inamicul îşi cheltuieşte energia.
==============================================
Războinicul luminii ştie să recunoască un inamic mai puternic decât el.
Dacă s-ar hotărâ să-l înfrunte, va fi numai decât distrus. Dacă i-ar accepta provocările, ar cădea în cursă. Astfel încât se foloseşte de diplomaţie ca să depăşească situaţia dificilă în care se află. Dacă inamicul acţionează ca un copilaş, procedează şi el aidoma. Dacă el îl provoacă la luptă, se preface a nu înţelege.
Prietenii zic: “E laş.”
Dar războinicul nu dă atenţie comentariului; ştie că toată furia şi curajul unei păsări sunt inutile în faţa pisicii.
În asemenea situaţii, războinicul luminii are răbdare; inamicul va pleca în scurt timp ca să-i provoace pe alţii.
==============================================
Un războinic al luminii nu priveşte cu indiferenţă nedreptatea.
Ştie că totul e una şi că fiecare acţiune individuală îi afectează pe toţi oamenii de pe planetă. De aceea, când se confruntă cu suferinţa celuilalt, îşi foloseşte spada ca să repună lucrurile în ordine.
Deşi luptă însă împotriva asupririi, nu încearcă nicidecum să-l judece pe asupritor. Fiecare va răspunde pentru faptele sale în faţa lui Dumnezeu şi - o dată ce şi-a îndeplinit misiunea - războinicul nu face nici un fel de comentariu.
Un războinic al luminii se află pe lume ca să-şi ajute fraţii, nu ca să-l condamne pe aproapele său.
==============================================
Un războinic al luminii nu se lasă niciodată intimidat.
Fuga poate fi o excelentă artă a apărării, dar nu poate fi folosită când frica este excesivă. În dubiu, războinicul preferă să facă faţă înfrângerii şi apoi să-şi vindece rănile - deoarece ştie că, dacă fuge, îi dă agresorului o putere mai mare decât merită.
În faţa unor momente dificile şi dureroase, războinicul înfruntă situaţia dezavantajoasă cu eroism, resemnare şi curaj.
==============================================
Un războinic al luminii nu se grăbeşte niciodată.
Timpul lucrează în favoarea lui; el învaţă să-şi stăpânească impacienţa şi evită gesturile necugetate.
Mergând încet, îşi observă fermitatea paşilor. Ştie că ia parte la un moment decisiv din istoria omenirii şi că trebuie să se schimbe mai întâi pe sine însuşi înainte de a transforma lumea. De aceea îşi aduce aminte de cuvintele lui Lanza del Vasto: “O revoluţie are nevoie de timp pentru a se instala.”
Un războinic nu culege niciodată fructul câtă vreme e încă verde.
==============================================
Un războinic al luminii are nevoie deopotrivă de răbdare şi de rapiditate.
Cele două erori majore într-o strategie sunt: a acţiona înainte de vreme sau a lăsa să-ţi scape momentul oportun; pentru a le evita, războinicul tratează fiecare situaţie ca şi cum ar fi unică şi nu aplică formule, reţete sau opinii ale altora.
Califul Moauyat îl întreabă pe Omar Ben Al-Aas care era secretul marii sale abilităţi politice:
“Niciodată nu m-am implicat în ceva fără a fi studiat în prealabil o posibilitate de retragere; pe de altă parte, niciodată nu am intrat cu gândul să ies numaidecât în fugă”, a fost răspunsul.
==============================================
Un războinic al luminii se simte adesea descurajat.
El crede că nimic nu-i mai poate stârni emoţia dorită. Multe seri şi nopţi este silit să rămână pe o poziţie cucerită, fără ca nici un nou eveniment să-i poată aduce înapoi entuziasmul.
Prietenii săi comentează: “Poate că lupta lui s-a terminat.”
Războinicul simte durere şi confuzie auzind asemenea comentarii fiindcă ştie că nu a ajuns acolo unde voia. E însă încăpăţânat şi nu renunţă la ceea ce hotărâse să facă.
Şi când se aşteaptă mai puţin, i se deschide o nouă poartă.
==============================================
Un războinic al luminii îşi păstrează mereu inima neîntinată de sentimentul urii.
Când porneşte la luptă, îşi aminteşte de ceea ce a spus Cristos: “Iubiţi-i pe duşmanii voştri.” Şi se supune.
Ştie însă că actul iertării nu te obligă să accepţi orice; un războinic nu poate pleca fruntea - altminteri ar pierde din vedere orizontul propriilor sale vise.
Acceptă că adversarii săi se află acolo ca să-i pună la încercare bravura, stăruinţa, capacitatea de-a lua hotărâri. Ei sunt cei care-l obligă să lupte pentru visele sale.
Însăşi experienţa luptei îl întăreşte pe războinicul luminii.
==============================================
Războinicul îşi aminteşte de trecut.
Cunoaşte Căutarea Spirituală a omului, ştie că datorită ei s-au scris unele dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei.
Ca şi unele dintre cele mai negre capitole ale acesteia: masacre, sacrificii, obscurantism. A fost utilizată în scopuri personale şi şi-a văzut ideile servind drept scut unor intenţii teribile.
Războinicul a auzit comentarii de felul acesta: “De unde să ştiu că drumul acesta e corect?” Şi a văzut multă lume abandonând căutarea din cauză că n-au putut da un răspuns la această întrebare.
Războinicul nu are dubii; el urmează o formulă infailibilă.
“După fructe veţi cunoaşte pomul” a zis Isus. Războinicul urmează această regulă şi nu greşeşte niciodată.
=============================================
Războinicul luminii cunoaşte importanţa intuiţiei.
În toiul bătăliei nu are timp să cugete la loviturile inamicului - atunci îşi foloseşte instinctul şi-l ascultă pe îngerul său.
Pe timp de pace, descifrează semnele pe care i le trimite Dumnezeu.
Oamenii zic: “Este nebun.”
Sau: “Trăieşte într-o lume de fantezie.”
Sau chiar: “Cum de se poate încrede în lucruri lipsite de logică?”
Dar războinicul ştie că intuiţia este alfabetul lui Dumnezeu şi continuă să asculte vântul şi să stea de vorbă cu stelele.
==============================================
Războinicul luminii se aşază împreună cu tovarăşii săi în jurul unui foc.
Vorbesc despre cuceririle sale - şi străinii care se alătură grupului sunt bine veniţi, pentru că toţi sunt mândri de viaţa lui şi de Lupta lui cea Bună. Războinicul vorbeşte cu entuziasm despre drum, povesteşte cum i-a rezistat unei anume provocări, ce soluţie a găsit într-un moment dificil. Când povesteşte istorii, îşi înveşmântă cuvintele în pasiune şi romantism.
Uneori îşi îngăduie să exagereze un pic. Îşi aduce aminte că şi înaintaşii săi au exagerat din când în când.
Tocmai de-aceea face la fel. Dar fără a confunda niciodată mândria cu vanitatea şi fără a crede în propriile exagerări.
==============================================
“Da”, aude războinicul pe cineva zicând. “Eu trebuie să înţeleg totul înainte de-a lua o hotărâre. Vreau să am libertatea de a mă răzgândi.”
Războinicul priveşte cu neîncredere o asemenea frază. Şi el poate avea aceeaşi libertate, dar asta nu-l împiedică să accepte un compromis, chiar dacă nu înţelege exact de ce a făcut-o.
Un războinic al luminii ia hotărâri. Sufletul lui este liber ca norii de pe cer, dar el este angajat în visul său. Pe drumul liber ales, el trebuie să se trezească la ore care nu-i convin, să vorbească cu oameni care nu-l sporesc deloc, să facă unele sacrificii.
Prietenii spun: “Nu eşti liber.”
Războinicul e liber. Ştie însă că în cuptorul deschis nu se coace pâinea.
==============================================
În orice activitate se impune să ştim ce avem de aşteptat, prin ce mijloace ne atingem obiectivul şi capacitatea de care dispunem pentru sarcina propusă.
“Se poate spune că a renunţat la fructe numai cineva care, astfel echipat, nu simte nici un fel de dorinţă pentru rezultatele cuceririi şi rămâne absorbit de luptă.
Poţi renunţa la fruct, dar această renunţare nu înseamnă renunţare la rezultat.”
Războinicul luminii ascultă cu respect strategia lui Gandhi. Şi nu se lasă derutat de cei care, incapabili să ajungă la vreun rezultat, trăiesc predicând renunţarea.
==============================================
Războinicul luminii dă atenţie lucrurilor mărunte, din cauză că ele pot produce multe încurcături.
Un spin, oricât ar fi de mic, îl face pe călător să-şi oprească pasul. O celulă mică şi invizibilă poate distruge un organism sănătos. Amintirea unei clipe de frică din trecut poate face ca laşitatea să apară în fiecare dimineaţă. O fracţiune de secundă deschide garda pentru lovitura fatală a duşmanului.
Războinicul este atent la lucrurile mărunte. Uneori este aspru cu sine însuşi, dar preferă să acţioneze astfel.
“Diavolul stă în amănunte”, zice un vechi proverb al Tradiţiei.
==============================================
Războinicul luminii nu are întotdeauna credinţă.
Sunt momente când nu crede în absolut nimic. Şi-şi întreabă inima: “Merită oare atâta osteneală?”
Inima rămâne însă tăcută. Şi războinicul trebuie să hotărască de unul singur.
Atunci caută un exemplu. Şi-şi aminteşte că Isus a trecut prin ceva asemănător spre a-şi putea trăi condiţia umană în toată plenitudinea ei.
“Îndepărtează de la mine paharul acesta”, a zis Isus. Şi el şi-a pierdut avântul şi curajul, dar nu s-a oprit.
Războinicul luminii îşi vede de drum fără credinţă. Merge mai departe, iar credinţa îi revine în cele din urmă.
==============================================
Războinicul ştie că nici un om nu este o insulă.
Nu poate lupta singur; indiferent care i-ar fi planul, depinde şi de alţii. Trebuie să-şi discute strategia, să ceară ajutor şi - în clipele de odihnă - să aibă pe cineva căruia să-i spună poveşti de luptă în jurul unui foc.
Dar el nu le permite oamenilor să-i confunde camaraderia cu nesiguranţa.
Un războinic al luminii dansează cu tovarăşii săi, dar nu trece în sarcina nimănui răspunderea pentru propriii săi paşi.
==============================================
În pauzele luptei, războinicul se odihneşte.
Adesea îşi petrece zilele fără să facă nimic, pentru că i-o cere inima; intuiţia îi rămâne însă vigilentă. Nu comite păcatul de moarte al Trândăviei, deoarece ştie unde-l poate duce: la senzaţia căldicică a după-amiezelor duminicale, când timpul trece, pur şi simplu.
Războinicul numeşte asta “pace de cimitir”. Îşi aminteşte un pasaj din Apocalipsă: “Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura mea.”
Un războinic se odihneşte şi râde. Dar e mereu atent.
==============================================
Războinicul luminii ştie: toată lumea se teme de toată lumea.
Această teamă se manifestă în genere sub două forme: prin agresivitate sau prin supuşenie. Sunt aspecte ale aceleiaşi probleme.
De aceea, când se află în faţa cuiva care-i inspiră teamă, războinicul îşi aminteşte: celălalt are aceleaşi nesiguranţe ca şi el. A trecut peste obstacole similare, a trăit aceleaşi probleme.
El ştie însă mai bine să ţină piept situaţiei. De ce? Pentru că foloseşte teama ca pe un motor, iar nu ca pe o frână.
Astfel, războinicul învaţă pe seama adversarului şi acţionează în acelaşi chip.
==============================================
Pentru războinic nu există dragoste imposibilă.
El nu se lasă intimidat de tăcere, de indiferenţă sau de respingere. Ştie că - în spatele măştii de gheaţă pe care o folosesc oamenii - există o inimă de foc.
De aceea războinicul riscă mai mult decât ceilalţi. Caută neîncetat dragostea cuiva - chiar dacă asta ar însemna să audă de multe ori cuvântul nu, să se întoarcă acasă învins, să se simtă respins în trup şi suflet.
Un războinic nu se lasă pradă fricii când caută ceea ce îi e necesar. Fără dragoste, el nu e nimica.
==============================================
Războinicul luminii cunoaşte liniştea care precedă lupta importantă.
Şi această luptă pare a spune: “Lucrurile au stagnat. E mai bine să lăsăm la o parte lupta şi să ne distrăm puţin.” Luptătorii fără experienţă îşi leapădă armele într-un asemenea moment şi se plâng de plictis.
Războinicul este atent la linişte; undeva, ceva se petrece. El ştie că cutremurele devastatoare se produc fără preaviz. A mai umblat prin păduri în timpul nopţii; când animalele nu fac nici un zgomot, primejdia este aproape.
Câtă vreme ceilalţi stau de vorbă, războinicul îşi perfecţionează mânuirea spadei şi nu slăbeşte din ochi orizontul.
==============================================
Războinicul luminii crede.
Deoarece crede în minuni, minunile încep să se întâmple. Deoarece este sigur că gândirea sa îi poate schimba viaţa, viaţa începe să i se schimbe. Deoarece e sigur că are să găsească dragostea, dragostea aceasta îşi face apariţia.
Din când în când, este decepţionat. Uneori se mâhneşte.
Şi atunci aude comentariile: “Ce naiv e!”
Dar războinicul ştie că merită preţul. Pentru fiecare înfrângere, are două victorii în favoarea sa.
Toţi cei care cred ştiu asta.
==============================================
Războinicul a învăţat că e mai bine să urmeze lumina.
El a trădat, a minţit, s-a abătut din drum, a făcut curte întunecimii. Şi totul a fost mai departe în regulă - ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Între timp, se cască brusc o prăpastie; mai poţi face o mie de paşi în siguranţă - dar încă un pas înseamnă sfârşitul a toate. Atunci războinicul se opreşte înainte de a se distruge pe sine.
Când ia această hotărâre, ascultă patru comentarii: “Ai procedat întotdeauna greşit. Eşti prea bătrân ca să te mai schimbi. Nu eşti bun. Nu meriţi.”
El îşi înalţă privirea la cer. Şi un glas îi spune: “Dragul meu, toată lumea a făcut greşeli. Tu eşti iertat, dar nu-ţi pot impune iertarea. Hotărăşte-te.”
Adevăratul războinic acceptă iertarea.
==============================================
Războinicul luminii se străduieşte mereu să se îmbunătăţească.
Fiecare lovitură de spadă dată de el poartă într-însa veacuri de înţelepciune şi meditaţie. Fiecare lovitură trebuie să aibă forţa şi abilitatea tuturor războinicilor din trecut, care şi azi continuă să binecuvânteze lupta. Fiecare mişcare din luptă onorează mişcările pe care generaţiile anterioare au încercat să le transmită prin Tradiţie.
Războinicul îşi dezvoltă frumuseţea loviturilor.
==============================================
Un războinic al luminii e vrednic de încredere.
Comite unele greşeli, uneori se crede mai important decât este în realitate. Nu minte însă.
Când se adună în jurul focului, stă de vorbă cu tovarăşii şi tovarăşele sale. Ştie că vorbele lui rămân păstrate în memoria Universului, ca un certificat al gândirii sale.
Şi războinicul reflectează: “De ce vorbesc atâta, dacă de multe ori nu sunt în stare să fac tot ce spun?”
Inima îi răspunde: “Când îţi aperi în public ideile, trebuie să te străduieşti a trăi în acord cu ele.”
Şi tocmai deoarece crede că este ceea ce spune, războinicul sfârşeşte prin a se transforma în ceea ce a spus.
==============================================
Războinicul ştie că lupta, din când în când, se întrerupe.
Nu e de nici un folos să o prelungească forţat; trebuie să aibă răbdare ca forţele să se ciocnească din nou. În tăcerea câmpului de bătălie, îşi ascultă bătăile inimii.
Observă că e încordată. Că îi este frică.
Războinicul îşi face bilanţul vieţii; vede că spada îi e ascuţită, inima mulţumită şi credinţa încă îi învăpăiază sufletul. Ştie că menţinerea în formă este la fel de importantă ca acţiunea.
Totdeauna ceva nu este în regulă. Şi războinicul profită de clipele când timpul stă în loc pentru a se echipa mai bine.
==============================================
Un războinic ştie că mâna care-i ţine spada şi-o dispută un înger şi un diavol.
Diavolul spune: “Ai să-ţi pierzi puterile. N-ai să cunoşti clipa precisă. Îţi e frică.” Îngerul spune: “Ai să-ţi pierzi puterile. N-ai să cunoşti clipa precisă. Îţi e frică.”
Războinicul rămâne surprins. Amândoi au spus acelaşi lucru.
Apoi diavolul continuă: “Lasă-mă să te ajut.” Şi îngerul zice: “Am să te ajut.”
La ceasul acesta, războinicul percepe deosebirea. Cuvintele sunt aceleaşi, dar aliaţii sunt diferiţi.
Atunci alege mâna îngerului său.
==============================================
Ori de câte ori îşi trage spada, războinicul o şi foloseşte.
Poate fi de folos ca să deschidă un drum, ca să ajute pe cineva sau ca să îndepărteze o primejdie - dar o spadă este capricioasă şi nu-I place să-şi vadă lama expusă fără motiv.
De aceea, războinicul nu ameninţă niciodată. El poate să atace, să se apere sau să fugă; oricare dintre comportamentele acestea face parte din luptă. Ceea ce nu poate face parte din luptă este să iroseşti puterea unei lovituri despre ea.
Un războinic al luminii este mereu atent la mişcările spadei sale. Nu poate însă uita că şi spada este atentă la mişcările lui.
Ea n-a fost făcută spre a fi folosită cu gura.
==============================================
Uneori răul îl urmăreşte pe războinicul luminii; atunci, cu calm, el îl pofteşte în cortul său.
Îl întreabă pe rău: “Vrei să mă răneşti sau vrei să mă foloseşti ca să-I răneşti pe alţii?”
Răul se preface că nu aude. Spune că ştie întunericul din sufletul războinicului. Atinge răni nevindecate şi îndeamnă la răzbunare. Îşi aminteşte că ştie unele capcane şi veninuri subtile care l-ar ajuta să-şi distrugă duşmanii.
Războinicul luminii ascultă. Dacă răul şovăie, el îl îndeamnă să reia conversaţia şi-i cere amănunte despre toate proiectele sale.
După ce ascultă totul, se ridică şi pleacă. Răul a vorbit atât de mult, este atât de obosit şi atât de epuizat, încât nu va izbuti să se mai ţină după el.
==============================================
Războinicul luminii - fără voie - face un pas greşit şi se prăbuşeşte în abis.
Nălucile îl sperie, singurătatea îl chinuie. Întrucât se angajase în Lupta ce Bună, nu credea că I se putea întâmpla una ca asta; dar i s-a întâmplat. Învăluit în întuneric, intră în contact cu maestrul său.
“Maestre, am căzut în abis”, spune el. “Apele sunt adânci şi negre.”
“Adu-ţi aminte de un lucru”, răspunde maestrul. “Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă.”
Şi războinicul îşi foloseşte întreaga forţă ca să iasă din situaţia în care se află.
==============================================
Războinicul luminii se comportă ca un copil.
Oamenii sunt şocaţi; au uitat că un copil trebuie să se distreze, să se joace, să fie un pic ireverenţios, să pună întrebări incomode şi imature, să spună prostii în care nici el nu crede.
Şi întreabă îngroziţi: “Ăsta e un drum spiritual? Nu s-a maturizat deloc !”
Războinicul e mândru de un asemenea comentariu. Şi se menţine în contact cu Dumnezeu prin intermediul inocenţei şi veseliei sale, fără a-şi pierde din vedere misiunea.
==============================================
Rădăcina latină a cuvântului “responsabilitate” îşi dezvăluie semnificaţia: capacitate de a răspunde, de a reacţiona.
Un războinic responsabil înseamnă că a fost capabil să observe şi să se antreneze. A fost inclusiv capabil de a fi “iresponsabil”, uneori s-a lăsat dus de situaţie şi nu a răspuns, nu a reacţionat.
Dar îşi învaţă lecţiile; a adoptat o atitudine, a ascultat un sfat, a avut umilinţa de a accepta să fie ajutat.
Războinic responsabil nu este cel care-şi ia pe umeri greutatea lumii; este cel care a învăţat să lupte cu provocările clipei.
==============================================
Un războinic al luminii nu-şi poate alege niciodată câmpul de bătălie.
Uneori e luat prin surprindere în toiul unor lupte pe care nu şi le dorea; dar n-are rost să fugă, fiindcă aceste lupte îl vor urma.
Atunci, într-un moment în care conflictul devine aproape inevitabil, războinicul stă de vorbă cu adversarul său. Fără să arate frică sau laşitate, încearcă să afle de ce vrea celălalt să lupte; ce anume l-a făcut să-şi părăsească satul şi să-l caute ca să se dueleze cu el. Fără a-şi trage spada din teacă, războinicul îl convinge că acea luptă nu este a lui.
Un războinic al luminii ascultă ce are de spus adversarul. Luptă doar dacă e neapărat necesar.
==============================================
Războinicul luminii rămâne înfricoşat în faţa unor decizii importante.
“E prea greu pentru tine”, îi spune un prieten. “Înainte, fii curajos”, îi spune altul. Şi îndoielile sporesc.
După câteva zile de nelinişte, se retrage în colţul cortului său, unde obişnuieşte să şadă pentru a medita şi a se ruga. Se vede pe sine însuşi în viitor. Îi vede pe oamenii care ar avea de câştigat sau de pierdut de pe urma atitudinii sale. Nu vrea să provoace suferinţe inutile, dar nici să-şi abandoneze drumul.
Războinicul aşteaptă apoi ca să i se manifeste decizia.
Dacă va trebui să spună da, o va spune plin de curaj. Dacă va trebui să spună nu, o va spune fără laşitate.
==============================================
Un războinic al luminii îşi asumă integral Legenda Personală. Tovarăşii lui comentează: “Credinţa lui e admirabilă.”
Războinicul se simte mândru câteva clipe, dar apoi i se face ruşine de cele auzite, pentru că nu are credinţa care i se atribuie.
În acest moment îngerul îi şopteşte: “Tu eşti doar o unealtă a luminii. Nu ai de ce să te lauzi, nici să te învinovăţeşti; ai doar motive de bucurie.”
Şi războinicul luminii, conştient că este o unealtă, se simte mai liniştit şi mai sigur.
==============================================
“Hitler a pierdut poate războiul pe câmpul de luptă, dar până la urmă a câştigat ceva”, spune Marek Halter. “Pentru că omul din secolul al XX-lea a creat lagărul de concentrare, şi a reînviat tortura, şi i-a învăţat pe semenii săi că e posibil să închizi ochii la nenorocirile celorlalţi.”
Pesemne are dreptate: există copii abandonaţi, civili masacraţi, nevinovaţi în închisori, beţivi în şanţuri, nebuni la putere.
Dar poate că nu are câtuşi de puţin dreptate: există războinicii luminii.
Şi războinicii luminii nu acceptă niciodată ceea ce este inacceptabil.
==============================================
Războinicii luminii nu uită niciodată vechiul dicton: iedul de soi nu behăie.
Nedreptăţile se întâmplă. Toţi se găsesc în situaţii nemeritate - în general când nu se pot apăra. Deseori la uşa războinicului bate înfrângerea.
La asemenea ceasuri, el rămâne tăcut. Nu-şi risipeşte energia în vorbe, pentru că ele nu pot face nimic; este mai bine să-ţi foloseşti forţele ca să rezişti, să ai răbdare şi să fii conştient că Cineva vede. Cineva care a văzut suferinţa nedreaptă şi nu o acceptă.
Acest Cineva îi dă lucrul de care are cea mai mare nevoie: timpul. Mai devreme sau mai târziu, totul va lucra din nou în favoarea lui.
Un războinic al luminii este înţelept; nu-şi comentează înfrângerile.
==============================================
O spadă poate dura puţin. Războinicul luminii trebuie să dureze însă mult.
De aceea nu se lasă amăgit de propria-i capacitate şi evită de a fi luat prin surprindere. El dă fiecărui lucru valoarea pe care acesta merită s-o aibă.
Deseori, când e confruntat cu probleme grave, diavolul îi suflă în ureche: “Nu te preocupa de-aşa ceva, pentru că nu e ceva serios.”
Alteori, în faţa unor lucruri banale, diavolul îi spune: “Trebuie s[-‘i consacri energia ca să rezolvi situaţia asta.”
Războinicul nu ascultă ceea ce-i spune diavolul: stăpânul spadei sale este el însuşi.
==============================================
Un războinic al luminii este totdeauna vigilent.
Nu cere nimănui permisiunea de a-şi trage spada; o ia pur şi simplu în mâini. Nu-şi pierde vremea nici ca să-şi explice gesturile. Fidel faţă de deciziile lui Dumnezeu, el răspunde pentru ceea ce face.
Se uită într-o parte şi-n alta şi-şi identifică prietenii. Priveşte în urmă şi-şi identifică adversarii. Este implacabil cu trădarea, dar nu se răzbună; îşi îndepărtează din viaţă doar duşmanii, fără a lupta cu ei mai mult decât e nevoie.
Un războinic nu încearcă să pară; el este.
==============================================
Un războinic nu se-adună cu cine vrea să-i facă rău. Nu e văzut nici în tovărăşia celor care doresc să-l “consoleze”.
Îi evită pe cei care-i stau alături numai în caz de înfrângere: aceşti falşi prieteni vor să arate că slăbiciunea rentează. Aduc mereu veşti rele. Mereu încearcă să distrugă încrederea războinicului - sub pretextul “solidarităţii”.
Când îl văd rănit, izbucnesc în lacrimi, dar, în adâncul inimii, sunt mulţumiţi că războinicul a pierdut o bătălie. Nu pricep că asta face parte din luptă.
Adevăraţii tovarăşi ai unui războinic sunt alături de el în fiecare clipă, la ceasurile dificile şi la ceasurile uşoare.
==============================================
La începutul luptei sale, războinicul a afirmat: “Am vise.”
După câţiva ani, îşi dă seama că e posibil să ajungă unde voia; ştie că va fi recompensat.
Atunci se întristează. Cunoaşte nefericirea celorlalţi, singurătatea, frustrările care însoţesc cea mai mare parte a omenirii, şi vede că ceea ce e pe punctul de a primi nu merită osteneala.
Îngerul îi şopteşte: “Renunţă la tot.” Războinicul îngenunchează şi-i oferă Domnului cuceririle sale.
Renunţarea îl obligă pe războinic să nu mai pună întrebări prosteşti şi îl ajută să-şi învingă sentimentul de vinovăţie.
==============================================
Războinicul luminii îşi ţine spada în mâini.
El însuşi hotărăşte ce anume va face şi ce anume nu va face în nici un caz.
Sunt clipe în care viaţa îl duce spre o criză: e silit să se despartă de lucrurile pe care le-a iubit întotdeauna; atunci războinicul reflectează. Caută să vadă dacă îndeplineşte voinţa lui Dumnezeu sau dacă acţionează din egoism. În caz că despărţirea face parte din drum, o acceptă fără a se plânge.
Dacă însă acea despărţire a fost provocată de perversitatea altcuiva, e implacabil în ripostă.
Războinicul stăpâneşte deopotrivă lovitura şi iertarea. Ştie să le folosească pe amândouă cu aceeaşi pricepere.
==============================================
Războinicul luminii nu cade în cursa cuvântului “libertate”.
Când e asuprit poporul lui, libertatea e un concept clar. În acele ceasuri, folosindu-se de spadă şi scut, luptă până ce-şi pierde suflarea sau viaţa. În faţa asupririi, libertatea e simplu de înţeles: este opusul sclaviei.
Uneori însă războinicul îi aude pe cei mai vârstnici: “Când voi înceta să muncesc, voi fi liber.” Apoi, după un an, cei mai vârstnici se plâng: “Viaţa e doar plictiseală şi rutină.” În cazul acesta, libertatea e greu de înţeles; ea înseamnă lipsă de sens.
Un războinic al luminii este mereu angajat. E sclavul visului său şi liber în păşire.
==============================================
Un războinic al luminii nu repetă într-una aceeaşi luptă - îndeosebi când nu au loc nici înaintări, nici retrageri.
Dacă lupta nu avansează, el înţelege că trebuie să şadă cu duşmanul şi să discute despre un armistiţiu; amândoi au practicat arta spadei, iar acum trebuie să se înţeleagă.
Este o atitudine demnă, nu una laşă. E un echilibru de forţe şi o schimbare de strategie.
O dată schiţate planurile de pace, războinicii se întorc la casele lor. Nu au nevoie să dovedească nimic nimănui; au dus Lupta cea Bună şi şi-au păstrat credinţa. Fiecare a cedat puţin, învăţând arta negocierii.
==============================================
Prietenii războinicului luminii îl întreabă de unde-i vine energia. El spune: “De la duşmanul ascuns.”
Prietenii întreabă cine e acesta.
Războinicul răspunde: “Cineva pe care nu-l putem răni.”
Poate fi un băieţel care l-a bătut într-o încăierare din copilărie, prietena care l-a părăsit când avea unsprezece ani, profesorul care l-a făcut cândva măgar. Când este obosit, războinicul îşi aduce aminte că acest duşman încă nu i-a văzut curajul.
Nu se gândeşte la răzbunare, pentru că duşmanul ascuns nu mai face parte din sitoria lui. Se gândeşte doar să-şi amelioreze abilitatea, pentru ca faptele lui să străbată lumea şi să ajungă la urechile celui care l-a lovit în trecut.
Durerea de ieri reprezintă forţa războinicului luminii.
==============================================
Un războinic al luminii are totdeauna o a doua şansă în viaţă.
Ca toţi ceilalţi bărbaţi şi femei, el nu s-a născut cu ştiinţa de a-şi mânui spada; a greşit de multe ori înainte de a-şi descoperi Legenda Personală.
Nici un războinic nu se poate aşeza în preajma focului, spunându-le celorlalţi: “Am acţionat mereu bine.” Cine afirmă aşa ceva minte şi n-a învăţat încă să se cunoască. Adevăratul războinic al luminii a comis şi nedreptăţi în trecut.
De-a lungul călătoriei, observă însă că persoanele cu care s-a purtat incorect îi ies din nou în cale.
E şansa lui de a îndrepta răul pe care l-a pricinuit. Şi-o foloseşte totdeauna, fără şovăire.
==============================================
Un războinic e inocent ca porumbiţele şi prudent ca şerpii.
Când se adună cu alţii ca să stea de vorbă, nu judecă purtarea celorlalţi; ştie că întunecimea foloseşte o plasă invizibilă ca să-şi răspândească răul. Această plasă prinde orice informaţie ce pluteşte prin aer şi o transformă în intriga şi în invidia care parazitează sufletul omenesc.
Astfel, tot ce se spune despre cineva ajunge până la urmă la urechile duşmanilor acestei persoane, cu un spor tenebros de venin şi răutate.
De aceea, când războinicul vorbeşte despre comportările fratelui său, îşi imaginează că el este de faţă, auzindu-l ce spune.
==============================================
Breviarul Cavaleriei Medievale spune astfel:
“Energia spirituală a Drumului foloseşte dreptatea şi răbdarea ca să-ţi pregătească spiritul.
Acesta este Drumul Cavalerului: un drum uşor este în acelaşi timp greu, din cauză că te obligă să renunţi la lucrurile inutile şi la prieteniile întâmplătoare. De aceea, la început, mulţi ezită să-l urmeze.
Iată prima învăţătură a Cavaleriei: ai să ştergi tot ce scriseseşi până atunci în cartea vieţii tale: agitaţia, nesiguranţa, minciuna. Şi ai să scrii, în locul tuturor acestora, cuvântul curaj. Începându-ţi călătoria cu acest cuvânt şi continuând cu credinţa în Dumnezeu, vei ajunge unde urmăreşti.”
==============================================
Când se apropie momentul luptei, războinicul luminii este pregătit pentru toate eventualităţile.
Analizează fiecare strategie şi întreabă: “Ce aş face dacă ar fi să lupt cu mine însumi?” În felul acesta îşi descoperă punctele slabe.
În clipa aceasta, adversarul se apropie, avansându-i un sac plin de promisiuni, tratate, negocieri. Are propuneri ispititoare şi alternative lesnicioase.
Războinicul analizează fiecare propunere în parte; caută şi un acord, dar fără a-şi pierde demnitatea. Dacă va evita lupta, nu o va face pentru că a fost sedus, ci pentru că a văzut că era cea mai bună strategie.
Un războinic al luminii nu acceptă daruri de la duşmanul său.
==============================================
Repet acum:
Războinicii luminii se recunosc după privire. Sunt în lume, fac parte din lume şi în lume au fost trimişi fără desagi şi fără sandale. De multe ori sunt laşi. Nu totdeauna acţionează corect.
Războinicii luminii suferă din pricina unor fleacuri, sunt preocupaţi de lucruri meschine, se consideră incapabili să crească. Războinicii luminii se cred din cân în când nevrednici de orice binecuvântare sau minune.
Războinicii luminii se întreabă adesea ce fac ei aici. De multe ori cred că vieţile lor n-au nici un sens.
Tocmai de aceea sunt războinici ai luminii. Pentru că greşesc. Pentru că nu încetează să caute un sens. Şi până la urmă îl vor găsi.
==============================================
Războinicul luminii se trezeşte acum din somn.
Se gândeşte: “Nu ştiu ce să fac cu lumina aceasta, care mă face să cresc.” Lumina însă nu dispare.
Războinicul gândeşte: “Vor fi necesare schimbări pe care n-am voinţa să le fac.”
Lumina continuă - pentru că voinţa este un cuvânt plin de capcane.
Atunci ochii şi inima războinicului încep să se deprindă cu lumina. Ea nu-l mai sperie şi el ajunge să-şi accepte Legenda, chiar dacă asta înseamnă să-şi asume riscuri.
Războinicul a dormit vreme îndelungată. E firesc să se trezească în scurt timp.
==============================================
Luptătorul experimentat acceptă insultele; îşi cunoaşte forţa pumnului, abilitatea loviturilor. Pe oponentul nepregătit din faţa lui îl priveşte în străfundul ochilor şi iese învingător fără a trebui să pornească lupta în plan fizic.
Pe măsură ce războinicul învaţă de la maestrul său spiritual, lumina credinţei străluceşte şi în ochii săi nu e nevoit să dovedească nimic nimănui. Nu contează argumentele agresive ale adversarului, care zice că Dumnezeu e o superstiţie, că minunile sunt scamatorii, că credinţa în îngeri înseamnă fugă de realitate.
La fel ca luptătorul, războinicul luminii îşi cunoaşte forţa uriaşă; nu luptă niciodată cu cine nu merită onoarea luptei.
==============================================
Războinicul luminii trebuie să ţină minte întotdeauna cele cinci reguli ale luptei, aşternute în scris de către Zhuang Zi acum trei mii de ani:
Credinţa: înainte de a intra într-o luptă, trebuie să crezi în cauza luptei.
Tovarăşul: alege-ţi aliaţii şi învaţă să lupţi împreună cu alţii, pentru că nimeni nu câştigă un război de unul singur.
Timpul: o luptă dusă iarna e diferită de o luptă dusă vara; un bun războinic este atent la momentul just al intrării în luptă.
Spaţiul: într-un defileu nu lupţi la fel ca în câmp deschis. Ia seama la ceea ce este în jurul tău şi la cel mai bun mod de a te mişca.
Strategia: cel mai bun războinic e cel care-şi face planul de luptă.
==============================================
Războinicul rareori cunoaşte rezultatul unei lupte la sfârşitul ei.Desfăşurarea luptei a generat o mare energie în jurul său şi există un moment când sunt posibile atât victoria, cât şi înfrângerea. Timpul va spune cine a învins şi cine a pierdut; războinicul ştie însă că, din acel moment, nu mai poate face nimic: destinul luptei stă în mâinile Domnului.
În aceste clipe, războinicul luminii nu e preocupat de rezultate. Îşi cercetează inima şi întreabă: “Am dus Lupta cea Bună?” Dacă răspunsul e pozitiv, se odihneşte. Dacă răspunsul e negativ, îşi ia spada şi reîncepe să se pregătească.
==============================================
Războinicul luminii are în sine scânteia lui Dumnezeu.
Destinul său este să se afle alături de ceilalţi războinici, dar uneori va trebui să practice, de unul singur, arta spadei: de aceea, când nu e împreună cu tovarăşii săi, se comportă ca o stea.
Luminează acea parte din Univers care i-a fost menită şi încearcă să le arate galaxii şi lumi tuturor celor care privesc la cer.
Stăruinţa războinicului va fi răsplătită curând. În scurt timp, alţi războinici se apropie şi tovarăşii se reunesc în constelaţii, cu simbolurile şi misterele lor.
==============================================
Uneori, războinicul luminii are impresia că trăieşte două vieţi în acelaşi timp.
Într-una din ele, este obligat să facă tot ce nu vrea, să lupte pentru idei în care nu crede. Există însă altă viaţă, pe care o descoperă în visele, lecturile, întâlnirile sale cu oameni ce gândesc asemenea lui.
Războinicul îngăduie celor două vieţi ale sale să se apropie. “Există o punte care leagă ceea ce fac cu ceea ce mi-ar plăcea să fac”, gândeşte el. Încetul cu încetul, visele sale îi preiau rutina şi el îşi dă seama că ea e gata pentru ceea ce a vrut dintotdeauna.
Apoi îi e de ajuns un pic de îndrăzneală - şi cele două vieţi se transformă într-una singură.

Scrie încă o dată ceea ce ţi-am mai spus:
Războinicul luminii are nevoie de timp pentru sine însuşi. Şi foloseşte acest timp pentru odihnă, pentru contemplaţie, pentru a stabili contactul cu Sufletul Lumii. Chiar şi în toiul unei lupte, el izbuteşte să mediteze.
În unele împrejurări, războinicul şade, se relaxează şi lasă ca tot ceea ce se petrece în juru-i să se petreacă mai departe. Priveşte lumea ca şi cum ar fi doar spectator, nu încearcă nici să crească, nici să scadă - se mulţumeşte să se încredinţeze mişcării vieţii fără a opune rezistenţă.
Încetul cu încetul, tot ce părea complicat începe să devină simplu. Şi războinicul se bucură.
==============================================
Războinicul luminii este precaut cu persoanele care pretind a cunoaşte drumul.
Ele sunt întotdeauna atât de încrezătoare în propria lor capacitate de decizie, încât nu percep ironia cu care destinul scrie viaţa fiecăruia: şi totdeauna se plâng atunci când inevitabilul bate la uşă.
Războinicul luminii are vise. Visele lui îl împing înainte. El însă nu comite niciodată greşeala de a crede că drumul este uşor şi poarta largă. Ştie că Universul funcţionează aşa cum funcţionează alchimia: solve et coagula, ziceau maeştrii. “Concentrează-ţi şi dispersează-ţi energiile în conformitate cu situaţia.”
Sunt momente când trebuie să acţionezi şi momente când trebuie să aştepţi. Războinicul ştie să le deosebească.
==============================================
Războinicul luminii, atunci când învaţă să-şi manevreze spada, descoperă că echipamentul său trebuie să fie complet - adică să includă şi o armură.
O porneşte în căutarea armurii sale şi ascultă propunerile diverşilor vânzători.
“Foloseşte o platoşă de singurătate”, zice unul.
“Foloseşte un scut de cinism”, răspunde altul.
“Cea mai bună armură e a nu te implica în nimic”, afirmă un al treilea.
Războinicul însă nu le dă ascultare. Cu seninătate, se duce la locul său sacru şi se înveşmântă în mantia indestructibilă a credinţei.
Credinţa parează toate loviturile. Credinţa preface veninul în apă cristalină.

“Îmi duc viaţa crezând în orice mi se spune şi sunt totdeauna decepţionat”, obişnuiesc să-i spună tovarăşii.
E important să ai încredere în oameni; un războinic al luminii nu se teme de decepţii - pentru că-şi cunoaşte puterea spadei şi forţa iubirii.
Izbuteşte totuşi să-şi impună propriile limite: una e să accepţi semnele de la Dumnezeu şi să înţelegi că îngerii se folosesc de gura aproapelui nostru ca să ne dea sfaturi. Alta e să fii incapabil a lua hotărâri şi a cputa permanent un mod de a face ca să ne spună ceilalţi ce trebuie să facem noi.
Un războinic se încrede în ceilalţi oameni deoarece - în primul rând - are încredere în sine.
==============================================
Un războinic al luminii priveşte viaţa cu bţândeţe şi fermitate.
Se află în faţa unui mister, a cărui dezlegare o va găsi într-o bună zi. Din când în când, îşi zice: “Dar viaţa asta pare o nebunie.”
Are dreptate. Se supune miracolului vieţii cotidiene, vede că nu totdeauna e capabil să prevadă consecinţele acţiunilor sale. Uneori acţionează fără a şti că acţionează, salvează fără a şti că salvează, suferă fără a şti de ce anume e trist.
Da, această viaţă e o nebunie. Dar marea înţelepciune a războinicului constă în a-şi alege bine nebunia.
==============================================
Războinicul luminii contemplă cele două coloane ce se înalţă de o parte şi de alta a porţii pe care încearcă să o deschidă.
Una se numeşte Frica, cealaltă se numeşte Dorinţa. Războinicul priveşte coloana Fricii şi acolo stă scris: “Vei intra într-o lume necunoscută unde sunt păstrate lucrurile pe care ţi le-ai dorit mereu şi pentru care ai lucrat atâta.”
Războinicul zâmbeşte pentru că nimic nu-l sperie şi nimic nu-l atrage. Cu siguranţa celui care ştie ce vrea, el deschide poarta.
==============================================
Războinicul practică un puternic exerciţiu de creştere lăuntrică: este atent la lucrurile pe care le face în mod automat - precum respiratul, clipitul sau observarea lucrurilor din jurul său.
Face asta când se simte confuz. Astfel, se eliberează de tensiuni şi-şi lasă intuiţia să lucreze cu mai multă libertate - fără interferenţe din partea temerilor şi dorinţelor sale. Unele probleme care păreau insolubile sfârşesc prin a fi rezolvate, unele necazuri pe care le socotea de nedepăşit se împrăştie fără efort.
Când este nevoit să înfrunte o situaţie dificilă, foloseşte această tehnică.
==============================================
Războinicul luminii aude comentarii precum: “Nu vreau să aduc vorba despre anumite lucruri, pentru că oamenii sunt invidioşi.”
Când aude aşa ceva, războinicul râde. Invidia nu poate pricinui nici un rău - dacă nu i se răspunde. Invidia face parte din viaţă şi toţi trebuie să se descurce cu ea.
Totuşi el vorbeşte arareori despre planurile sale. Şi uneori oamenii cred că îi e teamă de invidie.
El însă ştie că, ori de câte ori vorbeşte despre un vis, utilizează un pic din energia acelui vis ca să-i dea glas. Şi, tot vorbind, riscă să irosească toată energia necesară pentru a acţiona.
Un războinic al luminii cunoaşte puterea cuvintelor.
==============================================
Războinicul luminii cunoaşte valoarea stăruinţei şi a curajului.
De multe ori, în timpul luptei, primeşte lovituri la care nu se aştepta. Şi înţelege că - în război - inamicul va câştiga unele bătălii. Când se întâmplă aşa ceva, îşi plânge neizbânzile şi se odihneşte ca să recupereze cât de cât energiile. Dar imediat reintră în lupta pentru visele sale.
Deoarece, cu cât rămâne mai mult timp departe, cu atât mai mari sunt şansele de a se simţi slab, temător, intimidat. Când un cavaler cade de pe cal şi nu încalecă iar în clipa următoare, nu va mai avea niciodată curajul să o facă din nou.
==============================================
Un războinic ştie ce anume merită efortul.
Îşi decide acţiunile folosindu-şi inspiraţia şi credinţa. Întâlneşte însă oameni care-l cheamă să se angajeze în lupte ce nu sunt ale lui, pe câmpuri de bătălie pe care nu le cunoaşte - sau care nu-l interesează. Ei vor să-l implice pe războinicul luminii în provocări importante pentru ei - dar nu şi pentru el.
Adesea e vorba de persoane apropiate, care-l admiră pe războinic, au încredere în forţa lui şi - roase fiind de nelinişte - vor să-i obţină ajutorul cu orice chip.
În asemenea momente, el surâde şi-şi manifestă iubirea - dar nu acceptă provocarea.
Un adevărat războinic al luminii îşi alege totdeauna câmpul de luptă.
==============================================
Războinicul luminii ştie să piardă.
El nu tratează înfrângerea ca pe ceva indiferent, folosind expresii ca “ei, nu era prea important” sau “la drept vorbind, nici nu ţineam prea mult la asta”. Acceptă înfrângerea ca pe o înfrângere - şi nu încearcă să o prefacă într-o victorie.
Îl amărăsc durerea rănilor, indiferenţa prietenilor, singurătatea pierderii. În asemenea momente, îşi zice: “Am luptat pentru ceva şi nu am izbutit. Am pierdut prima bătălie.”
Această frază îi dă puteri noi. Ştie că nimeni nu câştigă mereu - şi ştie să facă deosebirea între succesele şi greşelile sale.
==============================================
Când vrei ceva, întreg Universul conspiră în favoarea ta. Războinicul luminii ştie asta.
Din acest motiv, este extrem de atent cu gândurile sale. Ascunse sub o serie de bune intenţii, există sentimente pe care nimeni nu îndrăzneşte să şi le mărturisească nici sieşi: răzbunarea, autodistrugerea, vinovăţia, frica de victorie, bucuria macabră pentru tragedia celorlalţi.
Universul ne supune judecăţii: conspiră în favoarea dorinţelor noastre. De aceea, războinicul are curajul de a-şi scruta umbrele din suflet şi de a vedea dacă nu cumva cere ceva greşit pentru sine.
Şi are întotdeauna foarte multă grijă de ceea ce gândeşte.
==============================================
Isus zicea: “Cînd spui da, da să fie, iar când spui nu, să fie nu.” Când războinicul îşi asumă o răspundere, se ţine de cuvânt.
Cei care promit şi nu se ţin de promisiune îşi pierd respectul de sine, se ruşinează de faptele lor. Viaţa unor asemenea oameni este o fugă; cheltuiesc mult mai multă energie producând o serie de scuze, ca să-şi ia vorba înapoi, decât războinicul luminii ca să-şi menţină angajamentele.
Uneori şi el îşi asumă o răspundere nesocotită care-l va prejudicia. Nu va mai repeta aceeaşi greşeală, dar, chiar şi aşa, se ţine de cuvânt şi-şi plăteşte preţul impulsivităţii.
==============================================
Când câştigă o bătălie, războinicul o sărbătoreşte.
Victoria a fost obţinută cu preţul unor momente dificile, cu nopţi nedormite, cu zile de aşteptare interminabile. Din vremurile străvechi, celebrarea unui triumf face parte din ritualul vieţii însăşi: sărbătorirea este un rit de trecere.
Tovarăşii săi văd bucuria războinicului şi gândesc: “De ce face asta? Poate fi decepţionat în următoarea luptă. Poate atrage furia duşmanului.”
Războinicul ştie însă motivul gestului său. Profită de cel mai bun dar pe care i-l poate aduce victoria: încrederea.
Îşi sărbătoreşte azi victoria de ieri ca să aibă mai multă putere în bătălia de mâine.
==============================================
Într-o bună zi, pe neaşteptate, războinicul descoperă că luptă fără acelaşi entuziasm dinainte.
Continuă să facă tot ce mai făcuse, dar fiecare gest pare a-şi fi pierdut înţelesul. În această împrejurare, are o singură alegere: să practice mai departe Lupta cea Bună. Îşi face rugăciunile din obligaţie sau de frică sau din orice alt motiv - dar nu-şi întrerupe drumul.
Ştie cî îngerul Aceluia care-l inspiră a plecat în plimbare pe undeva. Războinicul îşi păstrează atenţia concentrată asupra luptei sale şi insistă - chiar când totul pare inutil. În scurt timp, îngerul se întoarce şi simplul fâlfâit al aripilor sale îi va readuce războinicului bucuria.
==============================================
Un războinic al luminii le împărtăşeşte şi celorlalţi ceea ce ştie despre drum.
Cine ajută e şi el totdeauna ajutat şi trebuie să-i înveţe pe alţii ce a învăţat el. De aceea, se aşază în jurul focului şi povesteşte cum i-a fost ziua de luptă.
Un înger şopteşte: “De ce să vorbeşti atât de deschis de strategia ta? Nu vezi că, procedând astfel, rişti să fii nevoit a-ţi împărţi victoriile cu ceilalţi?”
Războinicul se mulţumeşte să zâmbească şi nu răspunde. Ştie că, dacă la sfârşitul călătoriei ajunge într-un paradis gol, lupta lui nu va fi meritat truda.
==============================================
Războinicul luminii a învăţat că Dumnezeu foloseşte singurătatea ca să ne înveţe convieţuirea.
Foloseşte mânia ca să ne arate infinita valoare a păcii. Foloseşte plictisul ca să pună în evidenţă însemnătatea aventurii şi a renunţării.
Dumnezeu foloseşte tăcerea ca să ne înveţe răspunderea pentru cuvintele noastre. Foloseşte oboseala ca să putem înţelege valoarea trezirii din somn. Foloseşte boala ca să pună în evidenţă binecuvântarea sănătăţii.
Dumnezeu foloseşte focul ca să ne dea învăţătură despre apă. Foloseşte pământul ca să înţelegem valoarea aerului. Foloseşte moartea ca să ne arate importanţa vieţii.
==============================================
Războinicul luminii dă înainte de a fi rugat.
Când văd asta, unii dintre tovarăşii săi comentează: “Cine are nevoie cere.”
Dar războinicul ştie că sunt mulţi oameni care nu izbutesc - pur şi simplu nu izbutesc - să ceară ajutor. Lângă el sunt inşi a căror inimă e atât de fragilă, încât iubirile devin pentru ei suferinţe; sunt flămânzi parcă de afecţiune şi le e ruşine s-o arate.
Războinicul îi adună în jurl focului, spune poveşti, îşi împarte hrana cu ei, se îmbată împreună. A doua zi, toţi se simt mai bine.
Cei care privesc mizeria cu indiferenţă sunt cei mai mizerabili.
==============================================
Corzile întinse permanent se dezacordează până la urmă.
Războinicii care se antrenează neîncetat îşi pierd spontaneitatea în luptă. Caii care sar mereu peste obstacole îşi rup până la urmă un picior. Arcurile zilnic încordate nu-şi mai expediază cu aceeaşi forţă săgeţile.
De aceea, dacă are chef, războinicul luminii încearcă să se amuze cu mărunţişurile cotidiene.
==============================================
Războinicul luminii îl ascultă pe Lao Zi care spune că trebuie să renunţăm la ideea de zile şi ore, dând de fiecare dată tot mai multă atenţie clipei.
Doar aşa poate rezolva anumite probleme înainte ca ele să apară; concentrându-şi atenţia asupra lucrurilor mărunte, izbuteşte să evite mari calamităţi.
Dar a te gândi la lucruri mici nu înseamnă a gândi în mic. O preocupare exagerată sfârşeşte prin a elimina orice urmă de bucurie din viaţă.
Războinicul ştie că un mare vis este alcătuit din numeroase lucruri diferite, aşa cum lumina soarelui e suma milioanelor sale de raze.

Sunt momente în care drumul războinicului trece prin perioade de rutină.
Atunci el aplică o învăţătură a rabinului Nachman din Breslov: “Dacă nu izbuteşti să meditezi, ar trebui să repeţi măcar un simplu cuvânt, pentru că asta îi face bine sufletului. Nu spune nimic altceva, repetă doar cuvântul acesta fără oprire, de nenumărate ori. El va sfârşi prin a-şi căpăta propriul înţeles, iar apoi va câştiga un sens nou. Dumnezeu îşi va deschide porţile şi tu vei folosi în cele din urmă acest simplu cuvânt ca să spui tot ce voiai.”
Când e silit să îndeplinească aceeaşi sarcină de multe ori, războinicul foloseşte această tactică şi-şi preface munca în rugăciune.
==============================================
Un războinic al luminii nu are “certitudini” ci un drum de urmat - căruia încearcă să i se adapteze în funcţie de anotimp.
Vara luptă cu echipament şi tehnici diferite de lupta dusă iarna. Fiind flexibil, nu mai judecă lumea în termeni de “bine” şi de ”rău”, ci pe baza “atitudinii adecvate acelui moment”.
Ştie că tovarăşii săi trebuie să se adapteze şi ei şi nu rămâne surprins când ei îşi modifică atitudinea. Îi dă fiecăruia un răgaz necesar ca să-şi justifice acţiunile.
E însă implacabil cu trădarea.
==============================================
Un războinic se aşază în jurul focului cu prietenii săi.
Petrec ceasuri bune acuzându-se reciproc, dar îşi încheie noaptea dormind în acelaşi cort şi uitând insultele rostite. Din când în când, îşi face apariţia un nou-venit în grup. Fiindcă nu are încă o istorie în comun, îşi arată doar calităţile, iar unii îl privesc ca pe un maestru.
Războinicul luminii nu-l compară însă niciodată cu foştii săi camarazi de luptă. Străinul este bine venit, dar încrederea în el nu se va instala decât după ce i se vor cunoaşte şi defectele.
Un războinic al luminii nu intră într-o bătălie fără a cunoaşte limitele aliatului său.
==============================================
Războinicul cunoaşte o veche expresie populară: “Dacă remuşcările ar putea ucide...”
Şi ştie că remuşcarea ucide; roade lent sufletul celui care a făcut ceva rău şi duce la autodistrugere.
Războinicul nu vrea să moară în felul acesta. Când acţionează cu perversitate sau răutate - întrucât este un om plin de defecte -, nu-i e ruşine să-şi ceară iertare.
Dacă e încă posibil, depune toate strădaniile ca să îndrepte răul pe care l-a făcut. Dacă persoana pe care a vătămat-o a murit, binele i-l face unui străin şi închină întreprinderea aceasta sufletului celui pe care l-a lovit.
Un războinic al luminii nu se căieşte, pentru că remuşcarea ucide. El se umileşte şi repară răul pe care l-a pricinuit.
==============================================
Toţi războinicii luminii şi-au auzit mamele zicând: “Fiul meu a făcut asta fiindcă şi-a pierdut capul, dar, în fond, este un om foarte bun.”
Deşi îşi respectă mama, el ştie că nu e aşa. Nu se tot culpabilizează pentru faptele sale necugetate şi nici nu-şi petrece viaţa tot iertându-se pentru greşelile făcute - căci în felul acesta n-ar mai apuca niciodată să-şi corecteze drumul.
El îşi foloseşte bunul-simţ ca să-şi judece rezultatul faptelor - şi nu intenţiile pe care le-a avut când le-a executat. Îşi asumă tot ce face, chiar dacă plăteşte un preţ ridicat pentru eroarea sa.
Un vechi proverb arab spune: “Dumnezeu judecă pomul după fructe, nu după rădăcini.”
==============================================
Înainte de-a lua o hotărâre importantă - să declare un război, să se mute împreună cu prietenii pe altă câmpie, să aleagă un ogor de însămânţat - războinicul se întreabă: “Ce urmări va avea asta asupra celei de-a cincea generaţii a urmaşilor mei?”
Un războinic este conştient că actele fiecărei persoane au consecinţe care se prelungesc vreme îndelungată şi trebuie să ştie ce fel de lume lasă pentru cea de-a cincea generaţie de după el.
==============================================
“Nu face furtuni într-un pahar cu apă”, îl avertizează cineva pe războinicul luminii.
Dar el nu exagerează niciodată un moment dificil şi caută totdeauna să menţină calmul necesar.
În acelaşi timp, nu judecă durerea altcuiva.
Un mic detaliu - care nu-l afectează deloc - poate servi drept amorsă pentru furtuna ce se pregătea în sufletul fratelui său. Războinicul respectă suferinţa aproapelui şi nu încearcă să o compare cu a sa.
Cupa suferinţelor nu are aceeaşi mărime pentru toată lumea.

“Prima calitate a drumului spiritual este curajul”, spunea Gandhi.
Lumea pare ameninţătoare şi periculoasă pentru laşi. Aceştia caută siguranţa mincinoasă a unei vieţi fără mari provocări şi se înarmează până-n dinţi ca să apere ceea ce cred că posedă. Laşii îşi construiesc în cele din urmă zidurile propriei lor închisori.
Războinicul luminii îşi proiectează gândul dincolo de orizont. Ştie că, dacă nu va face nimic pentru lume, nimeni altul nu o va face.
Se angajează astfel în Lupta cea Bună şi-i ajută pe ceilalţi, chiar dacă nu înţelege exact de ce.
==============================================
Războinicul luminii citeşte cu atenţie un text pe care Sufletul Lumii i l-a trimis lui Chico Xavier:
“Când veţi reuşi să depăşiţi gravele probleme dintr-o relaţie, nu vă mai pierdeţi timpul amintindu-vă momentele dificile, ci bucurându-vă că aţi mai trecut de încă o încercare a vieţii. Când veţi ieşi dintr-o lungă perioadă de tratament al sănătăţii, nu vă mai gândiţi la suferinţa pe care aţi fost nevoiţi s-o înfruntaţi, ci la binecuvântarea lui Dumnezeu care v-a îngăduit vindecarea.
Purtaţi în amintire, pentru tot restul vieţii, lucrurile bune care s-au ivit în toiul dificultăţilor. Ele vor fi o dovadă a capacităţii voastre şi vă vor da încredere în confruntarea cu oricare alt obstacol.”
==============================================
Războinicul luminii se concentrează asupra micilor miracole ale vieţii zilnice.
E capabil să vadă ce este războiul pentru că poartă frumuseţea în sine însuşi, de vreme ce lumea e o oglindă şi-i restituie fiecărui om reflexul propriei feţe. Deşi îşi cunoaşte cusururile şi limitele, războinicul face tot ce e posibil ca să-şi păstreze buna dispoziţie în momentele de criză.
La urma urmelor, lumea se străduieşte să-l ajute, chiar dacă toate din juru-i par a spune contrariul.
==============================================
Există şi un deşeu emoţional: el e produs în fabricile de gândire. Sunt dureri care au trecut şi acum nu mai sunt de nici un folos. Sunt precauţii care şi-au avut importanţa lor în trecut - dar în prezent nu mai slujesc la nimic.
Războinicul îşi are şi el amintirile sale, dar izbuteşte să separe ceea ce e folositor de ceea ce e inutil: îşi aruncă deşeurile emoţionale.
Un tovarăş al lui zice: “Dar asta face parte din istoria mea. De ce trebuie să-mi abandonez nişte sentimente care mi-au marcat existenţa?”
Războinicul surâde, dar nu mai caută să simtă lucruri pe care nu le mai simte. El se schimbă - şi vrea ca sentimentele să-l însoţească.
==============================================
Când îl vede deprimat, maestrul îi spune războinicului:
“Nu eşti cel ce pari a fi în momentele de tristeţe. Eşti mult mai mult de-atâta.
În timp ce mulţi au plecat - din motive pe care nu le vom înţelege niciodată -, tu eşti încă aici. De ce oare Dumnezeu a îndepărtat oameni atât de extraordinari şi te-a lăsat pe tine ?
Chiar în clipa asta, milioane de inşi vor fi renunţat. Nu se detestă, nu plâng, nu mai fac nimic; aşteaptă doar să treacă timpul. Şi-au pierdut capacitatea de reacţie.
Tu, în schimb, eşti trist. Asta dovedeşte că sufletul îţi este încă viu.”
==============================================
Uneori, în toiul unei bătălii ce pare a nu se mai termina, războinicului îi vine o idee şi reuşeşte să iasă învingător în câteva secunde.
Atunci gândeşte: “De ce oare am suferit atâta timp într-o luptă pe care aş fi putut să o câştig cu jumătate din energia pe care am risipit-o ?”
La drept vorbind, orice problemă - o dată rezolvată - pare foarte simplă. Marea victorie, care astăzi pare lesnicioasă, a fost rezultatul unei serii de mici victorii care au trecut neobservate.
Atunci războinicul înţelege ceea ce s-a întâmplat şi doarme liniştit. În loc să se învinovăţească pentru faptul de a fi zăbovit atâta timp ca să ajungă, el se bucră, ştiind că până la urmă a ajuns.
==============================================
Există două feluri de rugăciune.
Primul fel este acela în care cerem să se întâmple anumite lucruri, încercând să-i spunem lui Dumnezeu ce anume trebuie să facă. Nu-i acordăm Creatorului nici timp, nici spaţiu ca să acţioneze. Dumnezeu - care ştie prea bine ce este cel mai bine pentru fiecare dintre noi - va continua să acţioneze după cum crede de cuviinţă. Iar cel ce se roagă rămâne cu senzaţia că n-a fost ascultat.
Al doilea fel de rugăciune este acela în care, chiar fără a înţelege drumurile Atotputernicului, omul lasă să i se împlinească în viaţă planurile Creatorului său. Se roagă să fie cruţat de suferinţă, se roagă să aibă parte de bucurie în Lupta cea Bună, dar nu uită nici o clipă să spună: “Facă-se voia Ta.”
==============================================
Războinicul ştie că vorbele cele mai importante în toate limbile sunt cuvinte mărunte.
Da. Dragoste. Dumnezeu.
Sunt cuvinte care se pot rosti cu uşurinţă şi care umplu uriaşe spaţii goale.
Există însă un cuvânt - şi el foarte mărunt - pe care multor oameni le vine greu să-l rostească: nu.
Cine nu spune niciodată “nu” se consideră generos, înţelegător, educat, deoarece “nu”-ul este reputat a fi blestemat, egoist, lipsit de spiritualitate.
Războinicul nu cade niciodată într-o asemenea capcană. Sunt momente în care - când zice “da” pentru ceilalţi - poate zice “nu” pentru sine.
De aceea, niciodată nu spune “da” cu buzele, dacă inima sa zice ”nu”.
==============================================
În primul rând: Dumnezeu înseamnă sacrificiu. Suferă în viaţa aceasta şi vei fi fericit în cea viitoare.
În al doilea rând: cine se distrează este copil. Trăieşte sub tensiune.
În al treilea rând: ceilalţi ştiu ce e mai bine pentru noi pentru că au mai multă experienţă.
În al patrulea rând: avem obligaţia să-i facem mulţumiţi pe ceilalţi. Trebuie să le fim plăcuţi, chiar dacă asta înseamnă renunţări importante.
În al cincilea rând: nu trebuie să bem din cupa fericirii, altminteri i-am putea prinde gustul - şi nu totdeauna o avem la îndemână.
În al şaselea rând: trebuie să acceptăm toate pedepsele. Suntem vinovaţi.
În al şaptelea rând: frica este o alarmă. Să nu riscăm.
Acestea sunt poruncile cărora nici un războinic al luminii nu le poate da ascultare.
==============================================
Un grup foarte mare de persoane stă în mijlocul şoselei, barând drumul care duce la Paradis.
Puritanul întreabă: “De ce păcătoşii?”
Şi moralistul rage: “O prostituată vrea să ia parte la ospăţ!”
Paznicul valorilor sociale ţipă: “Cum poate fi iertată femeia adulteră, dacă a păcătuit?”
Penitentul îşi rupe straiele: “De ce să vindeci un orb care nu se gândeşte decât la suferinţa lui şi nici măcar nu-ţi mulţumeşte?”
Ascetul ţopăie furios: “Îngădui ca femeia să toarne un ulei scump pe părul tău! De ce nu-l vinde ca să cumpere de mâncare ?”
Surâzând, Isus ţine poarta deschisă. Şi războinicii luminii intră, indiferent de ţipetele isterice.
==============================================
Adversarul este înţelept.
Ori de câte ori îi stă în putinţă, pune mâna pe arma sa cea mai uşor de mânuit şi cea mai eficace: intriga. Atunci când o utilizează, nu trebuie să facă mari eforturi - deoarece lucrează alţii pentru el. Cu câteva vorbe prost dirijate, se distrug luni de devotament, ani de căutare a armoniei.
Războinicul luminii este adeseori victima acestei capcane. Nu ştie de unde vine lovitura şi nu are cum dovedi că intriga e falsă. Intriga nu dă drept de apărare: condamnă fără judecată.
Între timp, el suferă consecinţele şi pedepsele nemeritate - căci cuvântul are putere, şi el o ştie. Suferă însă în tăcere şi nu foloseşte niciodată aceeaşi armă ca să atace adversarul.
Războinicul luminii nu este laş.
==============================================
“Dă-i nerodului o mie de inteligenţe şi el nu o va vrea decât pe-a ta”, zice un proverb arab. Când războinicul luminii începe să-şi planteze grădina, observă că vecinul stă acolo, spionându-l. Îi place să-şi dea cu părerea despre cum să semene acţiunile, cum să fertilizeze gândurile, cum să stropească victoriile.
Dacă va da ascultare celor spuse de el, războinicul va sfârşi prin a face o muncă ce nu-i aparţine; grădina pe care o îngrijeşte acum va fi ideea vecinului.
Dar un adevărat războinic al luminii ştie că fiecare grădină îşi are misterele sale, pe care doar mâna răbdătoare a grădinarului e capabilă a le descifra. De aceea, preferă să se concentreze asupra soarelui, ploii, anotimpurilor.
Ştie că nerodul care-şi dă cu părerea despre grădina celuilalt nu îşi îngrijeşte propriile plante.

Pentru a lupta, trebuie să ţii ochii larg deschişi. Şi să ai tovarăşi credincioşi alături de tine.
Se întâmplă ca, dintr-o dată, cel care lupta împreună cu războinicul luminii să-i devină adversar.
Prima reacţie este de ură; dar războinicul ştie că luptătorul orb e pierdut în mijlocul bătăliei.
Astfel încât încearcă să vadă lucrurile bune pe care le-a făcut în timpul convieţuirii lor fostul aliat; încearcă să înţeleagă ce anume l-a dus la brusca schimbare de atitudine, ce răni s-au acumulat în sufletul lui. Caută să descopere ce anume l-a făcut pe unul dintre ei să abandoneze dialogul.
Nimeni nu este pe de-a-ntregul bun sau rău; războinicul se gândeşte la asta, când vede că are un nou adversar.
==============================================
Un războinic ştie că scopurile nu scuză niciodată mijloacele.
Căci nu există scopuri; există doar mijloace. Viaţa îl duce de la necunoscut spre necunoscut. Fiecare clipă e înveşmântată în acest mister pasionant: războinicul nu ştie de unde vine şi nici unde se duce.
Dar nu se află aici din întâmplare. Şi se bucură de surprize, e încântat de peisajele pe care nu le cunoaşte. Deseori se simte înfricoşat, dar asta e ceva firesc la un războinic.
Dacă se va gândi numai la scop, nu va reuşi să fie atent la semnele de pe drum. Dacă se va concentra numai asupra unei întrebări, va pierde multiple răspunsuri care sunt lângă el.
De aceea, războinicul se supune.
==============================================
Războinicul cunoaşte “efectul de cascadă”.
A văzut adesea pe cineva purtându-se rău cu alt om care n-a avut curajul să reacţioneze. Atunci, din laşitate şi resentiment, această persoană şi-a descărcat furia asupra altcuiva mai slab, care s-a descărcat asupra altuia, într-un veritabil torent de nefericire. Nimeni nu cunoaşte urmările propriilor sale cruzimi.
De aceea, războinicul este grijuliu în folosirea spadei şi acceptă doar un adversar vrednic de el. În momentele de furie, el loveşte doar o stâncă şi se vatămă la mână.
Mâna i se vindecă în cele din urmă; dar copilul care a fost bătut pentru că tatăl lui a pierdut o luptă va rămâne marcat pentru tot restul vieţii.

Când vine ordinul de plecare, războinicul îşi vede toţi prietenii pe care şi i-a făcut pe timpul cât şi-a parcurs drumul. Pe unii i-a învăţat cum să audă clopotele unui templu scufundat, altora le-a povestit istorii în jurul focului.
Inima îi e tristă; el ştie însă că spada îi este sfinţită şi trebuie să asculte poruncile Aceluia căruia şi-a închinat lupta.
Apoi, războinicul luminii le mulţumeşte tovarăşilor de călătorie, trage adânc aerul în piept şi merge mai departe, încărcat de amintirile unei călătorii de neuitat.

EPILOG

Se lăsase noaptea când ea termină de vorbit. Cei doi rămaseră cu ochii aţintiţi la luna care răsărea.
“Multe lucruri pe care mi le-ai spus se contrazic între ele”, zise el.
Ea se ridică.
“Rămâi cu bine”, zise ea. ”Ştiai că clopotele din fundul mării nu erau o legendă, dar ai fost în stare să le auzi doar când ai simţit că vântul, pescăruşii, foşnetul frunzelor de palmier, toate acestea făceau parte din dangătul clopotelor.
La fel, războinicul luminii ştie că toate din jurul său - victoriile, înfrângerile, entuziasmul şi descurajarea sa - fac parte din Lupta sa cea Bună. Şi va şti să folosească strategia corectă exact când va avea nevoie de ea. Un războinic nu caută să fie coerent; el învaţă să-şi ducă viaţa cu contradicţiile sale.”
“Cine eşti?”, întrebă el.
Dar femeia se şi îndepărta, păşind pe valuri spre luna ce răsărea.

Cartea lui Enoch
Capitolul 11.Iata cuvintele lui Enoh prin care el binecuvinteaza pe cei alesi si cei drepti care vor trai timpuri de mahnire profunda, cand vor fi respinse toate rautatile si toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers in fata Domnului, cand ochii lui au fost deschisi si cand el a contemplat o viziune sfanta in Ceruri si a spus: " Iata ce mi-au prezentat ingerii".2. acesti ingeri mi-au dezvaluit toate lucrurile si mi-au dat minte sa inteleg ce am vazut, cele ce nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-o generatie urmatoare, pentru binele celor alesi.3. aceasta pentru ca eu am putut vorbi si discuta cu cel care va parasi intr-o zi locuinta sa celesta, Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi.4. Cel care va cobora o zi pe varful muntelui Sinai, aparand in tabernacolul sau si manifestandu-se cu toata forta puterii Sale divine.5. Toti cei prezenti vor fi ingroziti de spaima.6. La fel pe tot pamantul vor fi cuprinsi de teama si groaza. Muntii se vor prabusi, colinele se vor scufunda, ele se vor topi in fata Sa, ca ceara in fata flacarii. Pamantul va fi acopirit cu apa si vor pieri toti cei ce-l locuiesc, asadar toate fiintele vor fi judecate, toate chiar si dreptii.7. Dar cei drepti vor obtine linistea; El ii va feri pe cei alesi si le acorda iertarea Sa.8. Atunci ei vor deveni propietatea lui Dumnezeu; ei vor fi coplesiti de fericire si binecuvantare; splendorile Divinitatii ii vor lumina. Capitolul 2Iata! El soseste cu zece mii dintre sfinitii sai pentru a judeca toate creaturile, pentru a nimici toate rasele de raufacatori so a condamna cu tarie crimele pe care pacatosii si nelegiuitii le-au facut contra lui. Capitolul 3 1. Toti aceia care locuiesc in Ceruri cunosc ce se intampla pe pamant.2. Ei stiu ca sferele ceresti care ne lumineaza nu-si schimba niciodata drumul; ca fiecare din ele rasar si apun cu regularitate, la timpul propriu fiecaruia, fara a se abate niciodata de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pamantul si stiu imediat totul despre el de la inceput si pana la sfarsit.3. Ei vad ca fiecare din creatiile lui Dumnezeu urmeaza fara abatere drumul care i-sa dat. Ei vad vara si iarna; vad ca pamantul e indestulat cu apa si ca norii, ceta si ploaia improspateaza vahduhul. Capitolul 4Ei vad si admira cum fiecare copac isi alcatuieste coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu exceptia a 14 copaci privilegiati care raman totdeauna verzi si care in timpul multor ierni creaza impresia de primavara. Capitolul 5Ei admira apoi in zilele de vara cun soarele incalzeste pamantul, inca de la inceputul drumului sau, in timp ce voi cautati racoarea frunzisului; in timp ce pamantul crapa de caldutra arzatoare si voi nu mai sunteti in stare sa va plimbati nici la munte, nici la ses. Capitolul 61. Ei admira apoi cum in copaci la adapostul frunzelor se incarca in acelasi timp de fructe; dar de asemenea ei inteleg, si in acelasi timp recunosc ca toate aceste lucruri sunt facute pentru noi de Cel care traieste vesnic.2. Ca toate lucrarile din fiecare an, ca toate creatiile Sale urmeaza fara abatere ordinea dinainte stabilita; si totusi; cand Dumnezeu hotareste asa toate lucrurile trebuie sa dispara.3. Ei vad cum marile si raurile savarsesc fiecare misiunea lor.4. In timp ce voi, voi suportati cu greutate , voi nu duceti la bun sfarsit multe din obiligatiile voastre fata de Domnul vostru, voi calcati ordinele Sale; voi denigrati maretia SA, si gurile voastre hulesc prin pronuntarea de blasfemii impotriva maiestatii Sale.5. Pacatosi cu inima impietrita, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.6. Zilele voastre vor fi blestemate si anii vietii voastre vor fi stersi din cartea vietilor; veti fi dispretuiti de toate creaturile si nu veti obtine nici o indurare.7. In acea zi linistea voastra va disparea pentru totdeauna, fiind blestemati de toti dreptii si pacatosii insisi va vor respinge.8. Da, ei va vor dispretui la fel ca nelegiuitii.9. Dar pentru alesi, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este mostenirea pamanteasca.10. Pentru voi necredinciosilor, pentru voie blestem.11. Atunci alesii vor primii intelepciunea, si nu va mai fi incalcata ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri si nu vor mai fi orgoliosi: ci ei se vor purta cu grije, se vor smeri si nu vor incalca legile sfinta.12. Astfel ei nu vor fi pedepsiti niciodata, toata viata lor, iar moartea lor va fi fara tulburari si durere; viata lor va fi implinita; vor imbatrani in bucurie si pace; si anii lor de fericire se vor inmulti cu bucurii, cu liniste, fara nori, fara tulburari, in toti anii vietii lor. Capitolul 7 1. Pe cand copii oamenilor se inmultisera in acele zile. s-a facut ca ficele lor s-au nascut gratioase si frumoase.2. Si atunci, cand ingerii, copii Cerurilor, le-au vazut, s-au indragostit de ele; si ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei din rasa oamenilor si sa avem copii cu ele.3. Atunci, Samyaza, seful lor a zis: " Eu ma tem ca voi nu veti fi in stare sa va impliniti gandul vostru".4. " Si ca eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastra".5. Dar ei au raspuns: noi va juram.6. Si noi ne legam cu totii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom savarsi ceea ce am hotarat.7. Intr-adevar ei au jurat si s-au legat intre ei printr-un legamant cu blestem. Ei erau in numar de 200 si coborau din Adis, loc asezat in apropierea muntelui Hermon.8. Acest munte era denumit Hermon (in original armon ), pentru ca acolo au jurat si s-au legat printr-un legamant cu blestem.9. Iata numele sefilor lor: Samyaza, seful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Acestia erau sefii celor 200 de ingeri; si restul erau toti cu ei.10. Si ei si-au ales fiecare cate o femeie, si s-au apropiat de ele si au convietuit cu ele; si ei le-au invatat vrajitorii, farmece si insusirile radacinilor si arborilor.11. Si aceste femei ai zamislit si au nascut uriasi.12. Statura lor era de 300 de coti. Ei au inghitit tot ce munca oamenilor poate sa produca, si n-a fost chip sa fie saturati.13. Atunci s-au intors impotriva oamenilor insisi ca sa-i manance. 14. Si au inceput a se repezi la pasari, la dobitoace, la taratoare si la pesti, pentru a-si potoli foamea cu carnea lor si setea cu sangele lor.15. Si atunci pamantul a murmurat impotriva celor rai.Capitolul 8 1. Azayel i-a mai invatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi, platose, oglinzi; el le-a aratat cum sa faca bratari si podoabe, cum sa foloseasca vopsele, arta de a-si inegri spancenele, de a folosi pietrle pretioase si tot soiul de spoieli, astfel incat oamenii s-au stricat.2. Nelegiuirea s-a intins; depravarea s-a inmultit, creaturile incalcau orice ordin si distrugeau tot ce le iesea in cale.3. Amazarak i-a invatat to felul de vrajitorii, de farmece si insusirile radacinilor.4. Armers i-a invatat arta de a dezlega vrajitoriile.5. Barkayal i-a invatat arta de a urmarii stelele.6. Akibeel i-a invatat semnele.7. Tamiel i-a invatat astronomia.8. Si Asaradel i-a invatat miscarile lunii.9. Si oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat si glasurile lor s-au ridicat pana la cer.Capitolul 91. Atunci Mihail si Gabriel, Rafael, Suryal si Uriel, isi coborara privirile lor din Cer spre pamant, si au vazut valurile de sange care-l inroseau; si nedreptatile care se savarseau; si si-au spus unul altuia: "Aceasta este larma strigatelor lor". 2. Pamantul caruia i s-a furat copiii si-a ridicat glasul pana la portile Cerului.3. Catre voi, o! spirite ceresti , catre voi se ridica plangerile sufletelor spunand: Obtineti pentru noi dreptate de la Prea-Inaltul. Atunci ei au spus Domnului si Stapanului lor ; Tu esti Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se inalta pentru vesnicie, si pe veci Numele Tau este sfintit si slavit. Tu esti binecuvantat si slavit pentru totdeauna. 4. Tu esti Creatorul, Stapanul preamarit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stapanesti peste toate si nimic nu poate ocoli puterea Ta.5. Tu ai vazut ce a facut Azazyel; cum i-a invatat pe oameni tot felul de nedreptati, si cum a aratat el lumii tot ce se petrece in Ceruri.6. Samyaza, de asemenea, a invatat pe oameni vrajitorii, el pe care Tu l-ai asezat deasupra tuturor camarazilor sai . Ei s-au insotit cu ficele oamenilor; au pacatuit cu ele si s-au dezonorat.7. El le-au dezvaluit lor crimel;e cele mai dezgustatoare.8. Si femeile au nascut uriasi.9. Si tot pamantul a fost acoperit de sange si faradelegi.10. Si iata acum, ca sufletele celor moprti, ridica glasurile catre tine.11. Si s-au ridicat plansetele lor pana la portile cerului.12. Vaietele lor urca spre tine; oamenii nu pot sa scape de salniciile care acopera fata pamantului. Insa Tu cunosti toate lucrurile, chiar inainte ca ele sa ia fiinta.13. Tu cunosti toate lucrurile: Tu stii tot ce se intampla si totusi nu ne spui nimic.14. Pentru atatea crime, ce trebuie sa facem noi celui rau ?Capitolul 101. Atunci Prea-Inaltul, Cel mare si sfant, si-a facut auzita vocea.2. Si il trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adica Noe ).3. Ii spuse: Vorbeste-i in Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.4. Apoi dezvaluieste-i marele prapad care va face sa piara toti oamenii:intrucat apele potopului se vor revarsa pe toata fata Pamantului si toate creaturile vor fi distruse.5. Dar invata-l c alea de a scapa; spune-i lui in ce chip rasa lui va avea fiinta pe tot pamantul.6. Apoi, Domnul spuse catre Rafael: " Prinde-l pe Azazyel, leaga-i picioarele si mainile; arunca-l in intunericul vesnic si paraseste-l in pustia Dudael".7. Fa sa ploua peste el pietre grele si ascutite; invaluieste-l in intunerec deplin.8. Sa ramana acolo pentru totdeauna ,fie ca fata sa sa ramana acoperitacu un voal gros; si fie ca el sa nu mai vada lumina niciodata.9. Si cand se va face ziua judecatii, arunca-l in foc.10. Intre timp, curata pamantul pe care ingerii l-au dezonorat; preves- teste-i viata; prevesteste-i ca Eu il voi reinvia.11. Fii oamenilor nu vor pieri cu totii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au aratat si pe care ei le-au aratat urmasilor lor.12. Dar pamantul a fost murdarit de invataturile necurate ale lui Azazyel. Si de aceea el trebuie sa fie facut raspunzator de toate crimele.13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la fiintele cele rele, la cei condamntati, la copii depravarii, omoara acesti copii de depravati, acesti urmasi ai ingerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; impinge-i, atatai pe unii contra altora. Fa-i sa piara de propriile lor maini; pentru ca zilele lor nu vor fi implinite.14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obtine nimic pentru ei; si ei vor spera in zadar pentru copii lor viata de veci si chiar o viata de 500 de ani.15. Dupa aceea Domnul ii spuse lui Mihail: Du-te si anunta pedeapsa care-l asteapta pe Samyaza si pe toti cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdarii. Si cand fii lor vor fi omorati, cand ei vor fi vazut ca a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, incatuseaza-i sub pamant pentru saptezeci de generatii pana in ziua judecatii si a sfarsitului lumii; si cuvantul acestei judecati ii va osandi pe veci.16. Atunci ei vor fi aruncati in adancul unui foc care ii va chinui fara incetare; si ei vor ramane asa o vesnicie.17. Impreuna cu ei, seful lor va arde in flacari; si cu totii vor fi incatusatipana la moartea unui mare numar de generatii.18. Nimiceste, in acelasi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoara urmasii ingerilor veghetori; destul si prea mult timp ei au oropsit semintia omeneasca.19. Prigonitorii sa fie stersi de pe suprafata pamantului.20. Raul sa fie nimicit.21. Si ramura dreptatii si a omeniei sa infloreasca si sa devina o marturieia binecuvantarii.22. Caci dreptatea si omenia vor trebui sa infloreasca in bucurie pentru timpuri fara de sfarsit.23. Si atunci cei sfinti vor inalta Domnului rugaciuni de indurare si vor trai pana cand vor da nastere la o mie de copii; in timp ce zilele tineretiilor si sabaturile lor se vor scurge in bucurie si pace. In aceasta epoca tot pamantul va fi cultivat in dreptate; el se va acoperi de arbori si de binecuvantari; vor fi saditi pomi bogati in roade.24. Vita de vie va creste din abundenta si va produce struguri din belsugtoate semintele care vor fi incredintate pamantului, vor da o mie de masuri pentru una; si o masura de masline va ajunge la 10 teascuri de ulei.25. Pamantul va fi mantuit de toate silniciile, de toate nedreptatile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce il poate murdari. Raul va disparea pentru totdeauna.26. Atunci, copiii oamenilor vor trai in dreptate, si toate neamurile imi vor da onorurile care mi se datoreaza; toate ma vor binecuvanta; toate ma vor adora.27. Pamantul se va elibera de toata stricaciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toata suferinta, si el nu va mai avea a se teme ca-i voi trimiteun potop nimicitor.28. In acele zile, voi deschide comorile binecuvantarilor pastrate in cer, le voi raspandi pe pamant si ele vor aduce spor in lucrarile si munca oamenilor.29. Pacea si dreptatea se vor uni cu oamenii si aceasta unire sfanta va dura cat va fi lumea si cat vor fi generatiile.Capitolul 111. Inainte de a se implini toate aceste lucruri Enoh a fost rapit de pe pamant; si nimeni nu a stiut unde a fost si nici ce a devenit.2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfintii si cu ingerii veghetori.3.Eu, Enoh voi binecuvanta pe Domnul, merele rege al pacii.4. Si iata: ingerii veghetori m-au numit Enoh scribul.5. Si Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptatii, du-te si vorbeste ingerilor veghetori al cerului, care au parasit inaltimile desavarsite ale cerului si locuintele lor vesnice, cei care s-au dezonorat cu femei.6. Si au facut ca oamenii, luand neveste dupa exemplul lor si strivand tot pamantul.7. Spune-le lor ca pe pamant, ei nu vor capata niciodata, nici liniste, nici iertarea pacatelor lor. Niciodata nu se vor bucura de urmasii lor; ei ii vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plange dupa fii lor ucisi;si ma vor ruga pentru ei, dar niciodata nu vor obtine pacea sau iertarea.Capitolul 121. Atunci Enoh pleca si ii spuse lui Azazyel; Nu mai exista liniste pentru tine, o mare sentinta s-a pronuntat impotriva ta. Vei fi incatusat;2. Nu va fi niciodata pentru tine nici usurare, nici iertare, nici putinta unui ajutor, din cauza faradelegilor pe care tu le-ai aratat.3. Si pentru ca tu i-ai invatat pe oameni sa-l insulte pe Dumnezeu, sa pacatuiasca si sa-i asupreasca pe semenii lor.4. Apoi l-am parasit si am mers sa le anunt eu insumi noutatile la tovarasii lui de crime.5. Si ei s-au inspaimantat si au fost apucati de un trumurt ingrozitor.6. Si ei m-au implorat sa scriu pentru ei o plangere umila, pentru a obtine iertarea greselilor lor ; m-au rugat s-o fac sa ajunga la tronul lui Dumnezeu din cer, caci ei nu indrasnesc sa i se adreseze, nici sa-si ridice ochii spre cer din cauza marelui pacat pentru care au fost judecati.7. Atunci, eu am scris o plangere umila in sprijinul lor, pentru a obtine liniste si iertare pentru tot ce au facut.8. Apoi i-am parasit si mi-am continuat drumul, recitind mereu plangerea lor, catre apele lui Danedan care se afla la rasarit de Hermon si acolo m-am culcat.9. Si iata ca am avut un vis si o viziune divina. Am cazut in extaz si am vazut atunci pedeapsa pe care trebuia sa o anunt, vestea trista si mustratoare pentru copii cerului. Cand m-am trezit, ma aflam in apropierea apei. Ei erau adunati, plangeau si fetele lor erau intoarse catre Ubelseiael, loc asezat intre Liban si Semeser.10. Le-am impartasit viziunile mele si visele mele.11. Si le-am spus aceste cuvinte de judecata si dojenile pe care le meritau copii cerului.Capitolul 131. Aceasta este cartea cuvintelor de judecata si cuvintele adresate ingerilorveghetori, care sunt in aceasta lume, dupa porunca pe care mi-a dat-o inviziunea mea Cel Sfant si Cel Mare. Am vazut atunci in vis ca vorbeam culimba mea din carne si cu acelasi suflu cu care Atotputernicul a insufletit buzele oamenilor pentru a se intelege intre ei.2. Si am inteles cu inima. Insusi Dumnezeu a dat oamenilor putinta sa inteleaga cuvintele adresate mintii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe ingerii veghetori, copii cerului. Deci eu a scris rugamintile voastre; dar eu am vazut in viziunea mea, ca atat cat va exista lumea, niciodata voi nu veti obtine ceea ce ati cerut.3. Judecata s-a pronuntat impotriva voastra; toate rugamintile voastre sunt in zadar.4. Asadar, de acum inainte voi nu veti mai urca la ceruri; iar pe pamant, voi veti fi incatusati atata timp cat va exista lumea.5. Dar, mai inainte, voi veti fi martori la nenorocirea celor care va sunt dragi; ei nu va vor mai apartine. Ei vor cadea sub sabie chiar sub ochii vostri.6. Si nu puteti adresa nici o ruga pentru ei , nici pentru voi! 7. Ci veti plange si veti suferi in tacere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.8. Iata acum viziunea pe care am avut-o;9. Iata: M-am vazut inconjurat de nori si de ceata deasa; priveam cuingrijorare miscarea astrelor si a fulgerelor in timp ce vanturi prielnice imi ridicau aripile si grabeau drumul meu.10. Am fost inaltat astfel pana la cer si am ajuns curand la un zid cladit din pietre de clestar. Flacari miscatoare ii invaluiau marginile. Am simtit cum ma cuprinde groaza.11. Cu toate acestea, m-am varat in mijlocul acestor flacari.12. Si am ajuns intr-o vasta locuinta care era pavata cu pietre de cristal. Peretii ca si podeaua, erau de asemeni din cristal si la fel si temeliile. Tavanul era format din stele ratacitoare si fulgere de lumina si in mijloc se vedeau miscandu-se heruvimi de foc intr-un car agitat. Flacari tremurau imprejurul zidurilor si poarta era de foc. Cand a fost sa intru in aceasta locuinta, ea era in acelasi timp arzatoare ca focul si rece ca gheata; si nu exista acolo nici urma de fericire, nici de viata. Atunci o spaima a pus brusc stapanire pe mine; m-am cutremurat de groaza.13. Tremuram ca varga, m-am intors cu fata spre pamant si am avut o viziune.14. Iat-o: Eram intr-o alta locuinta mai larga decat prima, portile careia erau toate deschise in fata mea, in mijloul unei flacari tremuratoare.15. Era atata stralucire, maretie si fala incat imi este peste puteri sa va descriu, nici splendoarea ce o inconjoara si nici intinderea sa.16. Podeaua era de foc; in tavan straluceau filgere si stele ratacitoare, iar acoperisul era in intregime un foc scanteietor.17. L-am examinat cu atentie, si am vazut acolo inaltat un tron;18. Al carui aspect era ca batut de grindina cu toate ca marginile sale erau stralucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvim.19. Din acest tron puternic ieseau torente de flacari;20. Stralucitoare incat era imposibil sa le privesti.21. Si era cineva asezat pe acest tron maret.22. Al carui vesmant era mai stralucitor decat soarele si mai alb decat zapada.23. Nici un inger nu era in stare sa il priveasca in fata pe Stralucitorul si Magnificul, nici sa se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea sa IL priveasca. Un foc stralucitor ardea in jurul Lui.24. Si se ridica, chiar inaintea lui, un foc de o mare intindere; astfel incat cei ce-l inconjurau, nu puteau sa se apropie de El, si erau in fata lui mii si mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfintii care formau curtea lui nu il paraseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cat am putut, acoperindu-mi fata si plin de teama. Atunci, Domnul El insusi a binevoit cu propria Sa gura sa ma cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult si vino sa auzi cuvintele Mele sacre.25. El m-a primit si m-a facut sa ma plec in fata portii. Si imi tineam ochii coborati in pamant.Capitolul 141. Atunci mi s-a adresat si mi-a spus asa: Asculta, asculta fara frica, O!Enoh cel drept, O! scrib al dreptatii, apropie-te si asculta vocea mea. Du-te, spune-le ingerilor veghetori care te-eu trimis sa ma rogi pentru ei: Voitrebuie sa va rugati pentru oameni si nu oamenii pentru voi!2. De ce ati abandonat inaltimile sfinte ale cerului, locuintele voastre eterne, pentru a merge sa pacatuiti cu femeile. De ce v0ati indragostit de ficele oamenilor; v-ati insotit de ele; v-ati dedat cu ele la lucruri care tin de copii pamantului, si ati dat nastere unei rase nelegiuite?3. Voi care erati spirite ale cerului, avand sfintenie si viata eterna, v-ati murdarit cu femeile, v-ati dedat la muncile carnii, ati zamlisit in sange, v-ati purtat ca si aceia care sunt numai din sange si carne.4. Ei, au fost creati pentru a muri.5. Iata de ce le-am dat lor femei, in scopul de a convietui cu ele pentru a procrea copii care sa le pastreze rasa pe pamant.6. Dar voi ati fost creati ca spirite curate inca de la inceput voi aveti o viata eterna, voi nu puteti muri.7. Si de aceea Eu nu v-am dat voua femei, pentru ca fiind spirite curatevoi trebuia sa locuiti in cer.8. Si acum uriasii care sunt rezultatul targului dintre spirit si carne, se vor numi pe pamant spirite rele si ele vor trai pe pamant. Ei vor procrea la randul lor spirite rele, pentru ca ei tin de cer cu o parte a firii lor pentru ca isi trag samanta din ingerii veghetori cei s finti. Ei vor deveni deci spirite rele pe pamant si se vor numi spirite ale raului. Locuinta spiritelor ceresti este cerul; iar pamantul este locuinta spiritelor pamantesti caresunt nascute din pamant.9. Spiritele uriasilor vor fi ca norii care aduc peste pamant nenorociri de toate soiurile, ciume, razboiul, foamea.10. Si doliul. Ele nu vor bea si nu vor manca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca intre barbati si femei, pentru ca ele au primit viata in zilele de nimicire si masacru.Capitolul 151. Dupa moartea uriasilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci cand isi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui sa piara inaintea judecatii. Ea va fi nimicita pana in ziua marelui sfarsit al Universului; atunci cand ingerii veghetori si nelegiuitii vor fi distrisi pentru totdeauna.2. Cat despre ingerii veghetori care te-au trimis sa te rogi le mine pentru ei,3. Le spun lor, acestor inteligente ceresti: Voi ati avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost aratate; cu toate acestea voi ati cunoscut un secret al nedreptatii.4. Si voi l-ati dezvaluit femeilor care v-au miscat inimile si prin voi s-a inmultit raul pe suprafata pamantului.5. Spune-le lor deci: Niciodata voi nu veti obtine iertarea, niciodata nu veti mai avea pace!Capitolul 161. Apoi ei m-au ridicat intr-un loc unde exista un foc mistuitor; si undedupa bunul lor plac, ei luau infatisarea unui om.2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al carui varf se avanta catre ceruri.3. Si eu am vazut izvorul fulgerelor si tunetelor la marginile acestui loc, in coltul sau cel mai adanc. 4. Apoi ei m-au dus in apropierea unei ape tasnitoare si tot mai mult catre apus, catre focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui rau de foc care curgea ca apa si se varsa in marea cea mare de la apus.5. Am vazut toate marile fluvii si am nimerit in mijlocul negrelor tenebre; in acest loc pe orice carne il paraseste; am vazut muntii de intuneric care se nasc iarna si locurile in care apa se pravale in propiile genuni.6. Am vazut si locul de varsare al tuturor fluviilor din lume si pe cel al genunii.Capitolul 171. Am ajuns apoi la magazia tuturor vanturilor si am vazut modul in care ele folosesc drept ornament pamantul si la pastrarea temeliilor pamantului.2. Am vazut piatra unghiulara care sustine pamantul.3. Am vazut si cele patru vanturi care sustin pamantul si bolta cereasca.4. Am vazut vanturile care sufla in inaltul cerului;5. Cele care se inalta intre cer si pamant si care formeaza stalpi cerului.6 Am vazut vanturilr care fac sa se roteasca cerul si care pun in miscare pe orbitele lor soarele si stelele, si deasupra pamantului, am vazut vantul care sustine norii.7. Am vazut drumul ingerilor.8. Am vazut la marginea pamantului, bolta cereasca sprijinindu-se de el.Atunci m-am intors spre miazazi.9. Acolo ard, noapte si zi sase munti de pietre pretioase, trei la partea de rasarit, trei la partea de miazazi.10. Cei dinspre rasarit erau facuti din pietre de diverse culori; perle si antimoniu; cei dinspre miazazi erau pietre rosii. Varfurile lor se inaltau pana la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era di alabastru si in partea de sus din safir. Am vazut si focul dogoritor care ardea pe munti.11. Acolo, am mai vazut si o regiune intinsa unde se adunau apele.12. Am vazut si izvoarele pamantului, ascunse in coloanele luminate luminate ale cerurilor.13. Si in aceste coloane ale cerului, eu am vazut focuri care izbucnesc fara numar, dar nici in sus nici in jos. Deasupra acestor izvoare, am vazut un loc care nu are nici bolta deasupra, nici pamant dedesupt, si nu era nici pic de apa; si nimic la dreapta nimic la stanga; un loc cu desavarsire pustiu.14. Si acolo, am zarit sapte stele, stralucind ca muntii de foc, sau ca niste spirite desavarsite.15. Atunci ingerul a spus: acest loc, va fi pana la disparitia cerului si a pamantului, inchisoarea stelelor si a armatelor cerului.16. Aceste stele care se rostesc deasupra focului sunt acelea care au calcat porunca lui Dumnezeu, inainte de a-si incheia incercarile lor. Si de aceea au fost incatusate in acest loc, pana cand isi vor ispasi crimele lor in anul cel de taina.Capitolul 181. Atunci Uriel striga : Iata ingerii care au trait cu f emei, si au fost destinati a fi conducatori;2. Cei care au dezonorat oamenii, inmultind greselile printre ei, punandu-i sa aduca jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar in ziua cea mare eivor fi judecati so vor pieri, si femeile lor impreuna cu ei, pentru ca s-au lasat ademenite fara sa se opuna.3. Si eu, Enoh, eu singur, am vazut sfasitul tuturor acestor lucruri, si nimanui nu i-a fost dat sa vada ce am vazut eu.Capitolul 191. Iata numele ingerilor care vegheaza.2. Uriel, unul dintre ingerii sfinti, care comanda strigatele si griaza.3. Rafael, unul dintre ingerii sfinti, care comanda asupra spiritelor omenesti.4. Raguel, unul dintre ingerii sfinti, care pedepseste lumea si astrele.5. Mihail, unul dintre ingerii sfinti care vegheaza la virtutiile oamenilor si comanda neamurile.6. Sarakiel, unul dintre ingerii sfinti, care vegheaza asupra copiilor oamenilor care au gresit.7. Gabriel, unul din ingerii sfinti, care comanda peste Ikisat, peste paradis si peste heruvimi.Capitolul 201. Eu am facut, in sfarsit un lung ocol pentru a sosi intr-un loc unde nimic nu era intreg.2. Eu nu am vazut acolo, nici lucrurile minunate aratate in cer, nici pamantul cu minunatiile sale; acolo nu era decat un pustiu singuratic si ingrozitor.3. Acolo am mai vazut sapte stele inlantuite unele cu altele precum niste munti mari, precum niste focuri mistuitoare. Si am strigat cand am vazut aceasta. Pentru ce crime sunt inlantuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite in acest loc ? Atunci Uriel, unul dintre ingerii care era cu mine si care mi-a fost insotitor, mi-a raspuns: Enoh de ce o astfel de intrebare ? de ce aceasta ingrijorare, aceasta neliniste ? Aceste stele au incalcat ordinele Domnului Prea-Inalt; si pentru a-si ispasi crimele lor, ele au fost incatusate in acest l;oc pentru un numare fara sfarsit de veacuri.4. De aici am mers intr-un alt loc al groazei.5. Acolo am vazut lucrand un foc imens, dogoritor si mistuitor, in mijlocul caruia exista o despicatura si coloanele de foc se luptau intre ele si se infundau in genuni. Mi-a fost peste putere sa apreciez atat marimea cat si inaltimea lui; nu am putut cunoaste nici originea sa. Si am strigat inca o data in fata a ce am vazut: Ce loc teribil ! si cat este de dificil sa cercetezi aceste taine.6. Uriel, unul dintre ingerii care era cu mine mi-a raspuns si mi-a spus: Enoh, de ce aceasta teama, de ce aceasta mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de suferinta ? Aici este, adauga el, inchisoare ingerilor; si aici vor fi ei inchisi pentru totdeauna !Capitolul 211. De acolo, am plecat catre celalat loc, asezat inspre apus, unde am vazut un munte mare si inalt, o stanca abrupta si patru locuri de intalnire incantatoare2. In interior, acest loc era adanc, spatios, lustruit si egal, dar intr-un intuneric deplin.3. Atunci, Rafael, unul dintre ingerii sfinti care ma insoteau, mi-a spus: Iata locurile preafericite unde se aduna spiritele, sufletele mortilor; acesta este locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor oamenilor.4. Acestia vor ramane in acest loc, pana in ziua judecatii, pana la vremea care le-a fost harazita.5. Insa mai este mult timp pana in ziua marii judecati. Si am vazut sufletele copiilor oamenilpor care murisera si strigatul lor acuzator se ridica pana la cer.6. Atunci l-am intrebat pe Rafael, ingerul care ma insotea si i-am spus; A cui este aceasta voce auzatoare care urca spre cer ?7. El mi-a raspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele sau Cain, si care il va invinui pana cand neamul sau va fi nimicit de pa fata pamantului.8. Pana cand neamul sau va fi sters din randul oamenilor.9. Atunci, l-am intrebat despre el, despre judecata de apoi si i-am spus: De ce sunt unii despartiti de ceilalti ? El mi-a raspuns: Sunt trei clase diferitepentru spiritele mortilor, trei clase diferite pentru spiritele dreptilor.10. Aceste clase se despart printr-o prapastie, printr-o apa si printr-o lumina pe apa.11. Pacatosii sunt impartiti la fel; dupa moartea lor; ei sunt ingropati in pamant, daca judecata nu i-a ajuns inca in viata.12. Acesta este locul in care sunt inchise sufletele lor, aici sunt lasati prada durerilor de neindurat, pedeapasa celor care sunt condamnati pentru eternitate si sufletele carora vor fi osandite si incatusate pentru totdeauna.13. Si iata acestea exista de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plang sunt separate de cele care vegheaza la nimicirea lor in ziua judecatii.14. Asa arata locul destinat sufletelor oamenilor nedrepti si pacatosi, sufetele acelora care au comis nedreptati si care s-au amestecat in obstea nelegiuitilor cu care se asemanau. Sufeltele lor nu vor fi nimicite in ziua judecatii; dar vor fi inchise in acest loc, de unde nu vor mai scapa niciodata. Atunci l-am laudat pe Dumnezeu.15. Si am zis: Fii binecuvantat Doamne al meu, Domn al gloriei si al dreptatii, stapanul suprem si vesnic.Capitolul 221. De acolo am plecat spre alt loc, in partea de apus, la marginile pamantului.2. Acolo am vazut un foc puternic si o miscare continua, care se rotea si noapte si zi fara a se opri niciodata.3. Si l-am intrebat pe ingerul care ma insotea, si i-am spus lui: Ce este acela ? De ce aceasta miscare fara de ragaz ?4. Atunci Raquel, unul dintre ingerii care ma insotea mi-a raspuns:5. Acest foc dogoritor, care se misca fara incetare spre apus, este focul care aprinde toti astrii cerului.Capitolul 231. De acolo, am ajuns intr-un alt loc si am vazut un munte de foc arzand noapte si zi. Cand m-am apropiat, am zarit sapte munti stralucitori, care erau separati unul de altul.2. Pietrele din care erau formati, erau frumoase si stralucitoare; ei sclipeau si radiau, iar suprafata lor era lustruita. Erau trei catre rasarit, cu atat mai de neclintit, cu cat erau asezati unul peste celalalt; si existau trei la miazazi la fel de neclintiti. Erau de asemenea, vai adanci, dar care erau separate unele de altele. In mijloc se ridica cel de al saptelea munte. Si toti acesti munti apareau de departe ca niste tronuri majestoase. Si ele erau acoperite de arbori frumosi mirositori.3. Printre acesti arbori, exista unul cu un miros improspatat fara incetare si atat de suav incat nu mai exista altul nici in gradina Edenului care sa raspandeasca un miros atat de incantator. Frunzele sale, florile sale, lemnul sau nu se vestejeau niciodata si fructele sale erau frumoase.4. Fructele sale se asemanau cu fructele palmierului. In fata acestei privelisti, am strigat: Iata un arbore demn de vazut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din ingerii sfinti si slaviti care ma insoteau si care era conducatorul lor mi-a raspuns.5. Enoh, de ce intrebi de parfumul acestui arbore ?6. De ce esti tu atat de dornic de a-l cunoaste ?7. Atunci eu, Enoh, I-am raspuns: Vreau sa stiu totul, dar in special totul cu privire la acest arbore.8. Ingerul mi-a raspuns: Acest munte pe care il vezi si al carui varf ajunge la aceasi inaltime cu tronul Domnului, va fi locasul unde se va odihni Domnul Sfinteniei si gloriei, Regele cel vesnic, atunci cand va veni si va cobora pentru a vizita pamantul, in bunatatea Sa9. Cat despre acest arbore cu mirosul sau suav, al carui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea sa puna mana pe el pana in ziua judecatii. Atunci cand cei rai vor fi abandonati chinurilor vesnice, acest arbore va fi dat celor drepti si umili. Fructele sale vor fi pastrate pentru cei alesi. Caci viata va fi resadita intr-un loc sfant catre miazanoapte, catre locuinta Regelui vesnic.10. Atunci ei se vor bucura si se vor cutremura de fericire in Sfantul sfintilor, un miros incantator le va patrunde in oase si ei vor avea, ca si stramosii tai viata lunga pe pamant; si aceasta viata nu va fi tulburata nici de nenorociri, nici de suferinte, nici de saracie.11. Si am binecuvantat pe Dumnezeul gloriei, Regele vesnic care a harazit acest arbore si a avut bunavointa de a-l destina sfintilor.Capitolul 241. De acolo am fost condus catre mijlocul pamantului si am cuprins cu privirea un loc binecuvantat si roditor une arborilor le cresc fara incetare, ramuri verzi.Acolo am vazut inca un munte sacru si dedesupt pe latura de rasarit, am vazut o apa care curgea catre miazazi. Am mai vazut catre rasarit si un alt munte, la fel de inalt, asezat in mijlocul unor vai adanci, dar inguste.2. Apa curgea catre munte, pe partea sa de la apus: dedesupt se inalta un alt munte.3. Si, la picioarele acestui munte se afla o vale ingusta si in mijloc erau alte vai adanci si stancoase care se intindeau catre cei trei munti. Dar aceste vai, care erau adanci, dar inguste, margineau o stanca uriasa pe care era plantat un arbore. Si cu uimire am admirat stanca si vaile.Capitolul 251. Apoi am strigat: Ce inseamna acest pamant binecuvantat, acesti arbori inalti si aceasta vale blestemata care le separa ?2. Si Uriel, unul dintre ingerii sfinti care erau cu mine, mi-a raspuns: Aceasta vale este blestemata pentru vesnicie. Aici vor fi adunati toti cei care si-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunati si aici le va fi locuinta.3. In ziua suprema a judecatii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate in ochii tuturor sfintilor; caci acestia vor obtine iertarea in fata lui Dumnezeu, si il vor binecuvanta in toate zilele vietii lor ca pe Domnul Si Regele lor.4. Si ei vor sarbatori in ziua de temut a judecatii datorita iertarii pe care o vor obtine pentru ei. Atunci eu m-am intors fireste catre Dumnezeu si am laudat numele Sau, maretia si gloria Sa.Capitolul 261. De acolo, m-am indreptat catre partile de rasarit, catre un munte care se inalta in mijlocul unui desert si caruia nu i-am putut zari decat fata.2. El era acoperit de arbori iesiti din semintele despre care s-a vorbit si o apa cobora de pe el.3. Din acest loc ,o cadere de apa, alcatuita din altele nenumarate, se desprindea catre apus si catre rasarit. Pe o latura cresteau arbori, pe cealalta se vedeau apa si roua.Capitolul 271. Atunci am inaintat catre o alta parte a desertului, catre rasaritul muntelui, de care m-am apropiat.2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tamaia smirna, toti arborii deosebiti unii de ceilalti.3. Si mai era in acest loc, dominand toti acesti arbori, o inaltime catre rasarit care nu era departe.Capitolul 281. Am mai vazut inca un loc, cu vai prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodata.2. Am vazut un arbore falnic care avea un parfum egaland pe cel al arborilor de mastic.3. Si pe laturile acestei vai am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi catre rasarit.Capitolul 291. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apa asemanatoare cu "neketra". Numele ei era Sarira si Colbanen. Si pe acest munte am vazut un altul pe care cresteau arbori de aloe.2. Acesti arbori erau incarcati ca migdalii si grosi, iar fructele pe care le faceau aveau un parfum care depasea orice alt miros cunoscut.Capitolul 301. Dupa aceea, m-am intors la partea de miazanoapte si am vazut intrarile pe sub munti, si am observat sapte munti acoperiti de lavanda fina, de arbori parfumati, de scortisoara si papirus.2. Apoi am lasat in urma mea culmile acestor munti si am inaintat catre rasarit, trecand peste marea Eritreei. Si cand am fost dincolo de ea, m-am indreptat dincolo de ingerul Zatael, si am ajuns in gradina dreptatii. Acolo, am vazut intre altele, multi arbori inalti si acoperiti de flori.3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite si gingase. Era de asemenea acolo pomul intelepciunii, fructele caruia deschideau mintea celui ce se hranea cu ele.4. El era asemanator cu un tamarin, si fructele sale de o frumusete remarcabila, semanau cu ciorchini de strugure, parfumul lor inmiresma locul de jur-imprejur. Si am strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat 5. Atunci ingerul Rafael, care era cu mine, mi-a raspuns: Acesta este pomul intelepciunii, din care au mancat stra-strabunicul tau si stra-strabunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii si dupa ce au vazut ca erau goi au fost izgoniti din paradisul terestru.Capitolul 311. Dupa aceea, am inaintat catre marginila pamantului; acolo am vazut animale mari, cu infatisari diferite, pasari deosebite ca forma si infatisare si avand glasuri diferite. 2. la rasarit de locul unde se gaseau aceste animale, am zarit granitele pamantului si locul unde cerul se sfarsea. Portile cerului erau deschise si am vazut iesind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au iesit si am notat exact numarul. Mi-am notat in acelasi timp numele lor, drumul lor mereu reinoit, incercarile prin care trec, toate pe masura ce Uriel, care era cu mine, mi le deslusea.3. Deoarece el mi-a aratat totul si despre toate mi-a dat cunostinta.4. El mi-a facut cunoscut numele lor, locul lor si inrauririle pe care le au.Capitolul 321. Apoi m-au condus catre miazanoapte, la marginile pamantului.2. Si acolo la marginile lumii, am vazut o intinsa si mareata minune.3. Am vazut portile cerului deschise, intre ele trei fiind deosebite. Prin ele ieseau vanturile de nord, parinti ai frigului, grindinei, ghetii, rouai si ploii.4. Pe una dintre aceste porti, vanturile suflau usor, dar celelalte daua suflau cu violenta si suflul lor se raspandea pe pamant.Capitolul 331. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pamantului.2. Si am vazut trei porti, ca si la miazanoapte. Si aceste trei parti aveau aceasi maretie.Capitolul 341. Dupa aceea, am fost condus spre miazazi, la marginile pamantului. Acolo existau de asemenea trei porti, prina care ieseau roua, ploaia si vantul.2. Apoi m-am dus catre rasarit, la marginile pamantului, unde am vazut trei porti ale cerului intoarse catre rasarit si a caror deschidere era mai mica. Prin aceste porti ieseau stelele cerului, care isi urmau drumul lor neabatut catre apus; si acest drum stralucitor o fost vizibil in toate timpurile.3. Cand le-am vazut, mi-am ridicat vocea si am laudat pe Domnul care a facut aceste corpuri luminoase si stralucitoare, pentru a arata inteligentele ingerilor si oamenilor, maretia lucrarilor Sale; pentru ca ei sa sarbatoreasca si nuii si altii, minunatiile puterii Sale, pentru ca ei sa glorifice lucrarile divine ale mainilor Sale, si pentru ca ei sa IL laude in vecii vecilor.Capitolul 341. Iata o alta viziune, a doua viziune a inteleptului, viziunea avuta de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este inceputul acestei intelepciuni, care mi s-a dat sa o deslusesc si sa o fac iubita de cei care locuiesc pe pamant. Ascultati deci si intelegeti lucrurile sfinte pe care am venit sa vi le dezvalui in prezenta lui Dumnezeu. Cei care au trait inaintea noastra au vazut in oficierea cuvantului o datorie pentru ei.2. Iar noi care am venit dupa ei, nu am pus nici o piedica propavaduirii intelepciunii; dar niciodata in aceasta zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, intelepciunea pe potriva intelegerii mele si pe masura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la EL este intr-adevar o farama din viata eterna.3.Aceasta invatatura a fost infatisata in 103 parabole, pe care mi-am facut datoria sa le vestesc locuitorilor acestei lumi.Capitolul 351. Prima parabola. Cand adunarea celor drepti isi va arata puterea pe pamant, pacatosi vor putea fi pedepsiti si isi vor primi rasplata cuvenita pentru faradelegile lor, in fata tuturor.2. Cand dreptatea se va manifesta inaintea celor drepti; fie ca lucrarile lor sa fie masurate de Domnul spiritelor si meritele lor sa primeasca recompensa promisa; cand lumina celor drepti si a celor alesi care traiesc pe pamant va straluci de-a strafulgerare nemuritoare, in acel moment, care va fi locuinta celor pacatosi ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el daca n-ar fi existat niciodata!3. Cand vor fi revelate tainele gandite de cei drepti, pacatosii vor suferi o judecata severa si nbelegiuitii vor fi chinuiti in fata lor.4. Din acel moment, stapanii pamantului vor inceta de a mai avea putere si autoritate. Ei nu vor fi in stare sa priveasca sfintii in fata; caci lumina celor drepti si alesi nu poate fi asemuita decat cu cea a Domnului spiritelor.5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciti, ci ei vor fi predati in mainile celor drepti si sfinti.6. Si dupa aceasta nu va mai fi mila pentru ei din partea Domnului, caci odata cu viata, va fi trecut si timpul iertarii.Capitolul 361. In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata, va cobora din inaltimea cerului si generatia sa va trai laolalta cu fii oamenilor, Enoh a primit cartile de revolta si furie, cartile de framantare si agitatie.2. Ei nu vor capata niciodata iertare spune Domnul spiritelor.3. Atunci un nor gros m-a ridicat si vantul m-a inaltat deasupra pamantului si m-a dus la marginile cerului.4. Acolo am avut o alta viziune. Am vazut locuinta si locul de odihna al sfintilor. Acolo erau rugaciuni, plangeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea in fata lor ca o apa curata si iertarea se raspandea pe pamant ca o roua pretioasa. Si astfel este fintarea lor pentru totdeauna.5. In acest timp ochii mei nu se mai saturau privind lacasuril;e alesilor si locul adevarului, al credintei si al dreptatii.6. Numarul sfintilor si alesilor lui Dumnezeu va fi fara sfarsit in toate secolele.7. Eu am vazut locuinta lor asezata sub protectia Domnului spiritelor. Toti sfintii, toti alesii cantau in fata Lui, stralucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu si buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste in fata Lui.8. Acolo mi-am dorit sa raman, acolo sufletul meu suspina dupa aceste lacasuri. Acolo era partea mea de mostenire, de la inceputul lumii, caci aceasta era asupra mea vointa Domnului spiritelor.9. In acest timp eu preamaream si proslaveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvantari si laude. Caci aceasta este spre multumirea Domnului spiritelor.10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinte si i-am laudat pe Dumnezeu zicand: Binecuvantat sa fie El, binecuvantat pentru totdeauna! De la inceputuri, dinainte de facerea lumii si pana la sfarsitul veacurilor.11. Ce este aceasta lume? Da, toate generetiile au datoria sa Te binecuvinteze, toti aceia care nu au adormit in pulberea pamantului, ci care admira gloria Ta, care Te sarbatoresc, Te preamaresc si Te binecuvinteaza zicand: Sfant, sfant, sfant este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa intreaga lume a inteligentelor.12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toti aceia care nu au adormit in fata Lui, care L-au glorificat zicand: Binecuvantat sa fi Tu, binecuvantat sa fie numele Domnului pentru totdeauna! Si fata mea s-a schimbat pe neasteptate, incat nu am mai putut vedea.Capitolul 371. Dupa aceasta am vazut mii de mii, miriade de miriade si un numar nesfarsit de oameni care stateau drepti in fata lui Dumnezeu.2. Sup cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru parti, am vazut si altii in afara de primii care stateau in fata Lui. Am invatat in acest timp numele lor, pentru ca ingerii care erau cu mine mi le-au lamurit dezvaluindu-mi toate tainele.3. Atunci am auzit vocea acelora care erau in cele patru laturi; ei preamareau pe Domnul in toata gloria Sa.4. Prima voce preamarea pe Domnul spiritelor in toate veacurile.5., A doua voce, pe care am auzit-o preamarea pe Cel ales si pe alesii care se framantau pentru Domnul spiritelor.6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga si implora pentru cei ce sunt pe pamant si care il chemau pe Domnul spiritelor.7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea ingerii necredinciosi si ii oprea sa se arate in fata Domnului spiritelor, pentru ca ei sa nu starneasca acuzatii impotriva locuitorilor pamantului.8. Dupa acestea i-am cerut ingerului pacii care era cu mine, sa imi desluseasca toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am vazut pe cele patru laturi in jurul Domnului si carora le-am auzit si le-am scris vorbele? El mi-a raspuns: Mai intai este sfantul Mihail, ingerul cel milostiv si rabdator.9. Apoi este sfantul Rafael, ingerul care vegheaza asupra durerilor si a vatamarilor oamenilor, Vine apoi Gabriel, care vegheaza pe toti cei puternici. In sfarsit este Phanuel, care vegheaza cainta si speranta celor care isi doresc sa mosteneasca viata vesnica. Acestia sunt cei patru ingeri ai lui Dumnezeu Prea-Inalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit,Capitolul 381. Mai apoi, am vazut tainele cerului si ale raiului cu toate partile lor, si tainele faptelor oamenilor fiecare dupa importanta si valoarea lor. Am scrutat lacasurile celor alesi, locurile de sedere ale sfintilor. Acolo de asemenea, ochii mei au vazut toti pacatosii care au respins si tagaduit pe Domnul gloriei si care au fost la randul lor respinsi. Caci pedeapsa pentru crimele lor n-a fosrt inca pronuntata de Domnul spiritelor.2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trasnetelor si tunetelor, tainele vanturilor, si cum se imparte ele atunci cand sufla peste pamant; tainele vanturilor, a picaturilor de raoua si a norilor. Am vazut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge sa se sature cu pulberea pamantului.3. Acolo am vazut camarile de unde ies vanturile inainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zapezii, comorile norilor si chiar acel nor gros care inaintea facerii lumii, plutise peste fata pamantului.4. Am vazut in acelasi timp comurile Lunii locul in care se nasc fazele sale, inceputul lor, reintoarcerea lor glorioasa, stralucirea lor cand mai mare cand mai mica, cresterea lor fireasca, legaturile dintre ele, supunerea lor si ascultarea lor dupa mersul Soarelui, dupa porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie laudat in veacul veacurilor!5. Dupa aceea au fost implinite cararile lunii, atat partea sa ascunsa cat si partea sa vizibila, mergand pe cararile sale cele de zi si cele de noapte, fiecare dintre acestea intorcandu-si privirile catre Domnul spiritelor, glorificandu-L si laudandu-L fara intrerupere, cu atat mai mult cu cat laudele se fac in timpul rezervat odihnei, caci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, cand in binecuvantare, cand in blesteme.6. Lumina lunii este pentru cei alesi, precum intunericul pentru cei pacatosi; aceasta este vointa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de intuneric, cum a deosebit si spiritele oamenilor, intarind pe cele ale dreptilor prin dreptatea Sa.7. Si nici un inger nu va trece inaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cat despre Domnul din inaltul tronului Sau, El vede toate creaturile Sale si este singur stapan in judecata lor.Capitolul 391. Intelepciunea nu a putut gasi pe pamant nici un lacas unde sa isi aseze capul si pentru aceasta s-a mutat in cer. 2. Intelepciunea a coborat din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut gasi o locuinta. Atunci intelepciunea s-a intors in locuinta sa dumnezeiasca printre ingerii cei sfinti. Dupa retragerea sa, s-a ivit nedreptatea si ea a gasit locuinta si a fost primita de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primita de desert si roaua primita de un teren uscat.Capitolul 401. Am vazut o alta splendoare si stelele cerului. Am cunoscut ca toate erau chemate pe numele lor si ca ele raspundeau la chemarea Lui. Am vazut cine le punea in balanta judecatii, dupa lumina lor, dupa marimea drumurilor pe care ele le strabateau si dupa ziua in care ele trebuiau sa apara sau sa dispara. Splendoarea aduce splendoarea si miscarile lor se potrivesc celor ale ingerilor si credinciosilor.2. Atunci l-am rugat pe ingerul care era cu mine si care mi-a lamurit aceste mistere si l-am intrebat care este numele lor. El mi-a raspuns: Domnul spiritelor te-a facut sa ai o viziune. Acestea sunt numele celor drepti, care sunt pe pamant si care cred in numele Domnului spiritelor in toate veacurile.Capitolul 41.Am mai vazut si o alta aparitie deosebita prin splendoarea sa; din ea izvorau stele si deveneau stralucitoare si totusi nu se imprastia deloc.Capitolul 421. A doua parabola, care se adreseaza acelora care nu recunosc numele si locuinta ingerilor si pe Domnul spiritelor.2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea cobora pe pamant. Iata care va fi soarta pacatosilor care reneaga numele Domnului spiritelor; ei vor fi pastrati pentru ziua pedepsei si a razbunarii.3. In aceasta zi Alesul se va afla pe un tron gloriei al gloriei. El ha hotara soarta lor, si intarind prin prezenta Sa spiritele celor sfinti, El ha harazi cate o locuinta tuturor acelora care si-au pus increderea si iubirea lor in numele Sau sfant si glorios.4. In acea zi, Eu imi voi aseza Alesul in mijlocul lor, si voi schimba fata cerului, si o voi acoperi de lumina pentru totdeauna.5. Si voi schimba si fata pamantului, o voi binecuvanta in acelasifel, precum pe toti aceia pe care i-am ales si pe care ii voi face sa locuiasca pe pamant, dar pentru aceia care au facut nedreptati nu vor mai exista locuinte, caci eu i-am vazut si i-am insemnat. Dar pe cei drepti ii voi satura cu pacea Mea si ii voi aseza inaintea fetei Mele; pacatosii vor fi condamnati pentru totdeauna, ei vor fi stersi de pe fata pamantului.Capitolul 431. Acolo l-am vazut pe Cel Batran de zile, al carui cap era ca lana alba si cu El earu si altii care aveau fete omenesti. Fata lui era plina de bunatate, ca cele ale ingerilor sfinti.2. Atunci l-am intrebat pe unul dintre ingerii care erau cu mine si care mi-a lamurit toate tainele despre Fiul Omului. Eu l-am intrebat cine era, deunde venea si de ce il insotea pe Cel Batran de zile. El mi-a raspuns cu aceste cuvinte: " Acesta este Fiul Omului , la care trimit toate justitiile, cu care ei locuiesc si care tine in mana toate mainile Sale cheia tuturor comorilor ascunse; caci Domnul spiritelor L-a ales si i-a harazit o stralucire mai presus de toate creaturile".3. Acest Fiu al omului pe care tu l-ai vazut, va smulge regii si stapanitorii din paturile lor pline de desfatari, ii va scoate de pe pamanturile lor neclintite, va pune frana stapanirii lor, va sparge dintii pacatosilor.4. El va alunga regii de pe tronul lor si din regatele lor, pentru ca au refuzat sa Il onoreze, Sa-i ridice osanale si sa se umileasca in fata Aceluia caruia i-au fost date toate regatele. El va semana tulburare in rasa celor puternici; ii va sili sa plece in fata Lui. Intunericul va deveni locuinta lor si viermii le vor tine tovarasie in paturile lor; nici o speranta pentru ei sa iasa din acest loc desgustator cavi ei nu au chemat numele Domnului spiritelor.5. Ei vor dispretui astrele cerului, si vor ridica mainile impotriva Atotputernicului; gandurile lor intoarse doar catre pamant, pe care vor dori sa si-l faca locuinta lor vesnica; si lucrarile lor nu vor fi decat nelegiuiri. Ei isi vor pune bucuriile lor in averile lor si increderea in idoli fabricati de propriile lor maini. Ei vor refuza sa iL cheme pe Dumnezeul spiritelor; ei iL vor izgoni din templele Sale.6. Ca si pe credinciosii care vor fi prigoniti pentru numele Domnului spiritelor.Capitolul 441. In ziua aceea, rugaciunile sfintilor vor urca de la pamant pana la piciorul tronului Domnului spiritelor.2. In ziua aceea, sfintii care locuiau sub ceruri se vor aduna si intr-o voce vor ruga, vor implora, vor celebra, vor lauda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, in numele sangelui celor drepti, varsat pentru El; si aceste rugaciuni ale dreptilor se vor ridica neintrerupt catre tronul Domnului spiritelor, pentru ca El sa faca in sfarsit dreptate si pentru ca rabdarea Sa fata de cei rai sa nu tina la nesfarsit.3. In acest timp, l-am vazut pe Cel Batran de zile, asezat pe tronul gloriei Sale. Cartea vietii era deschisa in fata Lui si toti stapanii cerului stateau in picioare in fata Lui si in jurul Lui.4. Atunci inimile sfintilor au fost inundate de bucurie pentru ca timpul judecatii a sosit, pentru ca rugamintile sfintilor au fost auzite si pentru ca sangele credinciosilor avea sa fie pretuit de catre Domnul spiritelor.Capitolul 451.In acest timp am zarit izvorul dreptatii, care nu seaca niciodata si de unde se raspandesc o multime de raulete, care sunt rauletele intelepciunii. Acesta este loculin care veneau sa bea toti cei insetati si astfel se incarcau de indata cu intelepciune si isi faceau casa lor alaturi de cei drepti. cei alesi si cei sfinti.2. Si la acea ora Fiul omului a fost chemat in fata Domnului spiritelor si numele Sau in fata Celui batran de zile.3. Si inaite de facerea soarelui si a astrelor, inainte ca stelele sa fi fost asezate pe bolta cereasca, a fost chemat numele Fiului de om in fata Domnului spiritelor. El va fi bastonul celor drepti si sfinti, ei se vor sprijinii de El si astfel nu vor putea fi clintiti; El va fi lumina neamurilor.4. El va fi speranta pentru cei a caror inima este cuprinsa da neliniste. Toti cei care locuiesc pe pamant se vor inchina in fata Lui si iL vor adora; ei iL vor sarbatori, iL vor lauda, ei vor canta laude Domnului spiritelor.5. Astfel Alesul si Misteriosul a fost creat, inainte de facerea lumii si fiinta Sa nu va avea sfarsit.6. El a fost prezent si a aratat sfintilor si dreptcredinciosilor intelepciunea Domnului spiritelor; caci El este Cel care a pastrat partea lor de mostenire. Caci ei au urat si au alungat departe de ei lumea cea nelegiuita, au urat lucrarile si drumurile acesteia si n-au vrut sa cheme decat numele Domnului spiritelor.7. Astfel, prin acest nume vor fi ei mantuiti si vointa Sa va fi viata lor. in ziua aceea, regii si puternicii de pe pamant, cei care au cucerit lumea prin forta bratelor lor, vor fi umiliti.8. Caci in acea zi de teama si framantare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se vor supune acelora pe care Eu i-am ales.9. Eu ma voi lepada de ei cum se leapada paiele in foc, cum se separa plumbul de apa. Ei vor arde in fata celor drepti, se vor ineca sub ochii sfintilor, si nu va fi gasita nici macar a zecea parte din ei.10. Dar in ziua framantarii lor, pacea se va instala pe pamant.11. Ei vor cadea in prezenta Sa si nu isi vor mai reveni; si nu va fi nimeni sa ii poata smulge din mainile Sale si sa ii poata apara caci ei au respins pe Domnul spiritelor si pe al Sau Mesia. Fie numele Domnului spiritelor binecuvantat.Capitolul 461. Intelepciunea curge ca apa si gloria Sa este de nesecat in vecii vecilor caci ea este puterea in toate tainele dreptatii.2. Dar nelegiuirea trece ca o umbra, pentru ca ea nu isi poate gasi lacas, caci Alesul se tine drept in fata Domnului spiritelor si gloria Sa va dura in veaculo veacurilor si puterea Sa este vesnica.3. Cu El locuieste spiritul intelepciunii si al inteligentei, spiritul cunoasterii si puterii, spiritele celor adormiti in dreptate: El judeca si deosebeste lucrurile cele mai ascunse.4. Nimeni nu poate pronunta un singur cuvant in fata Lui; intrucat Alesul este in fata Domnului spiritelor dupa bunul sau plac.Capitolul 471. In acele zile, va fi vremea celor sfinti si alesi. Lumina zilei ca salasui in ei si splendoarea si gloria ii va lumina.2. In zilele de framantari, toate relele vor cadea asupra pacatosil;or, iar cei drepti vor triumfa in numele Domnului spiritelor.3. Ceilalti vor intelege in sfarsit ca a venit vremea caintei si ca trebuie sa inceteze lucrarile cele rele ale mainilor lor; ei vor intelege ca nu se pot astepta la laude in fata Domnului spiritelor, dar ca ei mai pot fi inca mantuiti prin numele Sau. Domnul spiritelor va cobora mila Sa asupra lor, caci mare este iertarea Sa si dreptate este in judecatile Sale, si el nu poate fi nedrept. De asemeni, cine nu se va putea cai, va pieri.4. Nu ei nu se vor mai putea astepta la iertare din partea Mea, zice Domnul.Capitolul 481. In acele zile, pamantul va inapoia din sanul sau, si iadul din al sau cele ce au primit, si genunile isi vor inapoia datoria.2. El va separa dreptii si sfintii de cei rai caci acestea vor fi pentru cei dintai zile ale iertarii si salvarii.3. In acele zile Alesul isi va ocupa locul pe tronul Sau si toate tainele intelepciunii si inteligentei vor izvora din gura Sa; caci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie vesnica.4. In acele zile muntii se vor cutremura ca berbecii si colinele vor salta ca niste miei satui de lapte si cei drepti vor fi ca ingerii in cer.5. Fetele lor vor straluci de o veselie fermecatoare; caci in acele zile, Alesul va fi glorificat. Pamantul se va cutremura de fericire, cei drepti il vor locui sicei alesi il vor calca cu picioarele lor nevinovate.Capitolul 491. Dupa acest timp, in chiar locul unde am vazut aceste mistere, am fost ridicat de un vartej si dus catre apus.2. Acolo ochii mei au zarit tainele cerului si cele ale pamantului; un munte de fier, un munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid si in fine un munte de plumb.3. Si l-am intrebat pe ingerul care era cu mine si i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care le-am zarit?4. Si ingerul mi-a raspuns: Toate aceste lucruri pe care tu le-ai vazut, privesc imperiul lui Mesia si sunt simbolul domniei Sale si a puterii Sale pe pamant.5. Si acest inger al pacii mi-a raspuns in continuare: Ai rabdare inca putin timp si tu vei vedea si ti se vor arata toate lucrurile pe care le-a hotarat intelepciunea Domnului spiritelor. Acesti munti pe care tu i-ai vazut si care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid si in sfarsit al saselea de plumb; toti acesti munti, iti spun, vor fi in fata Alesului, ca o prajitura cu miere in fata unui cuptor dogoritor sau ca apa care curge din inaltimea unui munte; ei se vor pravali la picioarele Sale.6. In acele zile, oamenii nu isi vor gasi salvarea nici in aur, nici in argint.7. Ei nu vor putea nici sa fuga nici sa se apere.8. Atunci nu vor mai fi arme de facut din bronz, nici platose care sa le apere pieptul.9. Fierul va fi inutil; el insusi nu va mai servi la nimic care sa nu rugineasca. ori sa se strice, si plumbul nu va mai fi cautat.10. Totul va fi aruncat, totul va fi sters de pe fata pamantului, cand Alesul va apare in prezenta Domnului spiritelor.Capitolul 501. Atunci, ochii mei au zarit o vale adanca a carei intrare era larga si incapatoare.2. Toti acei care locuiesc pe pamant, in mare si pe insule, isi vor aduce aici tributurile lor, darurile lor si totusi nimic nu ii va umple adancurile. Mainile lor vor face nelegiuiri. Tot ce munca nobila a dreptilor va fi facut, pacatosii vor devorta in mod rusinos. Dar ei vor pieri din fata Domnului spiritelor si chiar de pe fata pamantului. Pe cand cei drepti, ei se vor rodoca si vor trai in vecii vecilor.3. Am vazut ingeri ai pedepselor care salasuiesc aici si pregatesc uneltele lui Satan.4. Atunci m-am adresat ingerului pacii, care era cu mine, si l-am intrebat pentru cine sunt aceste unelte?5. El mi-a raspuns: Ele sunt pregatite pentru regii si puternicii pamantului; prin aceasta va trebui ca ei sa piara.6. Dupa aceea va aparea un templu preamarit in care alesii si dreptii se vor uni pentru a nu mai fi niciodata despartiti., prin virtutea numelui Domnului spiritelor.7. Acesti munti nu vor mai dainui in prezenta Sa, nici pamantul si nici colinele; ci ele se vor surpa in fata Lui, precum niste izvoare de apa vie. Dreptii vor fi atunci eliberati de prigoana pacatosilor.Capitolul 511. Atunci am vazut o alta parte a pamantului, spre care m-am intors; si am zarit o vale adanca plina de foc.2. In aceasta vale erau condusi regii si stapanii.3. Acolo, ochii mei au vazut unelte de cazna si lanturi dintr-un fier lipsit de greutate.4. Atunci l-am intrebat pe ingerul pacii care era cu mine si i-am spus lui: Pentru cine sunt pastrate aceste lanturi si aceste unelte de schingiuire?5. El mi-a raspuns: Toate aceste cazne sunt pregatite pentru armata lui Azazyel; acesta este locul in care ostenii sai nelegiuiti vor fi aruncati pe pietre ascutite; asa a vrut Domnul ostirilor.6. Cat priveste pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel , ei vor fi recunoscuti in acea zi; si ei vor primi insarcinarea de a arunca in cuptorul dogoritor ingerii razvratiti; astfel va fi razbunat Domnul spiritelor; in acest fel vor fi pedepsite crimele lor; caci ei s-au facut uneltele si servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe pamant.7. In acea zi, Dumnezeu ca da semnalul caznelor; camariile apelor care sunt pe cer se vor dechide, ca si izvoarele care sunt sub cer si sub pamant.8. Toate apele, atat cele de sus cat si cele de jos se vor amesteca.9. Apa de sus va indeplini rolul barbatului.10. Apa de jos cea a femeii; toti aceia care locuyiesc pe pamant, toti aceia care locuiesc sub hotarele cerului, toti, spun eu, vor fi nimiciti.11. Ei vor intelege, prin marimea pedepsei, marimea nelegiuirii lor si ei vor pieri.Capitolul 521. Si apoi Cel Batran de zile s-a cait si a spus: Este fara rost ca am distrus pe toti locuitorii pamantului.2. Si El a facut legamant pe marele Sau nume zicand: Nu, eu nu ma voi mai purta asa cu locuitorii pamantului.3. Ci eu voi aseza un semn pe cer, si el va fi o marturie intre ei si mine, pentru vesnicie, pentru toate timpurile cat vor mai dura cerulo si pamantul.4. Mai mult, iata ce am hotarat: daca ii voi mai prinde pacatuind, ma voi servi de ingeri ca de niste unelte ale razbunarii, in ziua de durere si de tulburare si mania mea va apasa greu asupra lor, a spus Domnul spiritelor.5. O! regi, O! puternici ai cestei lumi, voi veti vedea pe Alesul meu asezat pe tronul gloriei mele; El ii va judeca pe Azazyel, pe toti partasii si toata ceata lui in numele Domnului spiritelor.6. Acolo am vazut cetele ingerilor in mijlocul caznelor inchisi in capcane de fir si de bronz. Atunci am intrebat pe ingerul pacii care era cu mine: catre cine merg toti acesti prizonieri?7. El mi-a spus: Catre alesii lor si copiii lor prea iubit8i, pentru ca ei sa fie cu totii aruncati in adancurile vaii.8. Si aceasta vale va fi plina de alesii lor si de iubitii lor, ale caror zile s-au terminat, fara indoiala, dar ale caror zile de ispasire nu vor avea niciodata sfarsit.9. Atunci printii se vor aduna si vor unelti impreuna. Principii de la rasarit dintre parti si mezi isi vor alunga regii, stapaniti de ganduri tulburi si de greseli. Ei ii vor rasturna de pe tronurile lor, sarind ca leii din barlogul lor si ca lupii infometati in mijlocul turmei.10. Ei se vor napusti si vor calca sub pasii lor pamantul alesilor lor. Pamantul alesilor lor se va intinde in fata lor; cuibul, calea si orasul inteleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor ridica pentru a se nimici unul pe celalalt ; dreapta lor va capata putere si nici un om nu va mai recunoaste pe fratele sau sau pe prietenul sau.11. Nici pe tatal sau, nici pe mama sa, pana cand numarul mortilor va fi implinit prin moartea lor si pedeapsa lor. Si asa se va face dreptate.12. In acele zile, genunea isi va dechide gura sa mistuitoare, si va inghiti pacatosii, care vor disparea astfel din tara celor alesi.Capitolul 531. Dupa aceea, am vazut o alta multime de care de lupta si aceste care erau pline de razboi.2. Aplecati in batalia vanturilor, ei veneau dinspre rasarit, apus si miazazi.3. Se auzea de departe zgomotul carellor lor in involburare.4. Si acest zgomot era asa de mare, incat sfintii l-au auzit din cer; coloanele si temeliile Pamantului s-au zguduit si zgomotul a rasunat in acelasi timp, din marginila pamantului si pana la acelea ale cerului.5. Atunci toti s-au inchinat si l-au venerat pe Domnul spiritelor.6. Asa se sfarseste a doua parabola.Capitolul 541. Atunci am inceput sa fauresc a treia parabola despre cei drepti si cei alesi.2. Fiti binecuvantati cei drepti si cei alesi, caci destinul vostru este glorios.3. Drepti vor sta in lumina soarelui, si alesii in lumina vietii vesnice, a acelei vieti in care zilele nu cunosc scadere; zilele sfintilor nu vor putea fi numarate; ei au cercetat lumina, ei au gasit dreptatea Domnului spiritelor.4. Pacea fie deci sfintilor prin Domnul lumii.5. Din acel moment, se va spune ca dreptii cauta in cer tainele dreptatii si partea din mostenirea care le-a fost promisa prin credinta. Caci ei s-au ridicat precum soarele peste pamant si intunericul a disparut. Acolo, va fi lumina fara sfarsit si zile nenumarate. Intunericul se va imprastia si lumina va spori in fata Domnului spiritelor; lumina dreptatii va straluci peste ei cu o maretie fara asemanare.Capitolul 551. In acele zile, ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor si tunetelor si la rostul lor.2. Ele stralucesc cand pentru a binecuvanta, cand pentru a blestema, urmand vointa Domnului Spiritelor.3. Am inteles de asemenea, secretele tunetelor, cand tuna din cer si rasuna pe pamant.4. Am mai vazut locuintele de pe pamant. In ceea ce priveste tunetele, chiar daca uneori bubuie pentru a anunta pacea si pentru a binecuvanta, el bubuie adesea si pentru a anunta nenorocirea urmand vointa Domnului spiritelor.5. Dupa aceea am inteles toate secretele trasnetelor si fulgerelor. Si unul si altul anunta lumii binecuvantarea si rodnicia.Capitolul 561. In a paisprezecea zi din cea de a saptea luna a leclui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trait in aceasta parabola ca cerul cerurilor a fost zguduit si ca stapanii prea inalti si mii de mii si miliarde de miliarde de ingeri erau intr-o stare de mare framantare. Si privind, l-am vazut pe Cel Batran de zile, asezat pe tronul sau de glorie si inconjurat de ingeri si de sfinti. Am fost prins de o mare spaima, si ca lovit de neputinta, picioarele mi s-au muiat si am cazut prosternat cu fata la pamant. Atunci ingerul Mihail, unul din ingerii sfinti, a fost trimis pentru a ma ridica.2. Si cand am fost pe picioare, mi-am recapatat simturile pe care le pierdusem,, neputand suporta aceasta viziune mult prea strasnica pentru nevolnicia mea, si aceasta framantare si tresarire a cerului.3. Atunci sfantul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de aceasta viziune?4. Pana astazi, a fost timpul indurarii Sale si El a fost milostiv si rabdator fata de locuitorii pamantului.5. Dar cand vor veni ziua si puterile, pedeapsa si judecata pe care Domnul spiritelor a pregatit-o pentru aceia care se inclina in fata judecatii drepte, ca si pentru aceia care tagaduiesc judecata dreapta si pentru aceia care iau in desert numele Lui.6. Acea zi va fi pentru cei alesi o zi de unire, iar pentru pacatosi o zi de pedeapsa.7. In acea zi, vor fi facuti sa iasa pentru a se hrani cu cei rai, doi monstri periculosi, unul barbatesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeste Leviathan, el locuieste in maruntaiele marii la izvoarele apelor.8. Monstru barbatesc se numeste Behemoth, el se invarte intr-un desert invizibil.9. Numele sau era Dendagin la rasarit de gradina unde vor locui alesii si dreptii si unde a fost asezat stramosul meu, al saptelea dupa Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.10. Atunci am intrebat pe celalalt inger care mi-a aratat puterea acestor monstri si cum au fost ei separati chiar in aceasi zi pentru a fi aruncati, unul in fundul marii, iar celalat in adancul unui desert.11. Si el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei sa stii lucrurile misterioase si ascunse.12. Si ingerul pacii care era cu mine mi-a spus: acesti doi monstri sunt creaturi ale puterii divine, ei ii vor devora pe aceia care vor fi osanditi prin razbunarea lui Dumnezeu.13. Atunci copiii vor cadea cu mamele lor, fii cu tatii lor.14. Si ei vor primi pedeapsa pe care ei o merita si justitia lui Dumnezeu va fi implinita, dar dupa aceasta judecata va veni ora indurarii si a unei mari rabdari.Capitolul 571. Atunci celalalt inger care era cu mine mi-a vorbit.2. Si mi-a aratat primele si ultimile taine ale cerului si ale pamantului.3. Pe marginile cerului si in temeliile sale, in lacasurile vanturilor.4, El mi-a aratat cum suflurile lor sunt impartite si cumpanite, in ce mod vanturile si izvoarele sunt impartite dupa taria si abundenta lor.5. El m-a facuit sa vad stralucirea luminii Lunii, ca aceasta este o putere a dreptatii, felul in care stelele se impart intre ele si ce nume este propriu fiecareia.6. El mi-a aratat cum se recunosc tunetele intre ele, prin greutatea lor, prin taria lor si prin puterea lor.7. Am cunoscut felul in care aceste bice ceresti asculta de vointa divina. Am aflat ca lumina nu se poate separa de trasnet si ca desi unul si celalat au fost uniti prin spirite diferite ei nu pot fi totusi despartiti.8. Deoarece cand trasnetul strabate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun si restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atat de numeroase ca firele de nisip. Si unul si altul se linistesc cand trebuie si dupa imprejurari isi aduna forta sau o dezlantuie.9. In acelasi fel spiritul marii este puternic si tare cu acelasi prisos de putere cu care isi retrage apele in sine insasi, ea se arunca apoi inainte si se napusteste asupra muntilor.Spiritul chiciurei este ingerul sau, spiritul grindinei este asemenea unui inger bun, la fel ca si cel al zapezii, din cauza fortei sale, si se afla in primul rand un alt spirit care le face sa se ridice ca un fum si numele sau este prospetime.10. Spiritul norilor nu locuieste laolalta cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinta numai a sa, mersul sau se petrece in splendoare.11. Pe lumina si intunerica, in iarna sau vara, locul unde el se aseaza este stralucitor si ingerul sau este intotdeauna luminos.12. Spiritul picaturilor de raua isi face locuinta sa chiar pe marginile cerului, asezarea sa este invecinata cu aceea a ploii: puterea sa se arata atat in timpul iernii, cat si in timpul verii. Cat priveste norii, iata originea lor: este creat mai intai un nor gros, lui i se alatura multi altii, curand ei se aduna purtand ploaia in flancurile lor umede, atunci apare ingerul, el deschide camarile de sus si ploaia este astfel creata.13. Acelasi lucru se intampla cand ploaia se revarsa pe suprafata pamantul;ui, cand ea se va uni cu toate apele care curg la sanul sau, dupa ce au fost fecundate, caci apele sunt hrana pamantului, aceasta fiin vointa Atotputernicului.14. Iata de ce exista masuri ale ploii si ingerii care o insotesc, o raspandesc cu masura dreapta.15. Am vazut toate aceste minunatii, tot asa ca si gradina celor drepti.Capitolul 581. In acele zile am vazut ingeri care tineau lungi funii si care purtati pe aripile lor usuare, zburau catre miazanoapte.2. Si l-am intrebat pe inger de ce aveau in maini aceste funii lungi si de ce zburau. El mi-a raspuns: Ei se duc sa masoare.3. Ingerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt masurile dreptilor,, ei vor pune funiile dreptilor pentru ca ei sa se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.4. Alesii vor incepe sa locuiasca cu Alesul.5. Iata masurile care vor fi date credintei si care vor adeveri cuvintele dreptatii.6. Aceste masuri vor fi toate secretele din adancurile pamantului.7. Si toti care au pierit in desert, care au fost devorati de pesti de mare sau de fiarele salbarice, vor reveni plini de speranta in ziua celui Ales, caci nimeni nu va pieri in fata Domnului spiritelor, nimeni nu poate pieri.8. Si toti ce care erau in cer, au primit vaza si bucurie, glorie si splendoare.9. Ei vor lauda prin vocea lor Alesul Lui Dumnezeu si Il vor proslavi si lauda cu intelepciune si vor vadi intelepciunea lor in vorbe si in spiritul vietii.10. Atunci Domnul spiritelor va aseza pe Alesul Sau pe tronul gloriei Sale.11. Pentru ca el sa judece toate lucrarile sfintilor din inaltul cerurilor si sa puna actiunile lor in balanta justitiei. Si El isi va ridica fata pentru a intelege drumurile tainuite pe care ei le-au urmat, increzatori in numele Domnului spiretelor ca si inaintarea lor pe caile dreptatii.12. Toti isi vor unii vocile,Il vor binecuvanta, Il vor lauda, Il vor proslavi si vor celebra numele Domnului spiritelor.13. Si El va chema in tribunalul Sau pe toti puternicii vazduhului, pe toti sfintii, heruvimii, serafimii si ophanimii, pe toti ingerii puterii, toti ingerii dominatiei, adica ingerii Alesului si ai celorlalti puternici care in prima zi pluteau deasupra apelor.14. Cu o voce umanima ei vor proslavi, vor lauda, vor glorifica, vor preamarii aceste spirite credincioase, aceste spirite ale iertarii, aceste spirite ale dreptatii sipacii, aceste spirite ale bunavointei; toti vor striga laolalta. Binecuvantat sa fie El! Numele Domnului spiritelor, fie binecuvantat! Toti aceia care nu au adormit il vor lauda in ceruri.15. Toti il vor lauda, sfintii din cer, alesii care traiesc in gradina si toate spiritele luminii, in stare sa binecuvinteze, sa laude si sa proslaveasca, sa sarbatoreasca numele Sau sacru; tot ce e carne si tot ce e putere va lauda si va sarbatori numele Sau in veacul veacurilor.16. Caci mila Domnului spiritelor este mare, mare este rabdarea Sa si El a aratat lucrarile Sale, puterea Sa si tot ce este El sfintilor si alesilor in numele Domnului spiritelor.Capitolul 591. Domnul a poruncit regilor, printilor, puternicilor si tuturor celor care locuiesc pe pamant si le-a spus: Deschdeti ochii, ridicati fruntile voastre catre cer si incercati sa iL intelegeti pe Cel Ales!2. Si Domnul spiritelor s-a asezat pe tronul sau de glorie.3. Si spiritul dreptatii s-a raspandit in jurul Lui4. Vorbele din gura Sa vor nimici pe toti pacatosii si pe toti nelegiuitii, nici unul dintre ei nu va mai trai in fata Lui.5. In acea zi regii, principii, cei puternici si cei care stapanesc pamantul, se vor ridica, vor vedea si vor intelege, ei Il vor vedea asezat pe tronul de glorie ca si pe sfintii din fata Lui care vor fi judecati dupa dreptatea Sa.6. Si nimic din ce se va spune in fata Lui nu va fi zadarnic.7. Atunci ii va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsa de durerile facerii, ale carei munci sunt chinuitoare, a carei eliberare este grea.8. Ei se vor uita unii la altii si in uimirea lor isi vor cobora fata.9. Si ei vor fi zguduiti de groaza, cand vor vedea Fiul unei femei asezat pe tronul Sau de glorie.10. Atunci regii, principii si toti stapanitorii pamantului vor sarbatori pe Acela care ii conduce pe toti, pe Acela care era ascuns. Caci de la inceputuri Fiul omului a fost ascuns. Prea Inaltul L-a pastrat in apropierea gloriei Sale si nu L-a aratat decat alesilor.11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinti si pe cei alesi si toti alesii vor fi de asemenea in fata Lui in acea zi.12. Toti regii, principii, cei puternici si acei care conduc pe pamant se vor prosterna in fata Lui si il vor adora.13. Ei is vor pune speranta lor in Fiul omului, ii vor adresa rugaciunile lor si vor invoca mila Sa.14. Atunci Domnul spiritelor se va grabi sa ii goneasca din fata ochilor Sai. Fetele lor se vor umple atunci de mirare si se vor acoperi de o apasare intunecata. Apoi ingerii pedepselor divine, ii vor apuca si razbunarea lui Dumnezeu se va lasa asupra acelora care i-au progonit pe copiii si sfinti. Pilda teribila pentru sfinti si pentru alesi, care se vor bucura de aceasta dreptate fara limita, caci mania Domnului spiritelor va starui asupra lor.15. Atunci spada Domnului spiritelor se va satura de sangele celor rai, dar sfintii si alesii vor fi salvati in acea zi si nu vor mai avea in fata ochilor jocurile celor rai si nelegiuiti.16. Dumnezeul spiritelor va pluti singur in viitor asupra lor.17. Si ei vor locui cu Fiul omului, ei vor manca, vor dormi, se vor scula cu El in veacul vecilor.18. Sfinitii si alesii se vor ridica de la pamant, ei vor inceta sa isi mai coboare privirea, in semn de supunere si umilire, ei vor fi imbracati cu un nou vesmant de viata. Acest vesmant al vietii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, in prezenta Sa vesmantul vostru nu se va invechi deloc si faima voastra nu va apune nicicand.Capitolul 601. In acele zile regii, cei puternici si cei ce stapanesc pamanturile ii vor implora pe ingerii care le vor imparti pedepsele ceresti, sa le dea ragaz, pentru a se prosterna in fata Domnului spiritelor si pentru a-L adora si a-si marturisi pacatele.2. Ei iL vor lauda si sarbatori pe Domnul spiritelor zicand: Fie binecuvantat Domnul; spiritelor, Regele regilor, Printul printilor, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul intelepciunii !3. El va dezvalui toate secretele.4. Puterea Ta este in veacul veacurilor, ca si gloria Ta.5. Tainele Tale sunt adanci si nenumarate si dreptatea Ta este fara margini.6. Ah ! Noi vedem acum ca trebuie sa sarbatorim si sa laudam pe Regele regilor, Cel care este Stapanul deplin al tuturor lucrurilor.7. Si ei vor spune: Cine ne-a dat noua o usurare a relelor noastre pentru a sarbatori, pentru a lauda, pentru a binecuvanta, pentru a marturisi pacatele noastre si crimele noastre in prezenta gloriei Sale ?8. Usurarea pe care noi o cerem este doar de cateva clipe si totusi nu o putem obtine; luminile noastre sau stins pe veci si bezna ne va invalui pentru totdeauna.9. Caci noi nu ne-am destainuit Lui, nu am sarbatorit numele Regelui regilor, nu L-am glorificat pe Domnul in toate lucrarile Sale ci noi ne-am increzut in puterea noastra si in sceptrul gloriei noastre.10. De asemenea, in ziua durerii si spaimei, El nu ne va salva, si noi nu ne vom gasi niciodata odihna. Noi intelegem acum, Domnul este credincios in toate lucrarile Sale, in dreptatea Sa.11. In judecatile Sale, El nu tine cont de absolut nimeni; si iata ca suntem departati din preajma Sa din cauza lucrarilor noastre rele.12. Pacatele noastre sunt prea bine cantarite !13. Apoi ei si-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt saturate de bogatiile nedreptatii.14. Si iata ca ele nu ne sunt de nici un folos in acest moment in care noi coboram in flacarile infernului.15. Atunci fetele lor se vor acoperi de umbre si de buimaceala in prezenta Fiului omului si ei vor fi alungati departe de El, caci in fata Lui spada justitiei s-a ridicat pentru a-i nimici.16. Si Dumnezeu a zis: Iata, aceasta a hotarat judecata Mea impotriva printilor, regilor, celor puternici si celor care au stapanit pamantul.Capitolul 611. Am mai avut si alte viziuni in acest loc pustiu. Am auzit vocea ingerului care mi-a zis: Iata ingerii care au coborat din cer pe pamant care au aratat secretele lor fiilor oamenilor si i-au invatat sa cunoasca nedreptatea.Capitolul 621. In timpul acela, Noe a vazut pamantul stricandu-se si amenintat de ruina.2. Din aceasta cauza el a pornit la drum si s-a indreptat catre marginile pamantului, in partea locuintei stramosului sau Enoh.3. Si Noe striga de trei ori cu o voce amara: Asculta-ma, asculta-ma, asculta-ma ! Si el i-a mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pamant, caci el sufera si este rau zbuciumat; sigur eu voi pieri odata cu el.4. Intr-adevar, era o mare tulburare pe pamant si o voce s-a facut auzita din cer. Am cazut cu fata la pamant; atunci stramosul meu Enoh aparu si se aseza in fata mea.5. Si el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o voce asa de amara si atat de jalnica ?6. Domnul a hotarat prin judecata Sa ca toti locuitorii pamantului sa piara, pentru ca ei cunosteau toate tainele ingerilor, pentru ca ei aveau in mainile lor puterea raufacatoare a demonilor, puterea magiei si ei au creat idoli peste tot pamantul.7. Ei au invatat cum se trage argintul din pulberea pamantului, cum se gasesc in pamant filoane metalice, caci plumbul si cositorul nu sunt fructe ale pamantului, ci trebuie sa mergi sa le cauti pana in maruntailele sale.8. Si un inger a fost pus sa ii pazeasca, iar el s-a lasat ademenit.9. Atunci stramosul meu Enoh m-a prins de mana si ridicandu-ma, mi-a spus: Caci eu l-am intrebat pe Domnul despre acesta tulburare a pamantului si El mi-a raspuns: ei au umplut paharul nelegiuirilor si dreptatea Mea cere razbunare! Ei au cercetat astrele si au cunoscut ca pamantul va pieri cu toti locuitorii sai. Ei nu vor gasi loc de refugiu, in vecii vecilor.10. Ei au dezvaluit taine pe care oamenii nu trebuiau sa le cunoasca; iata pentru ce vor fi judecati, dar pentru tine, fiul meu, Domnul spiritelor cunoaste curatia ta si nevinovatia ta. El stie ca tu condamni dezvaluirea acestor taine.11. Domnul, primul dintre sfinti a pastrat numele tau intre cele ale sfintilor; El te va pastra curat intre decazutii locuitori ai pamantului. El iti va da pentru urmasii tai regate si o mare glorie, si el va naste din tine o rasa de drepti si de sfinti al caror numar va fi fara sfarsit.Capitolul 631. Dupa aceea, el mi-a aratat ingerii pedepselor ceresti care se pregateau sa vina sa dea apelor pamantului toata violenta lor,2. Pentru ca ei sa serveasca dreptatii lui Dumnezeu si ca ei sa aduca osanda meritata de toti aceia care locuiesc pe pamant.3. Si Dumnezeul spiritelor le-a interzis ingerilor sa vina vreunul in ajutorul oamenilor.4. Caci acesti ingeri conduceau forta apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh.Capitolul 641. In acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu s-au facut auzite in urechile mele, ele spuneau: Noe iata, viata s-a ridicat pana la mine, o viata de crime, o viata plina de iubire si dreptate.2. Deja ingerii zidesc inchisori si indata ce ei isi vor termina lucrul, Eu iti voi intinde mana Mea si te voi pastra.3. Din tine va rasari un sambure de viata care va reface pamantul, pentru ca el sa nu ramana gol. Eu voi adeveri rasa ta inaintea mea si rasa acelora care vor locui cu tine va fi binecuvantata si se va inmulti pe fata pamantului prin virtutea numelui Domnului.4. Cat priveste acei ingeri care au savarsti nelegiuiri, ei vor fi inchisi si azvarliti in aceasta vale arzatoare, pe care stramosul meu Enoh mi-a aratat-o catre apus, unde se afla muntii de aur, argint, fier, metal lichid si cositor.5. Eu am vazut aceasta vale si acolo se afla o mare ravaseala si apele se involbureaza.6. Si dupa ce s-au facut toate acestea, s-a raspandit o masa curgatoare de foc, un miros puternic de pucioasa, cu ape involburate si valea ingerilor vinovati de ispita ardea in adancul acestui pamant.7. In aceasta vale s-au scurs si fluviile de foc in care erau aruncati ingerii, care i-au dus in greseala pe locuitorii pamantului.8. In acele zile, ele vor ajuta tamaduirea sufletelor si corpurilor regilor, puternicilor, celor mari si a celor care locuiesc pe pamant, iar pe de alta parte, ele vor ajuta la pedepsirea spiritelor.9. Spiritele lor vor fi la bunul plac, pentru ca ei sa fie judecati in corpurile lor, dat fiind ca l-au tagaduit pe Domnul spiritelor, si ca desi au stiut de pedepsele care ii amenintau, totusi nu au chemat numele Lui cel sfant.10. Si asa cum corpurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, in acelasi fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsa vesnica.11. Caci Cuvantul Domnului spiritelor a fost totdeauna implinit.12. Judecata Sa va cadea peste ei, pentru ca s-au increzut in desfatarea corpurulor lor si pentru ca l-au tagaduit pe Domnul spiritelor.13. In acele zile apele acestei vai vor fi schimbate, cand ingerii vor fi judecati, focul din aceste izvoare va dobandi o noua tarie.14. Si cand ingerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor raci dupa ce au fost infierbantate. Atunci l-am auzit pe sfantul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor indura ingerii ii ameninta la fel pe regi, pe principi si pe toti cei care stapanesc pamantul.15. Caci aceste ape, dand viata spiritelor ingerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei nu vor intelege, ei nu vor crede ca aceste ape racoritoare se pot schimba intr-un jeratic dogoritor care va arde pe veci.Capitolul 651. Dupa aceea stramosul meu Enoh mi-a dat de stire asupra tuturor tainelor cuprinse in cartea sa si mi-a deslusit pildele care i-au fost aratate in mijlocul cuvintelor cartii.2. In acest timp Sfantul Mihail a raspuns si a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridica si se tulbura contra judecatii secrete impotriva ingerilor, cine va putea sa suporte oare o judecata atat de aspra, care nu va fi niciodata schimbata, care trebuie sa ii piarda pentru totdeauna ?3. Sentinta a fost pronuntata contra lor de catre cei care i-au facut sa iasa in felul acesta. Si stand inaintea Domnului spiritelor, sfantul Mihail a raspuns si a spus catre sfantul Rafael: Ce inima nu ar fi deloc tulburata, ce spirit nu ar avea mila ?4. Apoi sfantul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu ii apar deloc in fata Domnului, caci ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtandu-se ca niste zei, de aceea justitia suprema va cobora asupra lor pentru vecie.5. Nici un inger nevinovat, nici un om nu ii va simti asprimea, doar aceia singuri care sunt vinovati si care vor fi pedepsiti pentru totdeauna.Capitolul 651. Dupa aceasta ei vor fi izbiti de uimire si de groaza din cauza judecatii pronuntate asupra lor, ca pedeapsa pentru cele aratate locuitorilor pamantului.2. Iata numele vinovatilor: Primul dintre toti este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-lea Armen, al IV -lea Kakabael, al V-lea Tur-el, alVI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-lea Nukael, al IX -lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, alXI-lea Armers, al XII-lea Batar-ial, al XIII-lea Basasael, alXIV-lea Auan-el, alXV-lea Tur-ial, a, XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.3. Acestea sunt numele printilor ingerilor vinovati. Iata acum numele capeteniilor peste o suta; ale capeteniilor peste cincizeci si ale capeteniilor peste zece.